Flebogammadif

Publicat la data de: 26 Ianuarie 2010 | Actualizat la data de: 14 Noiembrie 2018

Informatii prospect Flebogammadif

Ce este Flebogammadif si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Flebogammadif este indicat pentru:
Terapie de substitutie in:
Sindroame de imunodeficienta primara cum ar fi:
- agamaglobulinemie si hipogamaglobulinemie congenitala
- imunodeficienta variabila comuna
- imunodeficienta combinata severa
- sindrom Wiskott Aldrich.

Mielom sau leucemie limfatica cronica cu hipogamaglobulinemie severa secundara si infectii
recidivante.
Copiii cu SIDA congenitala si infectii recidivante.
Imunomodulator
Purpura trombocitopenica idiopatica (PTI), la copii sau adulti cu risc crescut de hemoragie sau anterior
interventiei chirurgicale pentru corectarea numarului de trombocite.
Sindromul Guillain Barre.
Boala Kawasaki.
Transplant alogen de maduva osoasa.

Mod de administrare

Doze
Doza si schema de dozaj depind de indicatie.
in terapia de substitutie, dozajul trebuie individualizat pentru fiecare pacient in functie de raspunsul
farmacocinetic si clinic. Sunt recomandate urmatoarele scheme de dozaj.

Terapia de substitutie in sindromul de imunodeficienta primara
Schema de dozaj trebuie sa asigure o concentratie minima de IgG (masurata inainte de urmatoarea
injectie) de cel putin 4 - 6 g/l. Trei pana la sase luni sunt necesare dupa initierea tratamentului pentru a
realiza un echilibru. Doza initiala recomandata este 0,4 - 0,8 g/kg urmata de cel putin 0,2 g/kg la
fiecare trei saptamani.

Doza necesara pentru a atinge o concentratie minima de 6 g/l este de ordinul a 0,2 - 0,8 g/kg si luna.
Intervalul de administrare dupa care se atinge starea de echilibru variaza intre 2 - 4 saptamani.
Concentratiile minime trebuie masurate pentru a ajusta doza si intervalul intre administrari.

Terapie de substitutie in mielom sau leucemie limfatica cronica cu hipogamaglobulinemie secundara
severa si infectii recidivante; terapie de substitutie la copii cu SIDA si infectii recidivante.
Doza recomandata este 0,2 - 0,4 g/kg la fiecare trei sau patru saptamani.

Purpura trombocitopenica idiopatica
Pentru tratamentul unui episod acut, 0,8 - 1 g/kg in ziua unu, doza care poate fi repetata o data in
interval de 3 zile sau 0,4 g/kg zilnic timp de doua pana la cinci zile. Tratamentul poate fi repetat daca
are loc o recidiva.

Sindromul Guillain Barre
0,4 g/kg/zi timp de 3 pana la 7 zile.
Experienta in cazul copiilor este limitata.

Boala Kawasaki
1,6 - 2,0 g/kg trebuie administrate in doze divizate timp de doua pana la cinci zile sau 2,0 g/kg ca doza
unica.

Pacientilor trebuie sa li se administreze tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.

Transplant alogen de maduva osoasa
Tratamentul cu imunoglobulina umana normala poate fi utilizat inainte de transplant ca parte a
tratamentului de pregatire si dupa transplant.

Pentru tratamentul infectiilor si profilaxia reactiei grefa contra gazda, dozajul este individualizat. Doza
initiala este, in mod normal, 0,5 g/kg sisaptamana, cu sapte zile inainte de transplant si timp de pana la
3 luni dupa transplant.

In cazul lipsei persistente de producere a anticorpilor, dozajul de 0,5 g/kg si luna este recomandat pana
cand valorile titrului anticorpilor revin la normal.

Recomandarile de dozaj sunt rezumate in urmatorul tabel:

Terapia de substitutie in imunodeficienta primara - Doza: - doza initiala: 0,4 - 0,8 g/kg; - in continuare: 0,2 - 0,8 g/kg; Frecventa: la fiecare 2 - 4 saptamani pentru a obtine o concentratie minima de IgG de cel putin 4 - 6 g/l

Terapia de substitutie in imunodeficienta secundara - Doza: 0,2 - 0,4 g/kg; Frecventa: la fiecare 3 - 4 saptamani pentru a obtine o concentratie minima de IgG de cel putin 4 - 6 g/l

Copii cu SIDA - Doza: 0,2 - 0,4 g/kg; Frecventa: la fiecare 3 - 4 saptamani

Imunomodulator:

Purpura trombocitopenica idiopatica - Doza: 0,8 - 1 g/kg; Frecventa: in ziua 1, posibil repetata o data intr-un interval de 3 zile
- sau 0,4 g/kg/d timp de 2 - 5 zile

Sindromul Guillain Barre - Doza: 0,4 g/kg/d; Frecventa: timp de 3 - 7 zile

Boala Kawasaki - Doza1,6 - 2 g/kg; Frecventa: in cateva doze timp de 2 - 5 zile in asociere cu acid acetilsalicilic
- sau sau 2 g/kg in doza unica in asociere cu acid acetilsalicilic

Transplantul de maduva alogenica:
- tratamentul infectiilor si profilaxia grefei fata de boala gazda - Doza: 0,5 g/kg; Frecventa: in fiecare saptamana din ziua -7 pana la 3 luni dupa transplant
- lipsa continua a productiei de anticorpi - Doza: 0,5 g/kg; Frecventa: in fiecare luna pana cand nivelurile anticorpilor revin la normal.

Mod de administrare
Flebogammadif trebuie injectat intravenos la un nivel initial de 0,01 - 0,02 ml/kg/min in primele
treizeci de minute. Daca este bine tolerat, cantitatea administrata poate fi marita treptat pana la maxim
0,1 ml/kg/min.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Hipersensibilitate la oricare componenta.
Hipersensibilitate la imunoglobuline omoloage, in special, in cazuri foarte rare de deficienta IgA, cand
pacientul are anticorpi impotriva IgA.
Intoleranta la fructoza.

Precautii

Anumite reactii adverse severe pot fi asociate cu debitul de pefuzare. Debitul recomandat de perfuzare
indicata la “Mod de administrare” trebuie sa fie urmat cu strictete. Pacientii trebuie monitorizati indeaproape si observati cu atentie pentru aparitia oricaror simptome in perioada de perfuzare.

Anumite reactii adverse pot interveni mai frecvent
- in cazul unui debit crescut de perfuzare,
- la pacienti cu hipo- sau agamaglobulinemie cu sau fara deficit de IgA,
- la pacienti carora li se administreaza imunoglobulina umana normala pentru prima data sau in
cazuri rare, cand medicamentul continand imunoglobulina umana normala este inlocuit sau cand
s-a scurs mult timp de la injectia anterioara.

Reactiile adevarate de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot interveni in cazurile foarte rare de
deficit de IgA cu anticorpi anti-IgA.

Rareori, imunoglobulina umana normala poate provoca o scadere a tensiunii arteriale asociata cu
reactie anafilactica, chiar la pacienti care tolerasera tratamentul anterior cu imunoglobulina umana
normala.

Posibile complicatii pot fi deseori evitate asigurandu-va:
- ca pacientii nu sunt sensibili la imunoglobulina umana normala, medicamentul perfuzandu-se
initial lent cu un debit de 0,01 - 0,02 ml/kg si min;
- ca pacientii sunt monitorizati cu atentie pentru observarea aparitiei oricaror simptome pe durata
perfuzarii. in special, pacientii netratati anterior cu imunoglobulina umana normala, pacientii
trecuti de la un medicament IVIg alternativ sau cand a trecut mult timp de la perfuzia anterioara
trebuie monitorizati in timpul primei perfuzii si in prima ora dupa prima perfuzie pentru a
detecta posibile semne adverse. Toti ceilalti pacienti trebuie observati cel putin 20 de minute
dupa administrare.

Exista dovezi clinice ale asocierii administrarii de IVIg cu evenimente tromboembolice cum ar fi
infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolismul pulmonar si tromboza venoasa profunda
care se presupune ca sunt legate de o crestere relativa a vascozitatii sangelui prin influxul mare de
imunoglobulina la pacientii expusi riscului. Trebuie acordata atentie prescrierii si perfuzarii de IVIg la
pacientii obezi si la pacientii cu factori de risc preexistenti pentru evenimente trombotice (cum ar fi
varsta avansata, hipertensiune arteriala, diabet zaharat si antecedente de boli vasculare sau episoade
trombotice, pacienti cu tulburari trombofilice dobandite sau mostenite, pacienti cu perioade prelungite
de imobilizare, pacienti cu hipovolemie severa si pacienti cu boli care maresc vascozitatea sangelui).
Cazuri de insuficienta renala acuta au fost raportate la pacienti care urmeaza tratament cu IVIg. in
cele mai multe cazuri, au fost identificati factori de risc cum ar fi insuficienta renala preexistenta,
diabet zaharat, hipovolemie, obezitate, administrare concomitenta de medicamente nefrotoxice sau
varsta peste 65 de ani.

In cazul insuficientei renale, trebuie luata in considerare intreruperea IVIg.
Desi aceste rapoarte de disfunctie renala si insuficienta renala acuta au fost asociate cu utilizarea
multora dintre medicamentele IVIg autorizate, acelea care contin zahar ca stabilizator au fost
responsabile pentru o parte neproportionala din numarul total. La pacientii expusi riscului, trebuie
luata in considerare utilizarea medicamentelor IVIg care nu contin zahar.
La pacientii care prezinta risc de insuficienta renala acuta sau reactii adverse tromboembolice,
medicamentele IVIg trebuie administrate in doze si la debite minime.

La toti pacientii, administrarea de IVIg necesita:
- hidratarea adecvata inainte de initierea perfuzarii de IVIg
- monitorizarea diurezei
- monitorizarea concentratiei creatininei serice
- evitarea administrarii concomitente a diureticelor de ansa.

In caz de reactie adversa, fie debitul administrarii trebuie redus, fie perfuzia trebuie oprita.
Tratamentul necesar depinde de natura si gravitatea reactiei adverser.
In caz de soc, trebuie aplicat tratamentul medical standard pentru soc.

Masurile standard pentru prevenirea infectiilor dobandite ca urmare a utilizarii medicamentelor
preparate din sange sau plasma umana includ selectia donatorilor, testarea individuala a donatiilor si a
rezervelor de plasma pentru identificarea markerilor specifici ai infectiei si includerea unor etape
eficace in procesul tehnologic pentru inactivarea/eliminarea virusilor. In ciuda acestui fapt, cand sunt
administrate medicamente preparate din sange si plasma umana, posibilitatea transmiterii agentilor
infectiosi nu poate fi exclusa complet. Aceasta se aplica si virusurilor necunoscute sau recent aparute
precum si altor agenti patogeni.

Masurile adoptate sunt considerate eficace in cazul virusurilor incapsulate cum ar fi HIV, VHB si
VHC, si pentru virusurile neincapsulate VHA si parvovirus B19.

Experienta clinica reconfirma lipsa transmiterii hepatitiei A sau a parvovirusului B19 prin intermediul
imunoglobulinelor, prezenta anticorpilor contribuind probabil la siguranta medicamentului.
Este recomandat insistent ca la fiecare administrare a Flebogammadif unui pacient, sa fie inregistrat
numele pacientului si numarul de lot al medicamentului pentru a mentine o legatura intre pacient si
lotul medicamentului.

Atentionari speciale referitoare la excipienti: Acest medicament contine sorbitol 50 mg pe ml ca
excipient. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament. Masuri de precautie speciale trebuie luate in cazul nou-nascutilor si copiilor mici deoarece aceasta intoleranta la fructoza poate sa nu fie diagnosticata inca si poate fi letala.
Nu sunt preconizate interferente cu determinarea glicemiei.

Interactiuni medicamentoase

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobulina poate afecta pe o perioada de cel putin 6 saptamani si pana la 3 luni
eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum ar fi rujeolal, rubeola, oreionul si varicela. Dupa
administrarea acestui medicament, trebuie sa treaca un interval de 3 luni inaintea vaccinarii cu
vaccinuri cu virusuri vii atenuate. in cazul rujeolei, aceasta alterare a raspunsului la vacin poate dura
timp de 1 an. Ca urmare, pacientilor carora li se administreaza vaccinul rujeolic trebuie sa li se verifice
titrul anticorpilor.

Interferenta cu testele serologice
Dupa injectarea imunoglobulinei, cresterea temporara a concentratiei diversilor anticorpi transferati
pasiv in sangele pacientilor poate determina rezultate fals pozitive la testele serologice.
Transmiterea pasiva de anticorpi la antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu
unele teste serologice pentru anticorpii eritrocitari, de exemplu testul antiglobulina (Testul Coomb).

Sarcina si alaptarea

Siguranta utilizarii acestui medicament in timpul sarcinii nu a fost stabilita in studii clinice controlate
si, ca urmare, trebuie administrat cu prudenta femeilor gravide si celor care alapteaza. Experienta
clinica cu imunoglobuline sugereaza ca nu este de asteptat niciun efect daunator asupra sarcinii sau
fetusului si nou-nascutului.

Imunoglobulinele sunt excretate in lapte si pot contribui la transferul anticorpilor protectori catre nou-nascut.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Deoarece Flebogammadif poate provoca ameteli, pacientii trebuie avertizati cand conduc vehicule sau
lucreaza cu utilaje.

Reactii adverse posibile

Reactii adverse precum frisoane, cefalee, febra, varsaturi, reactii alergice, greata, artralgii,
hipotensiune arteriala si durere lombara moderata pot interveni ocazional.
Rareori imunoglobulinele umane normale pot provoca o reducere brusca a tensiunii arteriale si, in
cazuri izolate, soc anafilactic, chiar atunci cand pacientul nu a manifestat nicio hipersensibilitate la
administrarea precedenta.

Cazuri de meningita aseptica reversibila, cazuri izolate de anemie hemolitica /hemoliza reversibila si
cazuri rare de reactii cutanate temporare, au fost observate la administrarea de imunoglobulina umana
normala.

Au fost observate cresterea concentratiei creatininei serice si/sau insuficienta renala acuta.
Foarte rar: Reactii tromboembolice cum ar fi infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolism pulmonar, tromboze venoase profunde.

Au fost efectuate doua studii clinice multicentru, unul dintre ele la copii si adulti cu imunodeficienta
primara si al doilea la pacienti cu purpura trombocitopenica imuna cronica in faza acuta. Patruzeci si
sase de pacienti au fost inclusi in primul studiu si 41 au incheiat studiul. Ei au fost urmariti pe durata
unui an de tratament cu o doza de 300-600 mg/kg la fiecare 3 - 4 saptamani. Un total de 20 de pacienti
au fost inclusi in al doilea studiu.

Pacientilor li s-a administrat o doza totala de 400 mg/kg timp de 5
zile consecutiv si au fost urmariti timp de 3 luni. Ca urmare, un total de 66 de pacienti au fost expusi la
Flebogammadif si au primit 806 perfuzii. Datele din ambele studii indica o buna tolerabilitate a
medicamentului deoarece incidenta evenimentelor adverse a fost scazuta si majoritatea acestora au fost usoare pana la moderate in intensitate.

Din 806 perfuzii administrate pacientilor inscrisi in ambele studii, 10,8% (Ii 95% unilaterallimita
superioara = 12,9%) au fost asociate cu un eveniment advers suspectat a fi legat de medicament.
Niciun pacient nu a decedat, numai 6 pacienti s-au retras din studii, dar niciunul ca urmare a unui
posibil eveniment advers asociat.

Patru pacienti au suferit 8 evenimente adverse grave, care au fost
considerate neasociate cu medicamentul studiului. Pirexia si cefaleea au fost evenimentele adverse
cele mai frecvent raportate in ambele studii, posibil asociate cu medicamentul.

Reactiile adverse ale medicamentului raportate in cele 2 studii de cel putin 5% dintre pacienti sunt
rezumate si clasificate conform bazei de dateMedDRA pe aparate, sisteme si organe in tabelul de mai
jos:

Frecventa a fost determinata folosind urmatoarele criterii:
- foarte frecvente: (≥1/10)
- frecvente: (≥1/100 si - mai putin frecvente (≥1/1000 si - rare (≥1/10000 si - foarte rare ( disponibile)

1. In fiecare grup de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a
gravitatii.

Investigatii diagnostice
Mai putin frecvente: Test Coombs pozitiv, reducerea tensiunii arteriale sistolice, cresterea tensiunii arteriale sistolice, cresterea temperaturii corporale.

Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai putin frecvente: Ameteala.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: Bronsita, tuse, wheezing.

Tulburari gastro-intestinale
Mai putin frecvente: Diaree, greata, varsaturi, durere abdominala, durere in etajul abdominal superior.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: Urticarie, eruptie cutanata pruriginoasa, dermatita de contact.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: Dorsalgii, artralgie, mialgie, crampe musculare.

Tulburari vasculare
Mai putin frecvente: Hipotensiune arteriala, hipertensiune arteriala, hipertensiune arteriala
diastolica, fluctuatii ale tensiunii arteriale.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: Pirexie, reactie la locul injectarii
Mai putin frecvente: Frisoane, astenie, durere, inflamare la locul de perfuzare , edem la locul de
injectare, durere la locul de injectare, prurit la locul de injectare, umflare la locul de injectare, migratie a
implantului.

Supradozaj

Supradozajul poate duce la supraincarcarea cu fluide si hipervascozitate, in special la pacientii cu risc ,
inclusiv pacientii in varsta sau pacientii cu insuficienta renala.

Informatii suplimentare

Compozitie

Un ml contine imunoglobulina umana normala (IVIg) 50 mg din care cel putin 97% este IgG.
Procentajul subclaselor IgG este de aproximativ 66,6% IgG1, 28,5% IgG2, 2,7% IgG3 si 2,2% IgG4.
Contine urme de IgA (mai putin de 0,05 mg/ml).
Excipient:
Un ml contine D-sorbitol 50 mg.

Excipienti:
D-sorbitol
Apa pentru preparate injectabile.

Ambalaj

Flacon (tip II sticla) cu dop (cauciuc clorobutilic) cu 10 ml, 50 ml, 100 ml, 200 ml sau 400 ml solutie
Cutie cu un flacon
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata

Instituto Grifols, S.A.
Can Guasch, 2 - Parets del Valles
08150 Barcelona - Spania

Atentie

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical.

Cititi online prospectele medicamentelor, pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

Citeste si

Arhiva
  • Ce greutate trebuie sa aiba bebelusul meu? Ce greutate trebuie sa aiba bebelusul...

    Bebelusii de aceeasi varsta pot avea inaltimi diferite, dar greutatea este un indiciu bun pentru starea de nutritie si dezvoltarea copilului. Este important sa urmarim cresterea lunara in greutate si eventualele modificari ale apetitului sau a nutritiei pentru a putea...citeste mai mult

  • Dizartria: tipuri, simptome, cauze, tratament, complicatii Dizartria: tipuri, simptome, cauze,...

    Dizartria reprezinta o afectiune care presupune o tulburare a vorbirii, aparuta ca rezultat al slabirii muschilor implicati in vorbire. Aceasta slabire a muschilor implicati in actul vorbirii este cauzata, de obicei, de afectiuni neurologice.citeste mai mult

  • Gripa in timpul sarcinii Gripa in timpul sarcinii

    Gripa este o afectiune respiratorie contagioasa. Poate avea simptome usoare pana la severe, chiar deces, la persoanele cu imunitate slaba sau cu patologii ascociate. Este diferita de raceala prin gravitatea complicatilor pe care le poate aduce, debutul brusc al...citeste mai mult

  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum

Clasificarea ATC

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter