Sforaitul la copii (roncopatia)

Sforaitul este caracterizat de un zgomot produs in respiratia copilului in timpul somnului si afectiunea se numeste roncopatie. Ea poate aparea ca urmare a apneei de somn, respiratiei pe gura, obezitatii sau a altor cauze.

Sforaitul este frecvent in randul copiilor pana in 10 ani si este considerat normal atata timp cat nu este asociat cu alte simptome patologice. In unele cazuri acesta reprezinta un simptom al unor boli de care sufera prichindelul.

Atat la copii, cat si la adulti, sforaitul este de 2 tipuri, fiecare dintre ele avand cauze proprii:
- primitiv - sforait ocazional care apare la copii sanatosi, fara a manifesta si alte simptome patologice;
- secundar - simptom al unor tulburari sau patologii; acesta este periculos si trebuie investigat pentru a se trata cauza si implicit problema care cauzeaza sforaitul.

Simptomele pot fi impartite in mare parte in simptome de zi si nocturne. Simptomele nocturne includ sforait obisnuit, respiratie pe gura, apnee asistata, pufnit sau gafait in timpul somnului, somn agitat, efort crescut in respiratie, transpiratie excesiva, enurezis nocturn primar sau secundar, pozitii neobisnuite de somn (de exemplu gât hiperextins) si, in cazuri severe, observate. cianoza.

Simptomele tipice in timpul zilei includ somn neimprospatat, dureri de cap dimineata si somnolenta in timpul zilei. Cu toate acestea, nu toti copiii prezinta simptome tipice in timpul zilei; unele pot prezenta hiperactivitate, deficit de atentie, probleme de comportament si deteriorare academica.

Sforaitul are loc atunci cand aerul nu poate trece liber prin caile respiratorii din partea din spate a gatului. Pe masura ce o persoana inspira sau expira, tesutul din jurul cailor respiratorii vibreaza, creand un zgomot audibil.

Multi factori pot crea blocari ale cailor respiratorii si pot determina o persoana sa sforaie. La copii, cei mai frecventi factori de risc pentru sforait includ:

• Amigdalele si adenoidele mari sau umflate: amigdalele si adenoidele se gasesc in partea din spate a gatului si fac parte din sistemul imunitar al organismului. Daca sunt in mod natural mai mari sau sunt umflate din cauza infectiei, amigdalele si adenoidele pot obstructiona caile respiratorii si pot provoca sforait. Aceasta este cea mai frecventa cauza de tulburari de respiratie in somn la copii.

• Obezitate: Studiile au descoperit ca copiii supraponderali sunt mai predispusi sa sforaie. Obezitatea poate ingusta caile respiratorii si poate creste riscul de apnee obstructiva de somn.

• Congestie: Simptomele asemanatoare racelii pot provoca congestie care blocheaza fluxul lin al aerului, iar infectia poate inflama amigdalele si adenoidele.

• Alergii: Aparitiile alergiilor pot provoca inflamatii la nivelul nasului si gatului, care pot ingreuna respiratia si pot creste riscul de sforait.

• Astmul: Ca si alergiile, astmul poate inhiba respiratia normala si, daca provoaca blocari partiale ale cailor respiratorii, poate provoca sforaitul.

• Caracteristici anatomice: Unii oameni au caracteristici anatomice care le ingreuneaza sa respire normal cand dorm. De exemplu, un sept deviat, in care narile nu sunt separate in mod egal, poate provoca respiratia bucala si sforaitul.

• Fumul de tutun din mediu: expunerea la tutunul din mediu denumita adesea fumat pasiv, poate afecta respiratia si a fost corelata cu un risc mai mare de sforait la copii.

• Aer contaminat: Calitatea scazuta a aerului sau excesul de contaminanti pot provoca o provocare pentru respiratia normala si pot influenta sansele copilului de a sforai frecvent.

• Durata mai scurta a alaptarii: cercetarile au gasit o asociere intre sforaitul la copii si durata redusa a alaptarii. Motivul exact pentru aceasta este necunoscut, dar este posibil ca alaptarea sa ajute caile aeriene superioare sa se dezvolte intr-un mod care reduce probabilitatea de sforait.

• Apneea obstructiva in somn este un alt factor de risc important pentru sforaitul din copilarie. Este tipic pentru copiii cu apnee obstructiva de somn sa sforaie, inclusiv cu pauze de respiratie asemanatoare respiratiei.

O examinare fizica directionata ajuta la stabilirea probabilitatii si/sau severitatii OSA.

Examenul fizic poate fi impartit in:

Examinare generala, inclusiv parametrii de crestere si trasaturile faciale, cu greutatea, inaltimea si indicele de masa corporala pentru evaluarea obezitatii; caracteristici sindromice (de exemplu, trisomia 21), hipoplazie mediana sau retrognatie/micrognatie, care pot limita dimensiunea cailor respiratorii superioare; si pectus excavatum, insuficienta de crestere si al doilea zgomot puternic al inimii (semn de hipertensiune pulmonara).

Examinarea nazala pentru caracteristici ale rinitei alergice, de ex. hipertrofia cornetelor; si deviatia septului nazal, prezenta respiratiei bucale si/sau a vorbirii hiponazale care sugereaza obstructie nazala si/sau hipertrofie adenoidala

Examinarea orala pentru hipertrofia amigdaliana, care poate fi evaluata folosind scala de notare Brodsky pentru a permite o evaluare initiala si ulterioara obiectiva; si limba mare, palat arcuit inalt, malocluzie, spatiu orofaringian mic si scor mare Mallampati.

Investigatia standard de aur pentru aceasta afectiune pediatrica este polisomnografia peste noapte (PSG) efectuata intr-un laborator de somn, in prezenta unui tehnolog de somn. Spre deosebire de adulti, alte investigatii alternative, cum ar fi PSG la domiciliu nesupravegheat, alte teste de apnee in somn multicanal la domiciliu si pulsioximetria la domiciliu peste noapte nu sunt la fel de bine validate si au limitari cu sensibilitate si specificitate in evaluarea copiilor.

Depistarea si tratarea cauzei roncopatiei conduce si la vindecarea afectiunii.

Tinerea la distanta de fumul de tigara, de factori alergogeni, slabitul, schimbarea pozitiei de somn sunt cateva metode de schimbare a stilului de viata in vederea eliminarii sforaitului din comportamentul nocturn al celui mic.

In cazul in care acesta are o cauza patologica, medicul prescrie un tratament specific pentru vindecarea bolii. In unele cazuri indepartarea polipilor sau corectia deviatiei de sept ajuta la indepartarea acestei probleme. Si benzile nazale sau culcatul copilului pe o perna mai inalta pot ameliora sforaitul.

Sforaitul usor din copilarie este normal, dar frecventa, severitatea si impactul sforaitului din copilarie pot varia.
Factorii de risc care pot provoca sforait la copii mici si bebelusi includ umflarea amigdalelor si adenoidelor, congestia, anatomia si calitatea aerului.

Respiratia tulburata de somn la copii poate afecta calitatea somnului si poate avea consecinte grave asupra sanatatii, in functie de severitate.
Parintii care sunt ingrijorati de sforaitul copilului lor ar trebui sa discute cu medicul pediatru si sa urmareasca semnele de afectiuni respiratorii.