Fibrosarcomul. Simptome si tratament

Fibrosarcomul tesuturilor moi apare pe tesuturile moi ale coapsei si in zona posterioara a genunchiului, in jurul femurului proximal si al bratului proximal.

Se prezinta ca o masa mare de tesut, ferma, nedureroasa, dar sensibila la atingere si cu margini nedefinite. Intrucat se dezvolta pe fascia musculara, poate deveni foarte mare pana sa se manifeste vizibil si sa fie diagnosticat.

Fibrosarcomul osos se prezinta adesea cu durere si tumefiere. Se dezvolta in unele cazuri atat de mult incat poate ameninta integritatea structurala a osului, putand cauza fracturi. Sunt asociate cu risc ridicat de fractura leziunile care implica peste 50% din cortexul osului si care au peste 2 centimetri in diametru.

Printre semnele care indica prezenta fibrosarcomului se numara:

- durere locala;
- tumefiere locala;
- aparitia unei mase ferme sub piele sau dezvoltarea unui os;
- fracturi;
- urinari frecvente in fibrosarcoamele pelvine;
- obstructie urinara in fibrosarcoamele pelvine avansate.

Clinic. Diagnosticarea fibrosarcomului se face clinic, prin palparea masei de tesut, care apare ca avand o consistenta ferma si slab delimitata ca forma, localizata profund sub fascia superficiala a muschiului.

Atunci cand fibrosarcomul se afla in stadiu avansat, poate deforma zona in care este situat, poate dezvolta mai multi lobi, poate sa adere la piele, care devine mai calda, dar si la osul vecin.

Imagistic. Radiografia zonei afectate ajuta la evaluarea gradului de afectare a osului. Pentru masele de tesut moale se poate estima dimensiunea si afectarea osoasa.

Rezonanta magnetica. Este cel mai bun mod de a examina masele moi si de a determina extinderea extra si intra osoasa, in cazul fibrosarcomului osos.

Tomografia. Scanarea tomografica computerizata in cazul fibrosarcomului osos determina gradul de implicare osoasa si de distructie a osului.

Biopsia osoasa. Este testul cel mai important pentru pronuntarea diagnosticului.

Principalul tratament pentru fibrosarcom este chirurgical. Excizia trebuie sa fie completa, cu rezectie larga de tesut normal de-a lungul tumorei. In cazul copiilor, tratamentul poate fi mai conservator si nu atat de agresiv.

Studiile clinice au dovedit faptul ca radioterapia si chimioterapia au eficacitate modesta si inconstanta.