Bacteriile din aerul conditionat

Utilizarea la scara larga a aerului conditionat in cladirile de birouri si in locuinte a condus la aparitia unor probleme de sanatate tot mai frecvente, mai ales in randul persoanelor cu probleme respiratorii sau cardiovasculare. Aceste aparate de aclimatizare aduna si imprastie in atmosfera numerosi agenti poluanti, printre care se numara polenul, mucegaiul, parul de animale, virusurile si, nu in ultimul rand, bacteriile.

Mai mult decat atat, instalatiile de racire utilizate in spatiile interioare nu permit ventilarea aerului, asadar nu fac decat sa creasca in mod constant concentratia de agenti poluanti din incaperi. In aceste conditii, simptomele precum cefaleea, starea de oboseala, dificultatile de respiratie si iritatiile pielii sunt perfect justificate.

Bacteriile din aerul conditionat pot ajunge in aceste aparate moderne pe cale aeriana, din actiunea vantului asupra solului si vegetatiei, compostului folosit in gradina, campurilor municipale sau gurilor de deversare a apelor reziduale. Ele mai pot calatori spre filtrul aerului conditionat prin prisma unor activitati umane, precum tusea sau stranutul, ori pot coloniza conductele de racire ale sistemelor de aclimatizare, provenind de la materialele de constructie de interior.

In mediile inchise, bacteriile se dezvolta in general la nivelul apei statatoare, fie ca provine din condensul interior, grupurile sanitare nefunctionale sau alte surse de umiditate constanta.

Legionella este genul de bacterii cel mai des regasit in sistemele de aer conditionat. De asemenea, bacteriile din genul Micrococcus populeaza deseori sistemele de racire (in special atunci cand incaperile nu sunt suficient de bine ventilate), determinand aparitia de pneumonii, cu precadere in cazul persoanelor cu un sistem imunitar slabit.

Legioneloza este o boala infectioasa provocata de bacterii aerobe Gram-negative din genul Legionella, cele mai frecvente infectii fiind cauzate de Legionella pneumophila. Acest organism acvatic poate supravietui la temperaturi cuprinse intre 25 si 45 de grade Celsius, iar odata ce patrunde in organismul uman, poate sa aiba un impact mortal.

Numele acestei afectiuni grave dateaza din vara anului 1976, cand participantii unei conventii a Legiunii Americane organizate in Philadelphia au devenit victimele unei epidemii virulente de pneumonie. In cele din urma, s-a descoperit ca bacteria vinovata cu imbolnavirea in masa face parte din genul Legionella si poate provoca o forma severa de pneumonie (inflamatie a plamanilor), survenita pe fondul unei infectii bacteriene foarte puternice.

Simptomele legionelozei apar la 2-14 zile dupa expunerea la bacterie si cuprind

- dureri de cap;
- dureri musculare;
- frisoane;
- febra de 40 de grade Celsius sau mai mare;
- tuse cu mucus sau sange;
- dureri toracice;
- oboseala accentuata;
- pierderea apetitului alimentar;
- tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi si diaree);
- stari de confuzie si ametelea;

Cu toate ca legioneloza afecteaza in prima instanta plamanii, poate sa cauzeze ocazional infectii la nivelul ranilor corporale preexistente sau al altor regiuni corporale, inclusiv al inimii.

Diagnosticarea bolii in cel mai scurt timp posibil este cruciala pentru recuperarea totala si prevenirea complicatiilor grave. Persoanele cu sistem imunitar slabit, fumatorii, copiii si varstnicii au nevoie de interventii medicale imediate, intrucat sunt cei mai susceptibili avansarii rapide a bolii, pana la deces.

Complicatiile posibile ale legioneliozei sunt insuficienta respiratorie (organismul nu mai reuseste sa absoarba suficient oxigent, pentru eliminarea dioxidului de carbon), socul septic si insuficienta renala acuta.

Tratamentul pentru legionelioza consta in administrarea de antibiotice. Cu cat medicamentatia este impusa mai curand, cu atat mai mult se reduc sansele de aparitie a complicatiilor grave si a decesului.

Perioada de recuperare, in absenta complicatiilor majore, se poate extinde pe o perioada cuprinsa intre 2 si 4 luni. Rata mortalitatii in cazul legioneliozei este de pana la 20%, o statistica ingrijoratoare intr-o era in care aerul conditionat a devenit tot mai utilizat.

Febra Pontiac este cauzata tot de bacteriile din genul Legionella, insa reprezinta o forma mai usoara a infectiei respiratorii, asemanatoare unei gripe obisnuite provocate de virusul Influenza. Deseori, febra Pontiac este considerata a fi prima faza a legionelozei, care precede instalarea pneumoniei.

La fel ca in cazul legionelozei, febra Pontiac nu se transmite de la om la om, fiind contactata direct de la sursa in care bacteria a inceput sa se dezvolte (aparate de aer conditionat, piscine insalubre, bazine de inot, centre spa etc.).

Febra pontiac apare in special la persoanele de peste 45 de ani, mai ales in cazul celor care fumeaza sau sufera de tulburari respiratorii pe termen lung, precum astmul. Simptomele febrei Pontiace se rezuma, de regula, la febra ridicata si dureri musculare si apar dupa circa 1-2 zile de la expunerea la bacteria Legionella.

De cele mai multe ori, simptomele febrei Pontiac dispar de la sine in cateva zile, fara administrarea unui tratament. Pentru ameliorarea febrei si atenuarea durerilor musculare, se recomanda consumul bogat de lichide si analgezice cu acetaminofen sau medicamente antiinflamatorii non-steroidale, pe baza de ibuprofen, naproxen sau aspirina.