Afectiuni ale rinichilor si cailor urinare

Rinichii sunt organe pereche avand localizare in cavitatea abdominala la nivel lombar si joaca un rol major in buna functionare a organismului si in mentinerea homeostaziei acestuia. Una dintre principalele functii ale rinichilor este reprezentata de epurarea sangelui de substantele toxice sau reziduale obtinute in urma expunerii la diferite substante din mediu, factori poluanti, medicamente sau ca urmare a proceselor de digestie.

Echilibrul hidric si al substantelor minerale (sodiu, potasiu, calciu, fosfor) este sustinut, de asemenea, de o functie renala aflata in parametrii fiziologici. Tot la nivel renal se produce o enzima responsabila de reglarea tensiunii arteriale, cunoscuta sub numele de renina, cresterea valorilor acesteia fiind corelata cu o crestere a valorilor presionale ale fluxului sanguin.

Producerea de eritrocite se afla si sub controlul eritropoietinei, hormon glicoproteic sintetizat in rinichi, acesta avand rolul de a stimula formarea seriei de celule sanguine rosii. O alta substanta produsa la nivel renal este o forma activa de vitamina D cu o contributie esentiala in ceea ce priveste mentinerea sanatatii oaselor.

Patologiile pe care le pot suferi rinichii pot fi clasificate in functie de instalarea cronologica a simptomelor, in acute si cronice.

Perturbarea brusca a activitatii renale se intalneste in practica medicala sub numele de insuficienta renala acuta (IRA). Sunt multiple cauzele care pot conduce la acest colaps al functiei rinichilor. Insuficienta cardiaca sau diferitele obstructii ale fluxului sanguin care perfuzeaza rinichii scad aportul adecvat de sange de care au nevoie aceste organe, fapt care va conduce la instalarea insuficientei renale acute.

Leziunile rinichilor, infectiile severe manifestate prin aparitia sepsisului, deshidratarea masiva sau bolile de cauza autoimuna (de exemplu, lupusul eritematos sistemic -LES) sunt printre cauzele care afecteaza rinichii putand produce deteriorarea brusc a functiei acestora. Adenomul de prostata in randul barbatilor, respectiv complicatiile aparute in sarcina in cazul femeilor, de tipul eclampsiei sau a preeclampsiei, pot determina un blocaj in calea fluxului de urina, imposibilitatea acesteia de a se drena corespunzator conducand in cele din urma la insuficienta renala acuta.

Daca functia renala este intrerupta sau se desfasoara cu dificultate pentru o durata de mai mult de 3 luni, aceasta afectiune medicala poarta numele de boala renala cronica (BCR). In cazul acesteia, debutul este insidios, stadiile incipiente ale BCR avand simptome minore sau chiar absente.

Afectarea functiei renale devine evidenta in stadiile avansate (4, 5) cand activitatea rinichilor este serios afectata si apar complicatiile subsecvente. Printre cauzele frecvente care degradeaza in timp functia renala, se numara hipertensiunea arteriala (HTA), diabetul zaharat de tip 1 sau 2 (DZ 1, DZ 2), boala polichistica renala, nefritele interstitiale, glomerulonefrita, pielonefrita si infectiile renale recurente. De asemenea, litiaza renala, formatiunile tumorale sau alte cauze care determina obstructia indelungata a fluxului urinar, poate afecta progresiv activitatea renala cu posibilitatea aparitiei insuficienei renale de tip cronic. Acelasi efect poate aparea si ca urmare a refluxului vezico-ureteral de diferite cauze (spasmul musculaturii ureterale, afectarea sfinterului vezical, efect compresiv cauzat de formatiuni tumorale sau de litiaza).

Insuficienta renala acuta se poate manifesta prin distensie abdominala, tulburari de tranzit intestinal (constipatie sau diaree), greturi si varsaturi, crampe abdominale si dureri ale regiunii lombare.

Cazurile mai severe se pot prezenta cu un tablou clinic mai zgomotos caracterizat de fatigabilitate marcat, letargie sau agitatie psihomotorie, edem cerebral, convulsii si chiar coma uremica drept urmare a retentiei amoniacale si a substantelor reziduale toxice care nu mai pot fi epurate corespunzator in urma sistrii brute a functiei renale.

Tabloul clinic al insuficientei renale cronice se manifesta prin simptome cu debut insidios, lent progresiv, cu sau fara aparitia unor perioade de acutizare patologiei in cauza . Acesta este caracterizat de instalarea edemelor la nivelul membrelor, in special a celor inferioare, care lasa semnul godeului la palpare. Edemele pot sa apara si la nivel pulmonar determinand dispnee, durere toracica si dificultati respiratorii.

Hipertensiunea arteriala poate aparea ca urmare a degradarii functiei renale. Se mai pot intalni dureri osteo-articulare, crampe musculare, inapetenta, greturi si varsaturi. Urina poate avea o nuanta inchisa la culoare si poate contine hematii ca semn al afectarii membranei glomerulare sau in urma leziunilor cailor renale cauzate de migrarea unor calculi.

Simptomele clinice prezentate de pacient care ridica suspiciunea unei afectiuni renale vor fi investigate ulterior prin analize paraclinice de laborator si examinari imagistice. Analizele de laborator necesare sunt reprezentate de teste urinare (albumina, creatinina urinara si raportul albumina/creatinina) pentru a face o diferenta intre insuficienta de cauza prerenala, renala si postrenala . Alte teste efectuate vor monitoriza alti parametri precum ureea, creatinina, ionograma si rata de filtrare glomerulara (RFG) pentru o evaluare detaliata a functiei renale.

Din punct de vedere imagistic se efectueaza ecografie renala, examinare computer tomograf (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN). Daca este prezenta proteinurie, sindrom nefrotic sau azotemie a carei cauza nu se poate depista cu ajutorul examinarilor efectuate anterior, se va indica si efectuarea biopsiei renale.

In ceea ce priveste tratamentul, acesta va viza depistarea si inlaturarea cauzelor care au dus la aparitia insuficientei renale, restabilirea functiei rinichilor si prevenirea agravarii simptomatologiei sau a eventualelor complicatii care pot aparea in cazul in care a avut loc deja o afectare renala.

Bolile cronice precum hipertensiunea arteriala si diabetul zaharat conduc in majoritatea cazurilor si la deteriorarea functiei renale, insuficienta renala fiind secundara dezechilibrelor rezultate la nivelul organismului in urma acestora. Prin urmare, este necesar ca aceste patologii sa fie depistate cat mai precoce, iar tratamentul acestora sa se faca in mod adecvat pentru a preveni si degradarea functiei renale, iar in cazurile in care apare aceasta, incetinirea progresiei acesteia.

Monitorizarea ratei de filtrare glomerulare (RFG) este un parametru care trebuie evaluat frecvent in cazul depistarii suferintei renale, cat si pentru ghidarea corecta a tratamentului si mentinerea activitatii renale in limite functionale.

Tratamentul chirurgical poate fi indicat in cazul patologiilor tumorale renale sau a prezentei litiazei. O alta abordare terapeutica in insuficienta renala cu un grad ridicat de severitate este reprezentat de dializa sau hemodializa, metoda care are rolul de a substitui functia renala cu ajutorul unor aparate speciale. Acolo unde situatia medicala o impune si se gaseste un donator compatibil, transplantul renal este o alta varianta de tratament adresata cazurilor mai severe.

Prevenirea dezvoltarii insuficientei renale necesita unele modificari in ceea ce priveste stilul de viata si anume, adoptarea unei diete sanatoase, evitarea consumului de toxice (alcool, cafea in exces), reducerea dozelor de medicamente care pot afecta buna functionare a rinichilor, precum si activitatea fizica regulata.

De asemenea, este necesara depistarea si tratarea precoce a unor afectiuni cronice precum hipertensiunea arteriala sau diabetul zaharat, stiut fiind faptul ca una dintre complicatiile acestora este degradarea functiei renale.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19041789/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21840587/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chronic-kidney-disease/symptoms-causes/syc-20354521