Vaginita bacteriana-generalitati

Simptomele sunt variate si pot include:
- un miros vaginal neplacut, anormal; mirosul adesea pare mai urat dupa actul sexual
- o cantitate crescuta de secretie laptoasa gri-albicioasa
Nu sunt frecvente simptome ca prurit (mancarime), senzatia de arsura sau iritatia, dar pot apare la pana la 1/3 din femeile cu vaginita bacteriana. Unele femei pot fi complet asimptomatice.

Cauza exacta este necunoscuta. Se pare ca vaginta bacteriana apare mai frecvent la femeile care prezinta contacte sexuale regulate. Nu se transmite de la un partener la celalalt, ca in cazul chlamydiei sau gonoreei. De asemenea, s-a descoperit si la femei care nu au intretinut relatii sexuale.

Unele (dar nu toate) studii au aratat un risc crescut pentru:
- infectie pelviana
- travaliu prematur in sarcina
- aparitia infectiei dupa o nastere pe cale naturala (vaginala), dupa o nastere prin sectiune cezariana sau dupa o interventie ginecologica.

Vaginita bacteriana poate fi diagnosticata doar de catre un medic sau de asistentul medical. Pentru a stabili un diagnostic corect este nevoie de un examen microscopic al secretiilor vaginale (o proba recoltata din secretia vaginala este examinata la microscop). Si alte infectii vaginale pot produce simptome asemanatoare celor din vaginita bacteriana. De aceea, trebuie consultat un medic sau un asistent medical pentru stabilirea unui diagnostic corect si sfaturi privind optiunile terapeutice adecvate.

Pentru tratamentul VB se utilizeaza antibiotice care pot fi prescrise sub urmatoarele forme:
- o tableta administrata oral sau
- un gel sau o crema care se aplica in interiorul vaginului
Medicatia poate fi prescrisa doar de catre un medic specialist (ginecolog). Produsele tipizate cum ar fi cremele, sprayu-rile sau spalaturile nu sunt de folos.
Spalaturile pot distruge echilibrul bacterian normal sau pot produce alte probleme. De obicei, partenerii sexuali nu sunt tratati. Se recomanda si tratamentul partenerului sexual atunci cand femeia prezinta infectii repetate. Este cel mai bine evitarea contactului sexual in timpul tratamentului. In cazul in care exista totusi un contact sexual, partenerul ar trebui sa foloseasca un prezervativ.