Coronavirus Update

Scabia - Raia

Publicat la data de: 14 Septembrie 2006
Consultant de specialitate: Dr. Hancu Madalina-Florina
Medic rezident dermatovenerologie
Clinica: Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Sf. Spiridon Iasi

Ce este scabia

Sus
Scabia - Raia Vezi galerie foto

Scabia (raia) este o dermatoza parazitara, deosebit de contagioasa, produsa de Sarcoptes scabiei, varianta hominis, care afecteaza cu predilectie anumite zone ale corpului.

Scabia poate sa apara la orice varsta si afecteaza in egala masura atat barbatii, cat si femeile, insa populatia cea mai vulnerabila este reprezentata de copii, batrani si de cei cu imunitate compromisa (malnutriti, HIV pozitivi).Focarele epidemice sunt de obicei favorizate de igiena precara, suprapopulare, saracie, dar si de anumite colectivitati (aziluri, internate, spitale, inchisori, orfelinate).

Persoanele apropiate pot fi purtatoare ale bolii, fara a prezenta simptome (purtator sanatos) si, astfel, pot contamina persoanele din anturajul lor. Pentru a evita o recidiva, tratarea anturajului si a mediului este esentiala.

Cuprins articol

  1. Ce este scabia
  2. Cauze
  3. Cum se manifesta scabia
  4. Semne si simptome
  5. Tratament
  6. Concluzii
  7. Citeste pe aceeasi tema

Cauze

Sus

Scabia este cauzata de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atrasi de caldura si mirosul corpului uman. Femelele de acarieni patrund in piele, sapand mici tunele ca niste firicele, in care depun ou zilnic si care uneori sunt vizibile. Larvele vor iesi la suprafata pielii pentru a se transforma in nimfe, apoi in adulti.

Cum se manifesta scabia

Sus

Scabia este transmisa in mod obisnuit prin contact apropiat, intim, ca de exemplu dormitul in acelasi pat sau atingerea unei persoane cu scabie. Acarienii scabiei se pot transmite altor persoane prin haine, lenjeria de pat, si prin alte articole de uz casnic si personal.

Sarcoptul scabiei patrunde foarte repede pe sub piele, in special in zonele aspre sau cu pliuri cutanate, ca de exemplu la nivelul coatelor, articulatiilor metacarpiene (incheieturilor degetelor) si genunchilor. Atingerea si gratajul (scarpinatul) zonei infestate cu scabie, poate raspandi boala si in alte parti ale corpului. Dupa patrunderea sub piele, o femela de acarian depune intre 10-25 de oua inainte sa moara. Ouale se transforma in larve 3 zile mai tarziu. Aceste larve se deplaseaza pe suprafata pielii si devin adulti in 14-17 zile. Acest ciclu continua pana acarienii sunt distrusi.

Sarcoptii scabiei care infesteaza omul nu infesteaza cainii sau alte animale. Similar, acarienii scabiei transmisi de la animale nu supravietuiesc si nu se reproduc la oameni. Totusi, ei pot trai suficient la oameni, ca sa cauzeze urticarii pruriginoase (alergii care produc mancarimi) sau leziuni papuloase in cateva zile.

Scabia este contagioasa. Persoanele cu scabie pot transmite parazitii altor persoane, inainte si dupa aparitia simptomelor, atata timp cat raman infestate si netratate. Dupa prima infestare, trebuie sa treaca cateva saptamani, inainte de prezentarea primelor simptome. Pacientul este contagios in aceasta perioada care este cunoscuta ca si perioada de incubatie. La o noua infestare cu sarcoptul scabiei, vor trece cel mai probabil 2 sau 3 zile pana la dezvoltarea simptomelor.

Semne si simptome

Sus

In cazul scabiei, bolnavul prezinta o piele pruriginoasa si iritata, simptomele intensificandu-se pana ce parazitii sunt omorati. Mancarimea (pruritul) debuteaza de obicei prima. Deseori devine mai pronuntata noaptea sau dupa baie si cateodata este confundata cu pielea uscata. Mancarimea este cauzata de catre reactia alergica fata de acarianul scabiei, fiind foarte intensa, mai ales la copii si la varstnici.

Eruptia cuatanata din scabie are o distributie simetrica, fiind localizata cel mai frecvent in urmatoarele zone: spatiile interdigitale, fata flexorie a articulatiilor radiocarpiene, coaste, axile, aria perimamelonara, periombilicala, articulatia umarului, scrot, spatial interfesier, genunchi, marginile laterale ale picioarelor. Zonele care de regula sunt respectate la adult sunt urmatoarele: spatele, fata, scalpul, palmele, plantele. La sugari si copii mici, leziunule pot aparea insa si pe scalp, gat, fata, palme si talpi.

Leziunea primara in scabie este reprezentata de tunelul intraepidermic creat de acarianul feminin in miscare. Aceste tunele apar sub forma unor mici fire serpiginoase, cenusii, variind intre 2-10 mm lungime, fiind localizate sub epiderm. Ele nu sunt usor de vazut si trebuie cautate in mod activ. Un punct negru poate fi vazut la un capat al tunelului, indicand prezenta unui acarian. Deasemenea in distributiile tipice la adulti sunt observate papule si vezicule eritematoase intre 1-3 mm.

Veziculele sunt leziuni discrete umplute cu fluid limpede, desi fluidul poate aparea tulbure daca vezicula are mai mult de cateva zile. Papulele contin rareori acarieni si cel mai probabil reprezinta o reactie de hipersensibilitate. Papulele sunt frecvente pe penis la barbati si pe areole la femei. Spre deosebire de adulti, copiii prezinta frecvent afectarea fetei si a gatului. La copii si sugari foarte mici, o eruptie eczematoasa extinsa localizata pe trunchi, este frecventa, iar la sugari pot aparea totodata papule, vezicule si pustule intre 1-3 mm pe palme si talpi.

Scabia nodulara se manifesta prin nodulii care apar la 7-10% dintre pacienti, in special la copii. La nou-nascutii incapabili sa se zgarie, se pot dezvolta noduli roz-maronii, cu o dimensiune cuprinsa intre 2-20 mm in diametru. Acarienii se gsesc rar in noduli.

Scabia crustata, denumita anterior scabia norvegiana, se manifesta prin ingrosarea marcata a pielii. Leziunile sunt adesea hiperkeratozice si acoperite de cruste, iar pruritul poate fi minim sau absent. Distrofia unghiilor (hiperkeratoza subunghiala) si leziunile scalpului pot fi prezente. Mainile si bratele sunt locatiile obisnuite pentru leziuni, dar toate locurile sunt vulnerabile. Acarienii pot fi intre mii si milioane in aceasta forma de scabie.

Leziunile secundare in scabie rezulta din zgarieturi, infectii secundare si/sau raspunsul imun al gazdei impotriva acarienilor scabiei. Leziunile secundare caracteristice includ urmatoarele: excoriatii, eczema extinsa, hiperpigmentare postinflamatorie, eritrodermie, prurigo nodular.

Forme clinice ale bolii

I – Normoergice:

a) Clasica: sant acarian, vezicule perlate, papulo-vezicule de tip prurigo, leziuni de grataj, placi urticariene;

b) Incognita (la cei tratati cu dermato-corticoizi): aspecte clinice atipice, distributie modificata;

c) Forma atenuata (la persoanele cu igiena foarte buna): prurit sever, leziuni cutanate minime

II – Hiperergice:

a) Scabia nodulara: in cazurile cu evolutie indelungata sau dupa aplicarea de corticoizi; noduli rosii bruni infiltrati pruriginosi, acoperiti de cruste hematice aparute post grataj cu localizare pe fese, flancuri, organe genitale externe, coapse.

III – Hipoanergice:

a) Scabia norvegiana: la persoane tarate, pe un teren imuno-compromis, la cei cu deficiente mintale, la persoanele tratate gresit cu dermato-corticoizi,

b) Scabia persoanelor imune: la persoane din arii endemice de scabie sau la persoanele cu evolutie indelungata a bolii; numar mic de paraziti, o simptomatologie minima, posibila vindecare spontana.

Prima infestare

In cazul primei infestari cu scabie, mancarimea poate sa lipseasca cateva saptamani. In acest timp, persoana este contagioasa, dar nu stie ca este purtator de acarieni ai scabiei. In primele saptamani ale infestarii cu scabie, organismul dezvolta sensibilitate fata de acarieni, de ouale lor si fata de materiile fecale.

Odata ce organismul a fost sensibilizat, o reactie alergica este declansata, cauzand mancarimi. Cu tratament, acarienii scabiei sunt distrusi si mancarimea dispare treptat, in decurs de cateva zile sau saptamani. In mod obisnuit medicul va decide, daca este sigur pentru copil sa se intoarca la scoala, dupa ce tratamentul s-a efectuat complet.

Tratamentul dureaza intre 1-3 zile in functie de medicamentul utilizat. Daca nu sunt omorate toate ouale acarienilor la primul tratament, acestea se pot transforma in larve si pot cauza noi simptome. Fara tratament, parazitii se inmultesc si produc mai multa sensibilitate si mancarime.

Repetarea infestarii

La persoanele care au mai avut scabie si care sunt la o noua infestare, mancarimea va reaparea instantaneu. Sensibilitatea alergica dezvoltata la expunerea anterioara declanseaza o reactie de hipersensibilitate imediata fata de parazit. Tratamentul este de obicei necesar, pentru distrugerea acarienilor scabiei.

Diagnostic

In mod obisnuit medicul poate diagnostica scabia daca pacientul prezinta:

- mancarimi intense, predominant nocturne;

- rash cutanat, cateodata insotit de sensibilitatea pielii; acesta poate avea aspectul unor urme curbe micute (santurile acariene); cateodata se pot observa mici vezicule sau un punct negru la unul din capetele leziunii; la sugari, leziunile arata in general ca o piele rosie si iritata, uneori cu mici flictene dureroase; medicul va examina pielea pacientului pentru a evidentia sensibilitatea, leziunile de grataj, zonele ulcerate, crustele si pielea rosiatica care este tipica infestatiei cu acarienii scabiei;

- alti membri ai familiei sau contactii prezinta, de asemenea, mancarimi sau au fost recent diagnosticati cu scabie.

Cateodata este necesar examenul parazitologic pentru confirmarea diagnosticului: medicul va recolta material din zona pruriginoasa prin aplicarea unei picaturi de ulei mineral sau alt lichid pe piele, urmat de raclarea zonei cu o lama; se examineaza apoi proba recoltata sub microscop, pentru a evidentia sarcoptul scabiei, ouale si excrementele parazitului; acesta este cel mai utilizat test pentru diagnosticarea scabiei.

Consultul de specialitate este indicat in urmatoarele situatii:

- membrii familiei dezvolta brusc mancarimi predominant nocturne, care nu dispar in 3-4 zile;

- apar efecte adverse severe dupa folosirea oricarui produs in tratamentul scabiei;

- mancarimi care dureaza mai mult de 4 saptamani dupa terminarea tratamentului; dupa un tratament de success mancarimea mai poate persista maxim 2 saptamani ca rezultat al unei reactii alergice la acarienii scabiei contactati anterior;

- apar semne ale unei infectii la nivelul pielii.

Sa nu se astepte mai mult de 3-4 zile pentru adresarea la medicul dermatolog, daca se suspecteaza scabia. Infestarea si simptomele nu dispar fara tratament.

Complicatii

Cea mai frecventa complicatie a scabiei este reprezentata de infectia bacteriana strepto-stafilococica a pielii. Aceasta apare mai des in cazul gratarii intense a pielii. Foliculii pilosi se pot de asemenea infecta (foliculita). Antibioticele pot fi necesare pentru a trata infectia bacteriana cutanata. Pielea poate deveni ingrosata, rosie si scuamoasa, datorita gratajului persistent.

Tratament

Sus

In cazul suspectarii scabiei, se adreseaza medicului cat mai curand posibil, pentru instituirea tratamentului. Intarzierea tratamentului mareste riscul ca scabia sa se transmita si la alte persoane.

Masuri generale:

a) Educatia pacientului: protectia in vederea reinfectarii; tratarea obligatorie si a contactiilor familiali si sexuali; precedarea obligatorie a tratamentului de o baie calda si prelungita, spalare cu sapun urmata de stergere cu un prosop aspru;

b) Igiena, circuitul rufariei: deparazitarea lenjeriei prin spalare si fierbere; articolele ce nu pot fi fierte se aerisesc timp de minim 5 zile.

Tratament ambulatoriu

Toate persoanele din casa, care au avut contact direct cu persoane infectate cu scabie in ultimele luni ar trebui tratate. Acestia cuprind in mod obisnuit toti locatarii imobilului, chiar daca ei nu prezinta simptome (dupa ce o persoana este infestata poate dura 4-6 saptamani pentru a dezvolta simptomele). Este importanta dezinfectia lenjeriei de pat si a hainelor persoanei infectate, pentru a distruge orice acarian viu, imediat ce tratamentul prescris este inceput.

Daca este suspectata scabia, sa nu se foloseasca medicamente fara prescriptie medicala inainte de a apela la consultul medicului, deoarece s-ar putea ingreuna diagnosticul bolii.

Tratament medicamentos

A) Local: in functie de extinderea leziunilor, prezenta sau absenta complicatiilor, varsta pacientilor, pot fi recomandate urmatoarele:

In scabia nodulara rezistenta la tratamentul anti-scabios, dupa terminarea curei scabicide se practica infiltrari intra-lezionale cu cortico-steroizi in suspensie micro-cristalina; in caz de rezistenta se poate folosi crioterapie cu zapada carbonica sau azot lichid.

Majoritatea cremelor sau lotiunilor se aplica pe intregul corp de la gat in jos. La copii mici, medicatia este aplicata si pe scalp, fata, gat, avand grija sa se evite zonele din jurul gurii sau ochilor. Medicamentele in mod obisnuit sunt lasate sa actioneze 8-14 ore si apoi sunt spalate. Copiii se pot intoarce la gradinita sau la scoala dupa ce tratamentul s-a efectuat complet. Tratamentul dureaza 1-3 zile, in functie de medicatia utilizata. Medicamentele eliberate fara reteta nu sunt suficient de puternice pentru a distruge sarcoptii scabiei.

B) General: antibiotice in formele suprainfectate timp de 7-10 zile; antihistamice pentru cuparea pruritului.

Tratamentul scabiei poate esua daca:

- medicatia nu este aplicata corect; trebuie sa se urmeze cu precizie recomandarile medicului dermatolog in cee ace priveste administrarea tratamentului;

- daca medicatia nu a distrus ouale de acarieni; acestia se pot transforma in larve, fiind posibila o noua infestatie.

Profilaxie

Din cauza riscului inalt de transmitere la persoanele de contact, este recomandata izolarea stricta pana la vindecarea completa a pacientului. Este necesara o grija minutioasa a tuturor obiectelor personale ale bolnavului sau cu care acesta a intrat in contact recent. Sunt importante masurile epidemiologice active pentru asigurarea tratamentului necesar implicand toate persoanele apropiate.

Concluzii

Sus

Scabia este o boala contagioasa care se transmite fie prin contact direct cu bolnavul, fie indirect prin atingerea hainelor, lenjeriei de pat sau atingerea obiectelor acestuia. Scabia se trateaza conform recomandarilor medicului specialist dermatolog, iar dupa tratament pacientul trebuie sa fie informat si sa constientizeze ca va mai prezenta mancarime locala o scurta perioada de timp, chiar daca agentul etiologic a disparut.


Medici specialisti Dermatologie-Estetica

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate