Diagnosticul imagistic al osteoporozei

Masurarea cantitativa a densitatii minerale osoase prin absorbtiometrie duala cu raze X (DXA), la nivelul scheletului central (coloana, sold) reprezinta metoda de diagnostic standardizat a osteoporozei primare, recomandata in prezent de OMS.

Valorile scorului T se aplica femeilor albe (caucaziene) in postmenopauza si sunt orientative pentru alte varste, ca si pentru barbati sau pentru alte rase.

Masa osoasa scazuta reprezinta o caracteristica importanta a osteoporozei.

Criteriile OMS pentru diagnosticul osteoporozei primare

Diagnostic	Scorul T - (abaterea DMO fata de media femeii adulte tinere de 30 ani)
Normal	pana la - 1,0 DS
Osteopenie	intre -1,0 DS si –2,5 DS
Osteoporoza	Sub –2,5 DS
Osteoporoza severa	Sub –2,5 DS plus fractura patologica

*DMO= densitate minerala osoasa ; DS=deviatii standard

Valoarea densitometriei osoase (DXA) consta in: diagnosticul standardizat al osteoporozei, aprecierea riscului de fracturi osteoporotice, precum si in monitorizarea raspunsului la terapia antiosteoporotica.

Limitele densitometriei osoase tip DXA sunt: rezultate fals pozitive din cauza proceselor artrozice posterioare ale coloanei, dificultati in interpretare la persoane cu deformari importante osoase/ proteze ortopedice mari, lipsa informatiilor privind calitatea osului.

Exista si alte tipuri de densitometrie osoasa

Densitometria osoasa cu ultrasunete (QUS= Quantitative Ultrasound) este o metoda de apreciere a masei osoase la nivelul scheletului periferic: calcaneu, tibie, antebrate, falange.

Foloseste aceeasi terminologie a scorului T, dar nu poate fi folosita pentru diagnosticul osteoporozei, ci doar pentru evaluarea riscului global de fracturi osteoporotice.

Se foloseste pentru screening populational dupa menopauza si la persoanele varstnice.

Indicatiile clinice pentru efectuarea densitometriei osoase sunt:

- Toate femeile peste 65 de ani;

- Toti barbatii peste 70 de ani;

- Orice pacient care are o fractura de fragilitate;

- Orice situatie clinica ce se poate asocia cu pierderea de masa osoasa (ex. corticoterapia, terapia cu hormoni tiroidieni in doze supresive, etc.);

- Monitorizarea terapiei antiosteoporotice.

Contextul clinic permite suspectarea osteoporozei primare (ex. postmenopauza la o femeie a carei mama a avut fractura de sold sau existenta unei fracturi de fragilitate), iar masurarea densitatii minerale osoase, a scorurilor T si Z, precizeaza diagnosticul.

Osteoporoza exista la un scor T sub – 2,5 DS, iar osteoporoza severa daca se asociaza scorul T< -2,5 DS cu o fractura de fragilitate, cel putin. Invers, un scor T intre -1,5 si – 2,5 de regula indica masa osoasa scazuta, dar daca se asociaza cu o fractura de fragilitate permite diagnosticul de osteoporoza.

Diagnosticul este standardizat folosind scorul T (calculat prin evaluarea DXA) conform recomandarilor OMS.

Scorul T arata cu cate deviatii standard este mai mica densitatea minerala osoasa (DMO) a pacientei testate fata de valoarea medie a femeilor adulte tinere (varsta 30 ani).

Standardele OMS se aplica cert doar femeilor albe, in postmenopauza.

La femei in premenopauza, barbati, alte grupuri etnice rezultatele trebuiesc interpretate doar in context.

Osteoporoza secundara este suspectata clinic la decelarea factorului cauzal (ex. tireotoxicoza, imobilizare, etc) si la asocierea scorului T sub -1,5 DS cu un scor Z sub – 1,5 DS.

Scorul Z indica, in deviatii standard scaderea DMO fata de persoanele de aceiasi varsta cu pacientul.

Screeningul populational se poate face prin aprecierea factorilor de risc pentru osteoporoza si prin densitometrie osoasa cu ultrasunete (QUS) (metoda nestandardizata inca).

Factorii de risc nemodificabili:

- Varsta avansata;

- Rasa ( caucaziana, asiatica);

- Sexul feminin;

- Menopauza precoce;

- Tipul fragil;

- Istoria familiala.

Factorii de risc modificabili:

- Deficitul de estrogeni;

- Ingestia scazuta de calciu;

- Aportul redus de vitamina D;

- Sedentarismul;

- Fumatul;

- Excesul de alcool;

- Excesul de cofeina;

- Medicatii (glucocorticoizii, hormonii tiroidieni in exces, anticonvulsivantele, etc);

- Greutatea corporala scazuta.

Instalarea osteoporozei de postmenopauza are loc in primii 5 ani de deficit estrogenic (primii 5 ani de la instalarea menopauzei).

Fracturile sunt principala complicatie.

In perioada imediat postmenopauzei fragilitatea osului este factorul determinant al riscului de fracturi, care sunt predominant vertebrale si de radius distal ( la incheietura mainii), unde osul spongios domina.

Odata cu inaintarea in varsta, apar fracturile de sold (col femural), caracteristice varstei de peste 70-75 de ani, cauzate predominant de traumatisme (caderi).

Fracturile osteoporotice antreneaza durere, impotenta functionala, dependenta de insotitor si nu in ultima instanta scaderea calitatii vietii.

Fracturile prin tasare pot determina dureri severe si presupun o recuperare indelungata.

Daca sunt multe astfel de fracturi se pot pierde cativa centimetri din inaltime datorita modificarii posturale.