Coronavirus Update

Relatia terapeutica, o povara si un privilegiu! Ne vorbește Psihoterapeut Lavinia Stoian

Actualizat la data de: 29 Septembrie 2022
Consultant medical:

Lavinia Stoian
Psihoterapeut sistemic de familie si cuplu, Psihoterapeut Gestalt, Psiholog clinician, Formator, Supervizor

Clinica: Clinica Renia

Rolul terapeutului

Sus
Relatia terapeutica, o povara si un privilegiu!  Ne vorbește Psihoterapeut Lavinia Stoian

Rolul terapeutului nu este sa repare, sa rezolve, sa scape clientul de probleme, chiar daca uneori ar dori sa o poata face. Rolul lui este, de fapt, sa faciliteze vindecarea si sa ajute clientul sa proceseze trauma si durerea si sa-si accepte emotiile si experienta suferintei. Dar terapeutii sunt oameni si ei. Cat de greu le este sa nu se impovareze cu toate traumele clientilor?

Cuprins articol

  1. Rolul terapeutului
  2. Ce este relatia terapeutica?
  3. Deontologie si etica in relatia terapeutica
  4. Dincolo de reguli
  5. Cum pot evita terapeutii supra-implicarea in relatia terapeutica?
  6. O povara sau un privilegiu marturii ale terapeutilor
  7. Concluzii
  8. Citeste pe aceeasi tema

Ce este relatia terapeutica?

Sus

Relatia terapeutica a fost definita de Freud in 1912 ca fiind un sentiment prietenos de afectiune sub forma unui transfer pozitiv. Transferul si contratransferul sunt asocierea subconstienta a unei persoane din prezent cu cineva dintr-o relatie trecuta. Transferul este de la client la terapeut, contratransferul, in sens invers, adica de la terapeut la client si poate fi pozitiv sau negativ. Atunci cand relatia terapeutica incepe cu un transfer pozitiv, terapia are sanse mai mari sa faca o schimbare in bine. Aceasta relatie este de fapt o alianta terapeutica intre psihoterapeut si client care are ca scop lucrul in comun pentru atingerea starii de bine.

Deontologie si etica in relatia terapeutica

Sus

In afara regulilor de deontologie profesionala stabilite prin ordinul Consiliului Medical European, cum ar fi cele despre secretul profesional, consimtamantul informat, situatiile de urgenta, grija fata de mediu si sanatate, deontologia psihoterapiei are in plus principii etice specifice reglementate de Colegiul Psihologilor din Romania, din care decurg obligatiile psihoterapeutilor, precum si drepturile clientilor care recurg la terapie. Printre acestea regasim urmatoarele:
• Procesul terapeutic este necesar sa se desfasoare in beneficiul clientului.
• Terapeutul este obligat sa informeze clientul despre progresele care intervin in disciplina pe care o practica.
• Terapeutul trebuie sa desfasoare procesul terapeutic potrivit pregatirii si experientei sale profesionale, fara sa isi depaseasca limitele competentei.
• Confidentialitatea trebuie respectata, astfel incat nicio informatie furnizata de client in procesul terapeutic sa nu razbata in afara cabinetului. Exceptie fac acele informatii din care rezulta iminenta unui pericol, caz in care terapeutul va informa politia sau organele medicale, dupa caz.
• Consimtamantul informat. Clientul va fi pus in tema cu natura tulburarii de care sufera si despre ce presupune terapia pentru tratarea acestei tulburari, iar clientul sau reprezentantul sau legal trebuie sa isi dea acordul pentru inceperea terapiei.
• Abstinenta sexuala si securitatea fizica. Psihoterapeutul nu se va implica in relatii de natura sexuala cu clienti sau rude ale acestora si nu ii va supune unor proceduri care sa le afecteze integritatea fizica.
• Respectarea cadrului terapeutic. Psihoterapeutul va evita sa intre in orice fel de relatii de afaceri sau de orice alta natura cu clientul, in afara relatiilor terapeutice din cadrul cabinetului.
• Clientul va fi tratat cu respect iar psihoterapeutul trebuie sa aiba in vedere in permanenta ca obiectivul terapiei este binele clientului.
• Terapeutul va solicita clientului sa isi asume responsabilitatea propriei vieti si a vindecarii sale fara a crea o relatie de dependenta fata de psihoterapeut.

Dincolo de reguli

Sus

Dincolo de reguli, sunt oameni. Terapeutul actioneaza cu empatie si compasiune in procesul terapeutic. Empatia presupune sa te identifici cu celalalt pentru a-i intelege emotiile si traumele, dar este posibil ca uneori emotiile clientului sa impacteze emotiile terapeutului, sa se produca o contaminare emotionala ce poate influenta deciziile terapeutice. Grija exagerata a terapeutului il poate conduce la actiuni impulsive care pot dauna clientului, riscand sa incalce granitele impuse de deontologia profesionala. Cu mult mai greu este sa se mentina distanta emotionala atunci cand clientul este un copil.

Iata ce comportamente ale terapeutului ar trebui sa ii atraga atentia si sa il faca sa inteleaga ca este nevoie sa dea un pas inapoi:
• Cand se gandeste prea mult la un client in afara sesiunilor de terapie, pierzandu-si uneori chiar si somnul.
• Se implica in schimburi de mesaje lungi (sunt acceptate mesaje informative de reprogramare a unei sesiuni de terapie sau alte informatii necesare).
• Mareste timpul de terapie fara a percepe taxa pentru asta, in afara momentelor de criza.
• imprumuta pacientul cu bani daca acesta este in criza financiara.
• Observa ca implicarea lui emotionala il impiedica sa furnizeze sfaturi impartiale.
• Sesiunile de terapie devin mai degraba discutii prietenesti cu clientul.
• Contacteaza clientul intre sesiunile de terapie sa il intrebe cum a mers o anumita situatie discutata in sedinta precedenta.
• Socializeaza cu clientul.

Cum pot evita terapeutii supra-implicarea in relatia terapeutica?

Sus

Clientii isi incredinteaza mintile lor terapeutului, ceea ce este un dar sacru. Iar terapeutii sunt gata sa le fie de ajutor, dar nu ca salvatori, prieteni sau parinti surogat. Iata cateva recomandari pentru a evita supra-implicarea:
• Cand simti ca ai mai multa afectiune decat ar trebui fata de un client, ramai constient de impulsurile tale. Nu actiona inainte de a te gandi serios, eventual consulta-te cu un supervizor sau un coleg.
• intreaba-te ce este cel mai bine pentru client.
• Daca te simti legat emotional de client, vorbeste cu el sa il transferi la un alt terapeut cu care sa continue terapia.

Ingrijindu-te de echilibrul tau emotional, iti vei indeplini mai bine sarcinile profesionale si vei avea o viata personala mai implinita.

O povara sau un privilegiu – marturii ale terapeutilor

Sus

Cand psihologul merge acasa dupa programul de lucru, poarta in mintea si in sufletul sau povestile clientilor. Povesti despre lupta altor oameni, despre durere, traume, rani sufletesti, iubire si, uneori, vindecare. Psihologul trebuie sa convietuiasca cu ele in paralel cu viata lui privata, cu familia, copiii si prietenii sai. Oare cum face fata? Cateva indicii gasim in rezultatele unei cercetari publicate in Psychotherapy Research facuta in Norvegia de catre Marit Rabu si colegii sai, prin care au intervievat 9 psihologi si 3 psihiatri cu varste intre 68 si 86 de ani, majoritatea retrasi din activitate. Intervievatii au declarat ca cel mai mult i-a impovarat responsabilitatea fata de clienti si expunerea la atat de multa suferinta. Cea mai mare provocare a reprezentat-o, conform declaratiilor lor, lucrul cu persoane cu incercari de suicid la activ si, in cele mai rele cazuri, sa simta durerea ca nu au putut ajuta atunci cand un client chiar si-a luat viata. Unii au vorbit despre vina resimtita ca poate nu au oferit destul sprijin clientilor. “ Aceasta este probabil cea mai grea parte”, a spus un terapeut, “sa ai atat de multa responsabilitate si sa vezi cat de multa singuratate experimenteaza acesti clienti”.

Tot acest stres afecteaza chiar relatiile personale ale terapeutului. “iti populezi viata interioara”, a spus un terapeut, “cu oameni cu care nu iti traiesti viata, lasand poate prea putin loc pentru familia ta”.
Dar, cu toate acestea, terapeutii au vorbit despre cum carierele lor le-au imbogatit viata si cum rolul lor a devenit o parte vitala a identitatii lor. si au povestit cum, pentru a face fata provocarilor vietii de terapeut si pentru a-si proteja spatiul interior, s-au implicat in cultivarea altor genuri de preocupari, cum ar fi socializarea cu persoane dinafara profesiei, cultivarea unor preocupari artistice precum muzica si pictura si ingrijindu-si corpul prin practicarea unor sporturi sau plimbari in natura. insa din declaratiile tuturor rezulta ca a fost un privilegiu sa ajunga atat de aproape de viata altor oameni, sa fie martori la durerea si suferinta lor si sa le vada, uneori, remarcabilele abilitati de a face fata si de a se adapta.

Concluzii

Sus

Psihoterapia este o strada cu dublu sens. Clientul este impactat de psiholog, dar si psihologul de client. Atunci cand clientul si-a atins obiectivele terapeutice si isi incheie sesiunile de terapie, terapeutul simte atat implinirea unei munci bine facute, dar si tristetea ca nu-l va mai vedea pe acel om cu care incheiase o alianta terapeutica, care i-a impartasit secretele sale, nesigurantele si fricile. Dar, depasindu-si emotiile si vulnerabilitatile, terapeutul este gata sa incepa un nou capitol in viata sa profesionala.

Bibliografie:
https://lege5.ro/gratuit/gmzdcmbtgyza/codul-deontologic-al-profesiei-de-psiholog-cu-drept-de-libera-practica-din-24112018
https://www.psychologytoday.com/us/blog/vitalogy/202205/bittersweet-saying-goodbye-therapy-clients
https://edict.ro/contratransferul-in-psihoterapie/
https://www.family-institute.org/behavioral-health-resources/importance-relationship-therapist


Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter