Infectia renala: semne de alarma care nu trebuie ignorate

Cel mai frecvent, infectia porneste de la nivelul uretrei sau vezicii urinare si se extinde catre rinichi atunci cand mecanismele de aparare ale organismului nu reusesc sa limiteze raspandirea germenilor.

Rinichii au un rol esential in filtrarea sangelui, eliminarea toxinelor si reglarea echilibrului hidroelectrolitic.

Atunci cand sunt afectati de o infectie, aceste functii pot fi perturbate, iar inflamatia locala poate duce la deteriorarea temporara sau, in cazuri severe, permanenta a tesutului renal.

Infectia renala nu este doar o forma mai grava de infectie urinara, ci o afectiune distincta, cu impact sistemic.

Mecanismul aparitiei infectiei renale este adesea legat de stagnarea urinei, refluxul vezico-ureteral sau de obstructii ale tractului urinar, care favorizeaza multiplicarea bacteriilor.

De asemenea, anumite conditii medicale precum diabetul zaharat, sarcina, afectiunile prostatei sau utilizarea prelungita a cateterelor urinare pot creste susceptibilitatea pentru aceasta afectiune.

Simptome

Simptomele infectiei renale sunt, de regula, mai intense decat cele ale unei infectii urinare joase.

Printre manifestarile frecvente se numara febra ridicata, frisoanele, durerea lombara sau in flancuri, greata, varsaturile si o stare generala alterata.

Acestea pot fi insotite de simptome urinare precum urinari frecvente, senzatie de arsura la urinare, urina tulbure sau cu miros neplacut.

Complicatii

Pe langa simptomele acute, infectia renala poate avea complicatii importante.

In lipsa evaluarii si monitorizarii medicale, inflamatia poate duce la formarea de abcese renale, la raspandirea infectiei in sange sau la afectarea functiei renale.

La anumite categorii de pacienti, cum sunt varstnicii, gravidele sau persoanele cu imunitate scazuta, evolutia poate fi mai severa.

Diagnostic

Diagnosticul infectiei renale se bazeaza pe evaluarea clinica si pe investigatii uzuale, mentionate generic, precum analize de laborator si explorari imagistice.

Acestea sunt utilizate pentru a confirma suspiciunea clinica, pentru a evalua severitatea afectiunii si pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.

Infectia renala trebuie diferentiata de alte afectiuni care pot provoca dureri lombare sau febra, precum litiaza renala sau alte boli inflamatorii.

Recunoasterea timpurie a simptomelor infectiei renale este esentiala, deoarece aceasta afectiune poate avea un impact important asupra sanatatii daca nu este evaluata corespunzator.

Intelegerea acestor semne conteaza, intrucat anumite infectii urinare pot evolua dincolo de vezica urinara si pot afecta rinichii.

Acesta subliniaza faptul ca manifestarile generale, precum febra si durerea lombara, sunt adesea semnale de alarma care indica extinderea infectiei dincolo de tractul urinar inferior.

Documentul arata ca infectia renala este frecvent asociata cu simptome sistemice, precum oboseala marcata, greata si frisoanele, care pot lipsi in infectiile urinare simple.

De asemenea, este evidentiata legatura dintre antecedentele de infectii urinare recurente si riscul crescut de afectare renala.

Ghidul nu sugereaza o relatie cauzala directa intre un simptom izolat si infectia renala, ci arata ca asocierea mai multor semne clinice trebuie sa ridice suspiciunea unei afectiuni mai severe.

Accentul este pus pe recunoasterea tabloului clinic in ansamblu.

Pentru pacienti, aceste informatii sunt relevante deoarece ajuta la diferentierea intre o infectie urinara obisnuita si o posibila infectie renala.

Ghidul nu schimba criteriile medicale de diagnostic si nu introduce noi metode de investigatie, dar subliniaza importanta atentiei la simptomele generale si la starea generala de sanatate.

Intelegerea faptului ca febra, durerea lombara si starea de rau pot indica o afectiune mai serioasa poate contribui la adresarea mai rapida catre evaluare medicala.

Totodata, ghidul nu sugereaza ca fiecare infectie urinara va evolua spre afectare renala.

• Consumul adecvat de lichide pentru mentinerea unui flux urinar normal


• Igiena corespunzatoare a zonei urogenitale


• Urinarea regulata, fara amanarea golirii vezicii urinare


• Monitorizarea afectiunilor cronice asociate, precum diabetul


• Evaluarea medicala a infectiilor urinare recurente

Traseul pacientului incepe de obicei cu medicul de familie, care poate evalua simptomele generale si poate recomanda investigatii de baza sau trimiteri catre specialist.

Medicul de familie are rol de orientare, nu de diagnostic definitiv al infectiei renale.

Dupa aparitia suspiciunii de infectie renala, specialitatile medicale implicate includ nefrologia, urologia si medicina interna.

Specialistul este responsabil de confirmarea diagnosticului, evaluarea severitatii afectiunii si monitorizarea evolutiei.

Investigatiile uzuale pot include analize de laborator si explorari imagistice, mentionate generic, necesare pentru clarificarea diagnosticului.

Accesul la specialist se poate realiza prin ambulatorii de specialitate, spitale publice, clinici private sau prin platforme de programare medicala precum clickmed.

Monitorizarea periodica realizata de specialist este importanta pentru evaluarea functiei renale si prevenirea complicatiilor, in special in cazurile cu episoade recurente.

Este important sa soliciti evaluare medicala daca apar febra persistenta, dureri lombare intense, frisoane, greata sau stare generala alterata asociata cu simptome urinare.

Aceste semne pot necesita investigatii suplimentare pentru clarificarea cauzei.

• Infectia renala este aceeasi cu infectia urinara? Nu, este o forma mai severa care afecteaza rinichii.


• Poate aparea fara simptome urinare? Da, uneori simptomele generale sunt predominante.


• Este o afectiune grava? Poate deveni grava daca nu este evaluata medical.


• Afecteaza ambii rinichi? Poate afecta unul sau ambii rinichi.


• Este mai frecventa la femei? Da, din cauza particularitatilor anatomice.

Surse si Referinte
https://www.everydayhealth.com/kidney-infection/symptoms/
https://www.who.int/
https://newsnetwork.mayoclinic.org/discussion/mayo-clinic-q-and-a-blood-in-urine-should-not-be-ignored/