Scarlatina: tot ce trebuie sa stii despre aceasta boala

Boala are un debut brusc manifestat prin starea generala precara, febra ridicata 39-40 grade Celsius, varsaturi, cefalee, dureri abdominale, angina si eruptie micropapuloasa eritematoasa.

Concret, boala infectioasa evolueaza in mai multe stadii, caracteristice fiind eruptia si angina eritematoasa (rosu in gat), de multe ori fiind prezente si depozite pultacee si adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) din zona gatului.

Medicii pediatri sustin ca scarlatina are caracter sezonier de toamna-iarna si primavara, incidenta maxima fiind in luna noiembrie si incidenta minima, in luna aprilie. De cele mai multe ori, boala apare in colectivitatile cu copii prescolari si scolari, iar grupa de varsta cea mai afectata este cea de 5-9 ani.

Scarlatina se transmite prin contact direct cu bolnavii, raspandirea ei se face pe cale aerogena, prin obiecte, maini murdare si produse alimentare care au fost contaminate cu streptococul beta-hemolitic de grup A.

Specialistii avertizeaza ca un pacient este contagios atata timp cat are streptococul in nas, faringe sau chiar pe tegumente.

Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina poate fi: usoara, medie sau severa.

Diagnosticul se pune pe baza analizelor specifice de laborator. De asemenea, pacientului i se va recolta dimineata, inainte ca acesta sa manance si sa se spele pe dinti exudatul faringian.

Scarlatina este cauzata de infectia cu Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A), o bacterie care produce o toxina eritrogenica responsabila de aparitia eruptiei cutanate caracteristice.

Aceasta bacterie poate fi transmisa prin:

• Contact direct cu persoanele infectate (prin picaturi de saliva, tuse, stranut)
• Obiecte contaminate (jucarii, suprafete, vesela)
• Leziuni cutanate infectate (impetigo streptococic)

• Varsta – cel mai frecvent afecteaza copiii intre 5 si 15 ani
• Expunerea la persoane infectate – in colectivitati (scoli, gradinite)
• Sezonul rece – incidenta creste in toamna si iarna
• Sistem imunitar slabit – creste riscul de infectie
• Infectii streptococice recurente – persoanele care au avut anterior faringita streptococica sunt mai predispuse

Scarlatina este o boala care impune izolarea pacientului si internarea obligatorie in spital pentru sapte zile. Din schema de tratament face parte si repausul la pat, odihna fiind importanta.

De asemenea, pacientul va avea si un regim alimentar pentru primele sapte zile de spitalizare. Scarlatina este tratata prin administrarea de antibiotice.

Concret, prima alegere a medicului specialist este tratamentul cu penicilina G (injectabila) pentru o perioada de minimum 5 zile, apoi se administreaza oral penicilina V pana la 7-10 zile.

Dupa externare bolnavul va sta izolat in casa inca o saptamana sau doua pentru evitarea eventualelor complicatii date de streptococ. In afara tratamentului medicamentos, se vor administra si antitermice dar si vitamine pentru sustinerea organismului supus infectiei.

E important de retinut ca impotriva scarlatinei nu exista vaccin. Preventia se realizeaza prin identificarea streptococului si tratament adecvat celor care stiu ca au intrat in contact cu un bolnav de scarlatina. Persoanele care au facut boala dezvolta o imunitate durabila fata de boala.

Complicatiile scarlatinei netratate sunt: toxice, septice si postinfectioase. Cele toxice apar in timpul evolutiei bolii si sunt cauzate de difuziunea toxinei la nivelul altor organe, cu posibila afectare a inimii, rinichiului, ficatului, dar si a articulatiilor.

Complicatiile septice constau in otite, sinuzite, pneumonie, meningita, pericardita. Cele postinfectioase sunt reumatismul articular acut, dar si eritemul nodos.