Depresia, tristetea patologica

Adreseaza o intrebare comunitatii Depresia, tristetea patologica

nu am motivatie

Postat de mady1919 cu 3 ani in urma

cum poti sa traiesti zi de zi atunci cand ramai fara o minima motivatie?spre ce sa mi canalizez gandurile ca sa nu mai vad totul fara sens?am 25 ani,am incheiat o relatie de 9 ani,am venit intr-o alta tara,sa uit si sa incep de la zero.dar nu am nicio implinire in niciun plan.nu exista garantia ca situatia asta se va schimba intr-o zi si gandul asta ma inebuneste,vad orice iluzie cat de mica cum se spulbera fara mila.
oare sta in mainile noastre sa facem ceva,sau efectiv situatiile se intampla de la sine?m-am zbatut sa merg inainte,insa nu mai am putere cand lucrurile nu merg si nu depind de mine.am atacuri de panica si iau un tratament,insa pe termen lung nu stiu cum sa fac fata.ma trezesc dimineata si simt un mare gol si parca sunt intr un intuneric din care nu mai ies...

Raspunsuri la aceasta intrebare

Posteaza un raspuns
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    multumesc ela pt tot ce mi-ai scris.Adevarul este ca e interesant,acum,privind in urma,cand am scris aici pt prima oara,cate lucruri s-au intamplat si schimbat.Stiu ca suferinta e necesara,pe mine chiar m-a invatat multe,asta dupa ce am trait sentimente ce nu stiam ca exista si imi este foarte frica de suferinta si de a infrunta realitatea cand ceva nu e asa cum eu credeam,mi-e greu sa accept.
    Ma simt mai bine decat acum 5 luni(cand din disperare am scris pe acest forum,imi venea sa tip de neputinta),dar am destule zile cand simt anxietate,o frica mare de incertitudine,acum orice lucru oribil mi se pare posibil si imi este frica efectiv sa ma relaxez un moment,mi se pare ca o sa urmeze ceva rau(cum am trecut prin multe,in foarte putin timp).
    Am si zile cand ma simt mandra de mine ca am depasit atatea situatii grele si ma gandesc ca a fost mai bine ca s-a intamplat asa pt ca am vazut ca sunt mai puternica decat credeam.
    Sa stii ca si eu cred ca totul se intampla cu un scop,chiar daca nu-l vedem in momentul asta.Asta am observat in ultimul an,cand am dat mult mai multa importanta trairilor,intamplarilor din viata mea,frecvent analizez ce mi s-a intamplat,ce am facut bine,ce as vrea sa fac mai bine,sunt mult mai constienta.
    Iar cu relatiile ce o sa le am,un lucru e sigur:o sa fac totul sa ma valorez mereu in functie de mine,de ce fac eu,NU in sa ma vad doar prin ochii lui,caci nu vreau sa mai raman niciodata cu senzatia care am avut-o acum:ca nu pot face nimic,ca nu sunt nimic si nu merit nimic fara EL.Ce e bine,e faptul ca nu mai am nici pic de resentiment catre ex-ul sau catre trecut,am facut pace cu tot.Imi doresc doar sa invat sa stau si singura,caci am o mare problema:nu stiu sa fiu singura si ma deprim mult,efectiv sa nu depind de compania nimanui,caci pot alege foarte gresit din cauza asta,mai degraba din frica de a fi singura.
    O sa pun in practica sfaturile tale si e bine sa simti ca alte persoane te inteleg :)

    Raspunde
  • ela (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Te inteleg perfect. Nu e vorba doar de faptul ca treci printr-o perioada mai nefericita a vietii tale cand incepi sa analizezi tot ce a fost, ce ai gresit, dar mai ales SCOPUL pentru care te ridici dimineata din pat. Putini stiu care e scopul lor pe pamant. Nu te ingrijora, ai nevoie sa si suferi. Fara suferinta nu am aprecia lucrurile bune din viata noastra. Stii ce se intampla? Cand crezi ca mai mult de atat nu poti suferi atunci apare ceva care te face sa speri. Si eu sunt intr-o tara straina, de ceva ani, si sincer imi vine din ce in ce mai greu sa suport limba, cultura lor etc. Nu e nimic al meu. Dar ma consoleaza ideea ca eu am parte de ceva la care altii doar viseaza: traiesc intr-o tara straina, cunosc o alta limba, o alta mentalitate, m-am imbogatit spiritual, cultural. Si daca am acces la toate acestea de ce sa nu le fructific? Eventual sa caut alte oportunitati de munca, sa schimb serviciul si mediul de acum, pentru ca pur si simplu merit tot ce e mai bun pe lumea asta. Stiu, vei zice ca e greu sa faci schimbari in situatia actuala, dar in perioadele de criza oamenii devin mai creativi pentru a depasi "criza", strang mai mult relatiile de amicitie decat de obicei, din aceleasi considerente. Priveste-ti viata in mod obiectiv, ca si cum ai fi cineva din afara care trebuie sa decida ce trebuie sa faca cel din fata ta: nu ma incanta oamenii din jurul meu inseamna ca nu merita sa fie in preajma mea, cel mai bine ii evit! Locul de munca e respingator? E respingator pentru ca asa gandesc eu ca este, nu pentru ca ar fi intr-adevar asa. Corect? De maine locul meu de munca imi ofera cele mai mari satisfactii: muncesc usor si timpul trece incredibil de repede! Acasa nu ma asteapta nimeni? Ai prefera sa ajungi acasa si sa o iei de la capat pentru ca trebuie sa gatesti, speli pentru sot si 2 copii? :)) Sunt buni si aia, dar mai tarziu, peste vreo 3-4 ani. Bucura-te de libertatea asta, ai doar 25 de ani, cei mai frumosi ani! Esti o persoana inteligenta doar pentru simplul fapt ca reflectezi asupra starii tale psihice. Sta in puterea noastra sa facem lumina in intunericul personal. Iar in ce priveste persoana potrivita: tu vindeca-ti sufletul pentru ca doar tu poti sa ii comanzi ce sa simta si acel cineva care te merita va aparea. Cand vei reusi sa zambesti din nou cu sufletul, nu doar cu chipul, persoana aia va aparea, te asigur. Asa functioneaza legile universului. Sunt convinsa sa deja te simti mai bine acum. :P Nu cred in coincidente, cred ca trebuia sa dau peste mesajul tau. Am gasit ceva interesant pentru tine.
    Daca ai acces la internet citeste :
    http://www.tabu.ro/cum-sa-iti-cresti-respectul-de-sine-cat-mai-repede/
    Un sfat rapid: asculta muzica doar care te face sa dansezi, uita-te doar la filme de comedii, din cand in cand mananca ceva dulce sau fructe dulci si imagineaza-ti ce faina ar fi viata ta perfecta: E TIMPUL SA O TRAIESTI!
    Sper sa ne mai auzim ca sa imi povestesti ce bine iti merge!
    ;) Bafta!

    Raspunde
  • coribia (cu 3 ani in urma)
    • 0

    nu pierde timpul linga cineva care nu mai inseamna nimic....decit obisnuita!eu am facut asta...dar am gresit! nu se v-a schimba nimic in bine....cind ceva se rupe totul este in zadar!!

    Raspunde
  • Carmen (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Mady, problema ta poate fi legata de stress. O cura de vitamina C (de exemplu extras de catina) + Rhodiolin poate fi benefica. Catina o poti procura din piata, Rhodiolin de pe net, ex http://vitamine-naturiste.com si http://cali.ro. Succes!

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    am citit cartea chiar azi,este cu adevarat o carte care iti poate schimba perspectiva.multumesc de sugestie,mi-a facut bine.chiar daca nu are aceeasi tema,las aici ca recomandare,o carte care m-a facut sa imi pun multe semne de intrebare si care practic m-a facut sa vad ca nu aveam o relatie"sanatoasa":Robin Norwood-"Femei care iubesc prea mult",pòate cuiva ii va folosi,asa cum mi-a folosit mie cea recomandata de SWEET..

    Raspunde
  • sweet (cu 3 ani in urma)
    • 0

    citeste Secretul de Rhonda Byron..mi-e mi-a schimbat viata ...si nu te opri doar la cartea asta ...sunt multe altele legate de ea ..bafta..

    Raspunde
  • valy (cu 3 ani in urma)
    • 0

    cauta ti un serviciu . sau munceste mai mult acasa ,fa curat ,etc .

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    stiu ca ai perfecta dreptate,arminacasian si stiu ca nu trebuie sa ma mai sabotez singura cu ganduri negative dar e un lucru pe care mintea mea nu-l poate intelege:cum e posibil ca o persoana sa fie importanta pt tine,sa te intereseze orice si sa ai grija de ea,sa stii orice detaliu(cand e racita,cand o doare ceva,cand e bine/rau),ca mai apoi,cu 2 cuvinte,sa spui"stop"si sa treaca luni,poate ani,fara stii daca mai traieste sau nu.NU pot sa concep asa ceva."Fostul" imi lipseste nu atat ca partener,cat ca persoana...Probabil ca el a putut sa conceapa,caci altfel ar fi fost aici acum...In cazul meu,stiu sigur ca ceea ce simt pt el e ceva autentic si nu se duce cu"despartirea",adica poate sa fie cu 10 femei,sa faca orice,ceea ce simt nu depinde de lucrurile astea,nu depinde de NIMIC...
    o sa caut alte planuri in care sa "investesc"energie si o sa incerc sa accept ca anumite lucruri nu depind de mine...trebuie doar sa le accept ca atare

    Raspunde
  • arminacasian (cu 3 ani in urma)
    • + 1

    exact cu ti-am scris si mai sus, daca nu ai cu cine vorbi, scrie...scrie aici toata durerea din sufletul tau, iar cand pleci de la pc, lasa durerea in randurile scrise.iar ca sa fii ffericita nu-ti trebuie bani ptr cursuri sau ptr calatorii.....cauta-ti un job (daca nu ai deja) care sa iti placa, sa muncesti cu placere....si gandeste-te: esti sanatoasa, ai puterea sa muncesti, nu suferi de o boala incurabila, nu ai pierdut averi, nu ai muncit o viata si ai ramas pe drumuri....gandeste-te ca sunt altii care au trecut si trec prin cele enumerate de mine, si au ridicat fruntea sus, au lasat disperarea in urma si au plecat pe drumul vietii ...nu s-au oprit pe loc, chiar daca disperarea i-a cuprins!e normal sa nu uiti imediat, dar te asigur ca daca vrei sa fii fericita, vei fi!iar fericirea de care vorbesc, nu e materiala, ci sufleteasca...ai dreptate, trebuie sa ai cu cine sa imparti acea bucurie...dar nu e obligatoriu sa fie o persoana de sex opus cu care sa ai o relatie....poti sa cumperi o ciocolata, sa treci pe langa un copil sarman si sa ii oferi lui acel dulce....stai in loc si priveste fericirea din ochii acelui copil, care poate nu a gustat vreodata asa ceva,,,,,iti garantez ca fericirea sufleteasca a lui o vei simti si tu, mai ales ca stii ca tu ai facut posibil acel lucru...tu ai adus acelui suflet fericire...asta inseamna sa imparti cu cineva ....acel copil te va tine minte multa vreme.....si asta e doar un exemplu......ai scris ca esti in acea relatie de la 16 ani...erai un copil atunci...o femeie acum....o femeie care nu a trait inca...ci doar a stat inchisa intr-o reletie pe care a crezut-o eterna...nimic nu tine la nesfarsit...trebuie doar sa vezi partea buna din orice se intampla in viata ta....baiatul meu a pierdut 5 lei si era fff trist,,,,a doua zi a gasit 5 lei...si mi-a spus: mami, Dumnezeu a vazut ca eram trist si mi-a trimis banii inapoi....Dumnezeu vede tristetea ta, si cand va crede de cuviinta, iti va trimite acel suflet pereche dupa care tanjesti tu acum......dar mai este o vorba....Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista....cred ca ai inteles.vei trece peste asta, trebuie doar sa vrei.o zi minunata sa ai si o viata asa cum iti doresti...ai grija ce iti doresti.

    Raspunde
  • ioel (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Citeste o carte care iti va schimba intreaga viata. Te scoli in fiecare dimineata cu 30 minute mai devreme ca acum, si le dedici cititului. Cartea se numeste BIBLIA.

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    mesajul de mai sus pt ioana 31

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    chiar daca in momentul asta nu sunt un exemplu de armonie psihica,pot sa spun ca faptul ca am cunoscut durerea,am cunoscut practic aceasta latura a vietii si pot sa te inteleg si mai ales sa te ascult.las adresa mea de mail:madalina.buica@yahoo.com .scrie-mi fara retineri si o sa vezi ca impartie,problemele par mai mici.uneori,oricat ai fi de inteligent,nu mai reusesti sa vezi clar,nu mai stii ce e real si ce nu.poti sa te bazezi pe mine pt" a te plange"cum zici tu,uneori e nevoie doar sa stii ca cineva asculta...Ar fi minunat sa fim inconjurati de oameni si familie pe care sa ne bazam si sa fie acolo cand trebuie,dar nu e mereu asa si trebuie sa cautam"ajutor"

    Raspunde
  • ioana31 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Eu am 29 de ani, nu am avut nici o relatie amoroasa pana in prezent, nu am loc de munca, locuiesc cu asa zisa "mama" , nu exista nici o relatie intre noi, ea doar s-a folosit de mine de cand eram copil si se foloseste in continuare si m-a manipulat dupa placul ei gandindu-se doar in avantajul ei sa-i fie ei bine, imi arunca vorbe grele si dure in fata ceea ce din gura unei mame la adresa unei fiice poate fi foarte greu de suportat. Imi doresc sa dispar de pe suprafata pamantului, sunt introvertita, am probleme de sanatate si financiare, nu am unde sa ma duc, nu am prieteni(e), si parca am pierdut contactul cu realitatea probabil incercand sa evadez din lumea asta, nu am cu cine vorbi, toate durerile si framantarile sunt in mine...si colac peste pupaza, parca nimeni nu doreste nici sa ma angajeze.
    Tu mady1919, esti un caz asa de fericit ca meriti sa fi invidiata.
    Nu am intentia sa ma plang dar nu mai am nici o putere si am simtit nevoia sa ma "descarc" putin aici la acest mesaj.

    P.S. Nu mai mentionez ca am dureri sufletesti si stari psihice foarte proaste. Ma simt inutila si nu m-am realizat pe nici un plan la aceasta varsta.

    Raspunde
  • Dr. Tamara Marcovici (cu 3 ani in urma)
    Acest utilizator nu face parte din echipa sfatulmedicului.ro | Pentru invitatie click aici
    • 0

    Buna ziua.
    Este bine ca ati identificat problema care, temporar, va umbreste existentai. Ati facut un pas mare inainte. Regretati o relatie care s-a incheiat, care "a murit". Este normal sa fiti intr-o asa zisa perioada "de doliu", in care sentimentul pierderii pare coplesitor. Trebuie sa puneti punct definitiv acestei relatii, sa va desprindeti de ea la nivel mental si afectiv. Este clar ca acea persoana nu era "cel ales", probabil ca nu va merita. Puneti toate amintirile intr-o cutie pe care sa nu o mai vedeti si mergeti mai departe. Aveti toata viata inainte si aceasta viata va apartine in totalitate. Sunteti puternica pentru ati trecut printr-o experienta importanta, care v-a "calit". Este momentul sa va bucurati de tot ce va inconjoara si va ofera frumusete si afectiune. Indreptat-va pasii catre oamenii buni si nu veti regreta. Viata poate fi frumoasa, trebuie doar sa nu stati deoparte. Integrati-va, munciti, cunoasteti oameni noi, tineti legatura cu familia, faceti voluntariat, faceti tot ce va doriti. Acum este momentul.

    Raspunde
  • marisa (cu 3 ani in urma)
    • 0

    ...citeste.......

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    pun acest video intre alte cateva articole si melodii pe care le-am adunat sa le am la indemana in momentele de"intuneric".
    exact,trebuie sa-mi schimb total perceptia asupra vietii si un pic am facut-o pt ca am"scapat"de presiunea aia sociala bolnava din mediul in care eram,cum ziceam acum sunt in alta tara(san-sebastian,Spania),e un oras superb,cu iesire la mare,insa decate ori vad ceva frumos,in mintea mea zic"la ce folos daca nu impartasesc cu nimeni",insa o sa lucrez la a-mi schimba perspectiva,nu de altceva,dar sunt sigura ca exista si"mai jos" de atat si daca voi fi in o situatie si mai rea,efectiv nu o sa mai am pic de putere sa ies.ms mult!

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    oamenii accepta greu schimbarile,iar la mine au venit toate odata.caut cu disperare ceva in care sa ma mai regasesc si nu mai e nimic,parca m-am nascut acum si incep sa merg,sa vorbesc,dar toate astea cu o frica de nedescris.
    e bine sa aud ca sunt"normala"pt ca uneori merg pe strada si mi se pare ca toti stiu unde merg si care e rostul lor,numai eu simt doar un gol imens.
    probabil ca e foarte adevarat ca va urma si o perioada de revenire,insa pentru asta trebuie sa gasesc un impuls,tocmai asta e greu de gasit...sper sa gasesc sau sa apara-nu stiu cum sa pun problema.ms de sprijin

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    eu am trecut prin multe de-a lungul relatiei si acum,dupa despartire,mi-as dori enorm sa mai am posibilitatea de a aplica ce stiu acum si cem vad acum lucrurile...dar nu se poate pt ca stiu ca intodeauna ORGOLiUL lui a cantarit mai mult decat orice si daca vreodata s-ar intampla"minunea"sa treaca peste orgolui si sa ma caute,atunci as stii ca EL e barbatul vietii mele,dar stiu ca nu va fi asa(barbatul vietii mele-daca ar exista-ar stii sa spuna"imi pare rau"sau"e omenesc sa gresim").
    acelasi lucru mi s-a intamplat si mie:am adunat multe frustrari si dupa muuult timp,am decis sa-l "infrunt",vorbind deschis despre tot ce simt,imi asumasem ca va reactiona rau,dar totusi ma gandeam"e el,va intelege"...nu a inteles.sper doar ca a fost decizia corecta sia sa cum mi-a comentata cineva aici,intr-o zi o sa zic ca am pierdut pe moment doar pt a castiga ceva/cineva mai bun...chiar sper

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    atacurile de panica pornesc de la faptul ca ma gandesc ca NICIODATA nu o sa mai vad o persoana care a fost practic cea mai importanta pt mine,sau ca NICIODATA nu o sa am o viata "normala".acest"niciodata"ma inebuneste,nu pot sa-l accept..
    In plus,as vrea enorm sa adorm si sa ma trezesc dupa ce trece luna decembrie.ma doare tot ce are legatura cu sarbatorile,cu faptul ca esti cu"cei dragi"in perioada asta.Daca supravietuiesc lunii decembrie...o sa fie mare lucru :( faptul ca stiu ca nu sunt singura in situatia asta,ma face sa sper ca sunt si eu la fel de puternica pentru a depasi etapa asta,ca multi altii..

    Raspunde
  • mady1919 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    stii...nu credeam ca ma poate ajuta faptul ca imi spun problemele pe un forum,dar ma ajuta enorm pt simplul fapt ca vad ca exista persoane"normale"in lume si asta inseamna ca viata merita traita pt ca am posibilitatea de a intalni oameni care merita...
    fostul meu prieten a inceput imediat o relatie,nu-l condamn,stiu ca a facut-o pt ca asa a stiut el sa evite durerea asta,eu in schimb ,am simtit nevoia sa ma departez de tot,tot ce imi doresc acum e sa reusesc sa imi canalizez toata energia in ceva care sa ma mentina ocupata,asta in limitele mele:nu am bani suficienti pt a face cursuri care sa mi faca placere sau sa calatoresc,sper insa sa gasesc ceva productiv de facut si prin care sa ma simt"vie".am citit zeci de carti de psihologie care trateaza despre problema mea,ma ajuta pe moment dar cateodata obosesc de efortul care trebuie sa-l fac pt ma mentine pe linia de plutire,cand stiu ca nu am nimic palpabil.
    o sa citesc mesajul tau cand o sa ma apuce panica.multumesc :)

    Raspunde

Posteaza raspuns

Activitate comunitate

mai mult