Depresia, tristetea patologica

Adreseaza o intrebare comunitatii Depresia, tristetea patologica

nu am motivatie

Postat de mady1919 cu 2 ani in urma

cum poti sa traiesti zi de zi atunci cand ramai fara o minima motivatie?spre ce sa mi canalizez gandurile ca sa nu mai vad totul fara sens?am 25 ani,am incheiat o relatie de 9 ani,am venit intr-o alta tara,sa uit si sa incep de la zero.dar nu am nicio implinire in niciun plan.nu exista garantia ca situatia asta se va schimba intr-o zi si gandul asta ma inebuneste,vad orice iluzie cat de mica cum se spulbera fara mila.
oare sta in mainile noastre sa facem ceva,sau efectiv situatiile se intampla de la sine?m-am zbatut sa merg inainte,insa nu mai am putere cand lucrurile nu merg si nu depind de mine.am atacuri de panica si iau un tratament,insa pe termen lung nu stiu cum sa fac fata.ma trezesc dimineata si simt un mare gol si parca sunt intr un intuneric din care nu mai ies...

Raspunsuri la aceasta intrebare

Posteaza un raspuns
  • snickeritza (cu 2 ani in urma)
    • 0

    imi pare foarte rau pt tine.probabil esti in prag de depresie...nu astepta sa vina soarele si pe strada ta...cauta-l tu.iesi la plimbare,cumparaturi,cunoaste oameni noi,fa lucruri care-ti fac placere,citeste o carte.viata nu se termina la o relatie esuata.esti prea tanara sa fii asa singuratica,gandeste pozitiv,viata e frumoasa:)

    Raspunde
  • cristina (cu 2 ani in urma)
    • 0

    stiu ce simti....Am tercut si eu prin asa ceva.Important e sa gasesti ceva care sa-ti trezeasca interesul .
    Incearca sa citesti,sa pictezi....Trebuie sa descoperi ceva ce te motiveaza,ceva care sa te faca sa fi multumita de tine,de realizarile tale..indiferent cat de mici sunt aceste realizari .

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    eu abia acum am inteles ce inseamna"sa suferi"si acum respect mult mai mult orice persoana care a trecut printr-un moment critic,poate asta e lectia principala din tot ce traiesc momentan.dar mi-as dori sa fie doar o etapa,sper sa existe o iesire din starea asta..o iesire pe care eu nu o vad acum,speranta asta e singura care ma face sa ma ridic din pat,sper sa nu o pierd si pe asta...multumesc de sustinere!!!!

    Raspunde
  • Jan (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Salut
    Cu cat ne zbatem mai mult,ne scufundam mai mult in neputinta .
    Motivatia trebuie sa o gasesti in interior nu in afara ta .

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    exact,tocmai"neputinta"este ceea ce ma inebuneste.cateodata a "face tot posibilul"nu este de ajuns si e greu de acceptat.imi fac foarte bine cuvintele voastre si sper sa fiu si eu capabila intr-o zi sa sustin pe altcineva,macar pt asta sa-mi serveasca toata nebunia prin care trec..

    Raspunde
  • Mircea (cu 2 ani in urma)
    • 0

    buna, imi pare rau sa aud asta .. incearca sa faci o pasiune din ceva .. ce te incanta inca de cand erai mica .. asculta muzica .. citeste o carte uite-te la un serial si treptat o sa iti treaca starea de depresie . ai grija de tine !

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    incerc sa fac lucruri marunte care sa ma faca sa ma simt mai bine,dar mi se pare ca in fond ma mint singura,ca nu am o baza stabila.am o permanenta senzatie ca totul se poate schimba intr-o secunda si pot pierde totul,asta pt ca acum 4 luni aveam o persoana langa mine in care aveam incredere,aveam planuri,sperante...in asa putin timp,viata mea a luat-o razna:sunt intr-un oras in care oricat as merge pe strada nu vad o fata cunoscuta,nu am idee cum o sa fie viata mea peste un o saptamana..o sa incerc sa am rabdare,poate asta imi lipseste cel mai mult,poate asa o sa vad directia in care sa merg..

    Raspunde
  • Nirolf (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Cand orasul te "ineaca", este timpul sa te muti la tara. In epoca aceasta, a consumerismului, s-a ajuns acolo ca omul este cel mai consumat. Toti trag de tine: boss-ul de la serviciu, bancherul, mall-ul, n firme se bat pe capul tau ca sa iei produsele lor care "is cele mai bune" da'' toate la fel...
    Lucrul care ar echilibra cel mai rapid balanta asta ar fi ca sa intre cineva in viata ta, cineva care nu este afectat de spiritualitatea aceasta materialista. Cineva care sa daruiasca si sa ceara intai de toate afectiune. Poate fi un caine sau alt "pet" animal de casa, poate fi o reimprospatare a relatiei cu Dumnezeu, poate fi lucrul voluntar cu copiii de la orfelinate, cu copii cu disabilitati. Poate fi, cum am zis la inceput, mutatul la tara, schimbarea lucrului la birou cu o munca mai intens fizica, poate fi formarea unui hobby ca gradinaritul, horticultura, acvaristica, apicultura, etc.

    Raspunde
  • Charger (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Apuca-te de culturism si nu mai lamenta!

    Raspunde
  • arminacasian (cu 2 ani in urma)
    • 0

    sunt de acord cu Jan, motivatia trebuie sa o gasesti in tine.si ce daca s-a termiat o relatie de 9 ani? nu ai murit! schimba ceva la tine! nu trai in trecut.vorbeste cu cineva! zi de zi , ora de ora, saptamani, luni la rand, povesteste-i cuiva prin ce treci , pana nu vei mai simti nevoia sa povestesti.atunci iti vei da seama ca ai trecut peste un prag important.fiecare are probleme, iar eu iti spun din proprie experienta ca te ajuta foarte mult sa vorbesti....daca nu ai cu cine, scrie.....la infinit, aceleasi lucruri, pana nu vei mai simti nevoia sa te gandesti la trecut.apoi, vei trai.dar nu cu disperarea ca esti singura! nu refuza nici o invitatie, nu rata nici o ocazie de a iesi din casa,chiar si pentru a cumpara o paine!daca ti-ar povesti fiecare persoana care iti citeste articolul, o parte din viata ei, ai realiza ca toti trecem prin viata suferind,,,,puterea e in tine! nu lasa suferinta sufleteasca sa te distruga! fixeaza-ti un scop , oricare ar fi el, de a schimba ceva in jurul tau....chiar si banalul gest de a lua de pe jos un ambalaj aruncat neglijent de cineva si de a-l arunca la gunoi, iti va face sufletul sa vibreze de bucurie...sau de a ajuta o batrana sa care o sacosa...orice.....ai schimbat ceva ! si te vei simti mai bine! asta nu inseamna ca trebuie sa iti faci ca scop ajutarea altora, ci doar ca mici gesturi de bunatate iti vor inviora starea.si nu uita! speranta nu moare niciodata...undeva, este sufletul tau pereche,,,,,undeva , cineva este in aceiasi situatie ca tine....cauta acea persoana, caci , din ce am citit, esti o persoana careia ii e frica de singuratate.dar ai grija ce compromisuri faci.iesi chiar acum si fa o plimbare, priveste cu atentie in jurul tau, lumea este surprinzatoare...tu esti surprinzatoare.....cine stie,,,poate cand te vei intoarce vei povesti sau vei scrie ca ti-au zambit cateva persoane......mult noroc in viata si traieste prezentul, gandindu-te la viitor!

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    multumesc pt sustinere.chiar imi este teama de singuratate si chiar nu pot sa mi valorez existenta decat prin ceilalti,poate si din cauza ca toata viata(de la 16 ani pana in prezent)am trait intr-o relatie stabila,in care am impartit totul si nu stiu sa traiesc altfel.stiu ca trebuie sa traiesc pt mine insami.vad in jurul meu atatia oameni care traiesc din inertie...nu vreau sa ajung asa.si mai am o mare teama:in relatia mea,am pus tot ce era mai bun si totusi a esuat,asta m-a facut sa-mi pierd increderea in mine si in faptul ca sta in mainile mele sa fac lucrurile sa mearga.sper sa ma recuperez incet incet.inseamna foarte mult pt mine orice opinie venita din afara pt ca mie imi e f greu sa gandesc lucid acum.

    Raspunde
  • absolutme (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Chiar daca depresia este o stare de simtire, ceea ce face greu sa iesi din ea este gandirea... toate gandurile se invart incerc si oricat ai incerca sa gasesti o solutie gandind fiecare pista pe care o apuci mental se incheie cu "si unde o sa ajung cu asta", "si cat ma pot minti asa", "la ce bun pentru ca tot imi lipseste ..."

    De aceea incearca sa faci fara sa gandesti o vreme la ce bun e. Stiu e greu, e contrar modului in care am fost obisnuiti dar asa poti iesi...
    Daca mintea nu mai are nici-o claritate cauta solutia in afara ei. Actiune si simtire in loc de gandire... nu te poti forta sa simti ceva dar te poti convinge sa faci ceva fara a te gandi la rezultat, doar ca sa-l faci

    Sportul e una dintre cele mai bune cai... si nu te gandi la ceva complex, alearga, plimba-te cu bicicleta, ceva ce poti face azi ... acum!

    In ce oras locuiesti, poate iti pot da cateva sugestii locale...

    Si uita-te la asta: http://www.youtube.com/watch?v=VD5BEmJvUJU

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    pun acest video intre alte cateva articole si melodii pe care le-am adunat sa le am la indemana in momentele de"intuneric".
    exact,trebuie sa-mi schimb total perceptia asupra vietii si un pic am facut-o pt ca am"scapat"de presiunea aia sociala bolnava din mediul in care eram,cum ziceam acum sunt in alta tara(san-sebastian,Spania),e un oras superb,cu iesire la mare,insa decate ori vad ceva frumos,in mintea mea zic"la ce folos daca nu impartasesc cu nimeni",insa o sa lucrez la a-mi schimba perspectiva,nu de altceva,dar sunt sigura ca exista si"mai jos" de atat si daca voi fi in o situatie si mai rea,efectiv nu o sa mai am pic de putere sa ies.ms mult!

    Raspunde
  • Mari50 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    inteleg ce simti , dar cred ca ce e gresit in modul tau de a gandi este ca te raportezi in relatii si realizari la alte persoane .Cel mai bine te ajuta sa te pui pe tine pe primul loc gandeste tot timpul "EU SUNT IMPORTANTA", si incepe sa privesti in jurul tau din aceasta perspectiva.Ai sa vezi ca cerul e albastru si iarba verde si respira cu putere sa simti aerul. Asta iti da putere si curaj.Daca ai atacuri de panica judecale nu te lasa prada lor , analizeazale de ce, cum, si recunoastele ca atare (iti spun din propria experienta ca merge, eu nu puteam sa stau in mijlocul oamenilor ca intram in criza) Dar daca crizele de panica sunt puternice sub tratament, si nu le poti stapani inseamna ca tratamentul nu e bun. Eu cand am primit tratament dupa 3 zile puteam deja sa-mi controlez starile.Pe mine ma ajutat mult si muzica vesela ritmata puternic si plina de optimism (in general ritmurile latino pt. gimnastica ritmica,chiar daca nu faceam gimnastica). Citeste bancuri si forteazate sa fii vesela tot timpul.Repeta ca pe o mantra "EU SUNT IMPORTANTA SI TOTUL SE REZOLVA CU BINE PENTRU MINE". Asta iti da putere si incredere.Nu gandi ala are si poate si eu nu, e foarte gresit ,...doar EU am pot si voi reusi pentru ca sunt puternica curajoasa si EU contez pentru mine si nimeni altcineva. Eu am reusit asa sa-mi revin si am fost aproape dincolo de marginea prapastiei, dar am si foarte multa ambitie pentru ca,...EU SUNT IMPORTANTA.

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    atacurile de panica pornesc de la faptul ca ma gandesc ca NICIODATA nu o sa mai vad o persoana care a fost practic cea mai importanta pt mine,sau ca NICIODATA nu o sa am o viata "normala".acest"niciodata"ma inebuneste,nu pot sa-l accept..
    In plus,as vrea enorm sa adorm si sa ma trezesc dupa ce trece luna decembrie.ma doare tot ce are legatura cu sarbatorile,cu faptul ca esti cu"cei dragi"in perioada asta.Daca supravietuiesc lunii decembrie...o sa fie mare lucru :( faptul ca stiu ca nu sunt singura in situatia asta,ma face sa sper ca sunt si eu la fel de puternica pentru a depasi etapa asta,ca multi altii..

    Raspunde
  • alexa (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Ai rabdare ca lucrurile bune vin, dar vin mai greu.
    Intre timp cauta sa faci lucrurile care iti placeau odata, citeste carti de psihologie, chiar du-te si la un psiholog ca sa inveti sa te cunosti mai bine, roaga-te mult si incearca sa oferi celorlalti atentie si dragoste mai multa in aceasta perioada chiar daca pare greu sa iti indepartezi gandurile de la starea ta.
    Aranjeaza-te, fa-te frumoasa, pentru tine si iesi in lume. Sigur te va remarca cineva.
    Bafta.

    Raspunde
  • cristina mihaela3 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Ce sa zic... si eu trec in acest moment prin ceea ce treci si tu cu o mica diferenta ca eu inca nu am facut inca pasul de a-l parasi fizic...psihic e parasit de mult timp si port o suferinta constanta, cu el langa mine...Insa incerc in fiecare zi sa ma incurajez sa-mi dau forta de a face si pasul urmator ruperea definitiva pe care am amanat-o de foarte mult timp.Neintelegeri vor fi in toate relatiile importat este sa existe cel mai important lucru:iubirea...restul se rezolva de la sine.Mult curaj,mult respect de sine si capul sus.

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    eu am trecut prin multe de-a lungul relatiei si acum,dupa despartire,mi-as dori enorm sa mai am posibilitatea de a aplica ce stiu acum si cem vad acum lucrurile...dar nu se poate pt ca stiu ca intodeauna ORGOLiUL lui a cantarit mai mult decat orice si daca vreodata s-ar intampla"minunea"sa treaca peste orgolui si sa ma caute,atunci as stii ca EL e barbatul vietii mele,dar stiu ca nu va fi asa(barbatul vietii mele-daca ar exista-ar stii sa spuna"imi pare rau"sau"e omenesc sa gresim").
    acelasi lucru mi s-a intamplat si mie:am adunat multe frustrari si dupa muuult timp,am decis sa-l "infrunt",vorbind deschis despre tot ce simt,imi asumasem ca va reactiona rau,dar totusi ma gandeam"e el,va intelege"...nu a inteles.sper doar ca a fost decizia corecta sia sa cum mi-a comentata cineva aici,intr-o zi o sa zic ca am pierdut pe moment doar pt a castiga ceva/cineva mai bun...chiar sper

    Raspunde
  • coribia (cu 2 ani in urma)
    • 0

    nu pierde timpul linga cineva care nu mai inseamna nimic....decit obisnuita!eu am facut asta...dar am gresit! nu se v-a schimba nimic in bine....cind ceva se rupe totul este in zadar!!

    Raspunde
  • cinevaB (cu 2 ani in urma)
    • + 1

    Eu iti pot spune ca nimic nu e intamplator, tot ceea ce se intampla se intampla cu un sens in viata. Daca pierdem pe cineva drag, daca pierdem persoana pe care o iubim, sau credem ca o iubim, daca ne pierdem intr/un orsa strain, daca pierdem un loc de munca sau orice altceva...totul are un sens sa stii!!!Ne despartim de o anumita persoana dupa o relatie lunga...da, dar asta se intampla pentru ca o alta persoana trebuie sa apara in viata noastra, persoana cu care ai trait 9 ani nu era cea cu care trebuie sa iti continui drumul in viata, este altcineva care va aparea mai devreme sau mai tarziu!!!!Fratele meu s/a despartit de prietena lui dupa 6 sau 7 ani si a avut aceleasi dureri ca tine in suflet, a spus atunci ,, nu voi mai iubi pe altcineva niciodata, nu pot sa traiesc fara ea, este universul meu, este tot ce am,,. Ei bine nu este asa, universul tau este alcatuit din mult mai multe ca de ex: familie, prieteni, natura, soare, cer....si asa mai departe. Fratele meu considera si el ca nimic nu mai are sens in viata si ca nu are de ce sa mearga inainte, altcineva NU VA MAI EXISTA. Cu ajutorul nostru, al familiei a putut trece peste...in timp, dar greu! Insa stii care e situatia lui actuala? dupa 2 ani de zile s/a indragostit si iubeste si este cu altcineva....totul pare atat de normal acum pentru el, sa iubeasca o alta persoana sa traiasca etc. Persoana cu care a fost inainte nu era persoana cu care trebuia sa fie acum, a pierdut o persoana si a gasit o alta persoana mult mai buna...deci ce se intampla se intampla pentru ca ceva bun trebuie sa vina, ceva mai bun trebuie sa vina iar noi trebuie sa traim si sa credem ca ceva mai bun va aparea in viata noastra. Insa nu traim numai pentru cel de langa noi ci traim si pentru familie, prieteni, pentru natura pentru tot ceea ce ne inconjoara. E atat de frumos sa te trezesti si sa poti vedea soarele pe cerul albastru, sa poti vedea pomii verzi, florile si tot ce te inconjoara...crede/ma, ceea ce noi avem altii nu au si nu vor avea niciodata!!!Persoanele bolnave sau cu handicapuri sau mai stiu eu ce....nu se pot bucura de viata asa cum o poti face tu in acest moment. stiu ca ceea ce spun acum suna atat de ciudat in urechile tale, tu nu crezi ca poti vedea nimic buna acum insa trebuie sa vezi ca ceea ce esti si faptul ca traiesti si esti sanatoasa este cel mai bun lucru care ti se poate intampla. Eu vorbesc din afara, probabil te gandesti ca mi/e usor sa vorbesc, nu trec eu prin asta, tu treci....da e usor sa vorbim din afara dar stiu din experienta ca trebuie sa itit schimb modul de gandire si trebuie sa vezi ca universul tau era mult mai larg decat persoana cu care ai trait 9 ani. Stii ce imi spun eu intotdeauna?Nimeni nu este obligat sa stea langa tine o viata, oricine poate pleca mai devreme sau mai tarziu, fie ca nu te mai iubeste fie ca nu mai e fericit fie ca si/a gasit in alta parte fericirea...ideea este ca trebuie sa fii constient ca nu e obligat traiasca o viata langa tine si trebuie sa intelegi si sa accepti ca in viata oamenii vin dar cateodata pleaca. Dar pleaca pentru ca o alta persoana trebuie sa vina....mai devreme sau mai tarziu! Suferi, enorm, dar te ridici....eu svorbesc acum dar cred ca as suferi si eu enorm daca persoana langa care traiesc ar pleca de langa mine insa trebuie sa iti gasesti forta in interior sa lupti si sa mergi mai departe pentru soare, vant, pomi, flori, aer....si tot ce te inconjoara!!!Parerea mea e ca ar trebui sa vb cu cineva de specialitate, sa u se agraveze starea ta, depinde cat de tare esti ca persoana. Eu am vorbit cu un psiholog cand am avut probleme si sa stii ca m/a ajutat enorm, mi/a deschis ochii si m/a facut sa inteleg multe lucruri, este incredibil cat de multe se poat face numai prin vorbe...iar daca tu zici ca vorbele noatre te ajuta inseamna ca poate ai nevoie de un psiholog. El stie cel mai bine sa iti vorbeasca si sa te faca sa intelegi ca totul are un sens. Eu am avut paret si de un psiholog foarte bun!!! Eu iti doresc sa iti fie bine si sa realizezi ca ar trebui sa fii fericita pentru tot ceea ce ai acum si ca daca s/a intamplat, s/a intamplat cu un scop pe care il vei vedea mai tarziu si probabil te vei uita in urma si vei spune ,,daca nu pierdeam acea persoana nu te mai intalneam,,. Ai grija de tine si bucura/te de tot ce te inconjoara!!!!Sanatate si forta!!!

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    stii...nu credeam ca ma poate ajuta faptul ca imi spun problemele pe un forum,dar ma ajuta enorm pt simplul fapt ca vad ca exista persoane"normale"in lume si asta inseamna ca viata merita traita pt ca am posibilitatea de a intalni oameni care merita...
    fostul meu prieten a inceput imediat o relatie,nu-l condamn,stiu ca a facut-o pt ca asa a stiut el sa evite durerea asta,eu in schimb ,am simtit nevoia sa ma departez de tot,tot ce imi doresc acum e sa reusesc sa imi canalizez toata energia in ceva care sa ma mentina ocupata,asta in limitele mele:nu am bani suficienti pt a face cursuri care sa mi faca placere sau sa calatoresc,sper insa sa gasesc ceva productiv de facut si prin care sa ma simt"vie".am citit zeci de carti de psihologie care trateaza despre problema mea,ma ajuta pe moment dar cateodata obosesc de efortul care trebuie sa-l fac pt ma mentine pe linia de plutire,cand stiu ca nu am nimic palpabil.
    o sa citesc mesajul tau cand o sa ma apuce panica.multumesc :)

    Raspunde
  • Mari50 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Foarte adevarat si bine spus "cinevaB",...capul sus curaj maine e o alta zi poate mult mai frumoasa.

    Raspunde
  • gimi25 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Indreapta-ti gandurile catre ceea ce nu le-ai indreptat niciodata, si anume catre Dumnezeu, catre vesnicie...

    Raspunde
  • dorel (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Ceea ce simţi tu acum şi trăirile pe care le ai sunt fireşti, având în vedere despărţirea de persoana alături de care ai fost 9 ani şi fără de care, până de curând, nu-ţi puteai imagina viitorul. Partea proastă e că în perioada de după despărţire nimic nu te va ajuta să-ţi schimbi starea de neputinţă, sfârşeală, disperare ori depresie. Cât va ţine asta? Depinde de la caz la caz, de cât de puternică eşti, cât de mult l-ai iubit etc. Nu ai chef de nimic, nimic nu te va bucura, nici propria persoană nu te mai interesează, nu ai chef să găteşti, să faci curat, să cobori din pat, să socializezi....
    Vestea bună e că starea asta va trece, încetul cu încetul te vei trezi la viaţă, îţi vei reveni, viaţa va căpăta un sens şi că lucrurile îşi vor reveni la normal.
    Dacă treci prin aceste stări înseamnă că eşti o persoană normală, eşti sănătoasă fizic şi mental. Trebuie să înţelegi şi să ştii că toţi oamenii trec prin aceste stări când li se întâmplă ceva similar, e un lucru firesc ca ei să sufere iniţial şi pe urmă să-şi revină. Cam aşa stau lucrurile domnişoară, aşa că fruntea sus şi stângul pe tobă.
    Într-un roman de-al lui Marin Preda, parcă în "Risipitorii", găseşti trăirile unei femei care se află exact în situaţia ta, trăiri descrise în mod remarcabil de autor. Citeşte şi vei înţelege că eşti o persoană absolut normală, care e pe cale să înceapă o nouă viaţă, cea adevărată.

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    oamenii accepta greu schimbarile,iar la mine au venit toate odata.caut cu disperare ceva in care sa ma mai regasesc si nu mai e nimic,parca m-am nascut acum si incep sa merg,sa vorbesc,dar toate astea cu o frica de nedescris.
    e bine sa aud ca sunt"normala"pt ca uneori merg pe strada si mi se pare ca toti stiu unde merg si care e rostul lor,numai eu simt doar un gol imens.
    probabil ca e foarte adevarat ca va urma si o perioada de revenire,insa pentru asta trebuie sa gasesc un impuls,tocmai asta e greu de gasit...sper sa gasesc sau sa apara-nu stiu cum sa pun problema.ms de sprijin

    Raspunde
  • eu33 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    La o evanghelizare pe stradă, un tânăr baterist din Armata Salvării a depus mărturie despre tre­cutul său. "înainte să devin creştin, obişnuiam să beau şi să practic jocuri de noroc, dar acum nu mai fac aşa. Obişnuiam să înjur şi să umblu după femei, dar nici pe astea nu le mai fac. Dacă mă gândesc bine ar părea că . tot ce fac acum este să stau la acelaşi colţ de stradă şi să bat la aceleaşi vechi tobe!" Te-ai simţit vreodată aşa? Te trezeşti, mergi la serviciu, te întorci acasă, iei cina, te uiţi la televizor, te duci la culcare, a doua zi te trezeşti şi o iei de la capăt? Asemenea lui Solomon, poţi avea impresia că "totul este deşertăciune" (Ecclesiastul 12:8). Dar nu trebuie să fie aşa.

    Francis Schaeffer a spus: "Omul are un scop; să aibă o relaţie cu Dumnezeu . când îşi uită scopul, el uită cine este şi ce înseamnă viaţa". Viaţa este mai mult decât să baţi aceleaşi tobe vechi zi de zi. Domnul Isus a spus: "Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug" (loan 10:10). Primul pas este să recunoşti că El a murit pentru a-ţi arăta calea înapoi spre Dumnezeu. Pasul al doilea este să recunoşti că ai nevoie de o relaţie cu El. Pasul al treilea este să foloseşti Biblia ca plan pentru a-ţi împlini scopul. Este singura carte care răspunde la întrebări importante. "Cine sunt eu?" şi "De ce mă aflu aici?" Nu eşti o "greşeală" aşa cum a spus o femeie când a aflat că mama ei a vrut să o avorteze. În ochii lui Dumnezeu ai o mare valoare, şi astăzi El îţi oferă "viaţă din belşug".

    Raspunde
  • marisa (cu 2 ani in urma)
    • 0

    ...citeste.......

    Raspunde
  • Dr. Tamara Marcovici (cu 2 ani in urma)
    Acest utilizator nu face parte din echipa sfatulmedicului.ro | Pentru invitatie click aici
    • 0

    Buna ziua.
    Este bine ca ati identificat problema care, temporar, va umbreste existentai. Ati facut un pas mare inainte. Regretati o relatie care s-a incheiat, care "a murit". Este normal sa fiti intr-o asa zisa perioada "de doliu", in care sentimentul pierderii pare coplesitor. Trebuie sa puneti punct definitiv acestei relatii, sa va desprindeti de ea la nivel mental si afectiv. Este clar ca acea persoana nu era "cel ales", probabil ca nu va merita. Puneti toate amintirile intr-o cutie pe care sa nu o mai vedeti si mergeti mai departe. Aveti toata viata inainte si aceasta viata va apartine in totalitate. Sunteti puternica pentru ati trecut printr-o experienta importanta, care v-a "calit". Este momentul sa va bucurati de tot ce va inconjoara si va ofera frumusete si afectiune. Indreptat-va pasii catre oamenii buni si nu veti regreta. Viata poate fi frumoasa, trebuie doar sa nu stati deoparte. Integrati-va, munciti, cunoasteti oameni noi, tineti legatura cu familia, faceti voluntariat, faceti tot ce va doriti. Acum este momentul.

    Raspunde
  • ioana31 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Eu am 29 de ani, nu am avut nici o relatie amoroasa pana in prezent, nu am loc de munca, locuiesc cu asa zisa "mama" , nu exista nici o relatie intre noi, ea doar s-a folosit de mine de cand eram copil si se foloseste in continuare si m-a manipulat dupa placul ei gandindu-se doar in avantajul ei sa-i fie ei bine, imi arunca vorbe grele si dure in fata ceea ce din gura unei mame la adresa unei fiice poate fi foarte greu de suportat. Imi doresc sa dispar de pe suprafata pamantului, sunt introvertita, am probleme de sanatate si financiare, nu am unde sa ma duc, nu am prieteni(e), si parca am pierdut contactul cu realitatea probabil incercand sa evadez din lumea asta, nu am cu cine vorbi, toate durerile si framantarile sunt in mine...si colac peste pupaza, parca nimeni nu doreste nici sa ma angajeze.
    Tu mady1919, esti un caz asa de fericit ca meriti sa fi invidiata.
    Nu am intentia sa ma plang dar nu mai am nici o putere si am simtit nevoia sa ma "descarc" putin aici la acest mesaj.

    P.S. Nu mai mentionez ca am dureri sufletesti si stari psihice foarte proaste. Ma simt inutila si nu m-am realizat pe nici un plan la aceasta varsta.

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    chiar daca in momentul asta nu sunt un exemplu de armonie psihica,pot sa spun ca faptul ca am cunoscut durerea,am cunoscut practic aceasta latura a vietii si pot sa te inteleg si mai ales sa te ascult.las adresa mea de mail:madalina.buica@yahoo.com .scrie-mi fara retineri si o sa vezi ca impartie,problemele par mai mici.uneori,oricat ai fi de inteligent,nu mai reusesti sa vezi clar,nu mai stii ce e real si ce nu.poti sa te bazezi pe mine pt" a te plange"cum zici tu,uneori e nevoie doar sa stii ca cineva asculta...Ar fi minunat sa fim inconjurati de oameni si familie pe care sa ne bazam si sa fie acolo cand trebuie,dar nu e mereu asa si trebuie sa cautam"ajutor"

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    mesajul de mai sus pt ioana 31

    Raspunde
  • ioel (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Citeste o carte care iti va schimba intreaga viata. Te scoli in fiecare dimineata cu 30 minute mai devreme ca acum, si le dedici cititului. Cartea se numeste BIBLIA.

    Raspunde
  • arminacasian (cu 2 ani in urma)
    • + 1

    exact cu ti-am scris si mai sus, daca nu ai cu cine vorbi, scrie...scrie aici toata durerea din sufletul tau, iar cand pleci de la pc, lasa durerea in randurile scrise.iar ca sa fii ffericita nu-ti trebuie bani ptr cursuri sau ptr calatorii.....cauta-ti un job (daca nu ai deja) care sa iti placa, sa muncesti cu placere....si gandeste-te: esti sanatoasa, ai puterea sa muncesti, nu suferi de o boala incurabila, nu ai pierdut averi, nu ai muncit o viata si ai ramas pe drumuri....gandeste-te ca sunt altii care au trecut si trec prin cele enumerate de mine, si au ridicat fruntea sus, au lasat disperarea in urma si au plecat pe drumul vietii ...nu s-au oprit pe loc, chiar daca disperarea i-a cuprins!e normal sa nu uiti imediat, dar te asigur ca daca vrei sa fii fericita, vei fi!iar fericirea de care vorbesc, nu e materiala, ci sufleteasca...ai dreptate, trebuie sa ai cu cine sa imparti acea bucurie...dar nu e obligatoriu sa fie o persoana de sex opus cu care sa ai o relatie....poti sa cumperi o ciocolata, sa treci pe langa un copil sarman si sa ii oferi lui acel dulce....stai in loc si priveste fericirea din ochii acelui copil, care poate nu a gustat vreodata asa ceva,,,,,iti garantez ca fericirea sufleteasca a lui o vei simti si tu, mai ales ca stii ca tu ai facut posibil acel lucru...tu ai adus acelui suflet fericire...asta inseamna sa imparti cu cineva ....acel copil te va tine minte multa vreme.....si asta e doar un exemplu......ai scris ca esti in acea relatie de la 16 ani...erai un copil atunci...o femeie acum....o femeie care nu a trait inca...ci doar a stat inchisa intr-o reletie pe care a crezut-o eterna...nimic nu tine la nesfarsit...trebuie doar sa vezi partea buna din orice se intampla in viata ta....baiatul meu a pierdut 5 lei si era fff trist,,,,a doua zi a gasit 5 lei...si mi-a spus: mami, Dumnezeu a vazut ca eram trist si mi-a trimis banii inapoi....Dumnezeu vede tristetea ta, si cand va crede de cuviinta, iti va trimite acel suflet pereche dupa care tanjesti tu acum......dar mai este o vorba....Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista....cred ca ai inteles.vei trece peste asta, trebuie doar sa vrei.o zi minunata sa ai si o viata asa cum iti doresti...ai grija ce iti doresti.

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    stiu ca ai perfecta dreptate,arminacasian si stiu ca nu trebuie sa ma mai sabotez singura cu ganduri negative dar e un lucru pe care mintea mea nu-l poate intelege:cum e posibil ca o persoana sa fie importanta pt tine,sa te intereseze orice si sa ai grija de ea,sa stii orice detaliu(cand e racita,cand o doare ceva,cand e bine/rau),ca mai apoi,cu 2 cuvinte,sa spui"stop"si sa treaca luni,poate ani,fara stii daca mai traieste sau nu.NU pot sa concep asa ceva."Fostul" imi lipseste nu atat ca partener,cat ca persoana...Probabil ca el a putut sa conceapa,caci altfel ar fi fost aici acum...In cazul meu,stiu sigur ca ceea ce simt pt el e ceva autentic si nu se duce cu"despartirea",adica poate sa fie cu 10 femei,sa faca orice,ceea ce simt nu depinde de lucrurile astea,nu depinde de NIMIC...
    o sa caut alte planuri in care sa "investesc"energie si o sa incerc sa accept ca anumite lucruri nu depind de mine...trebuie doar sa le accept ca atare

    Raspunde
  • valy (cu 2 ani in urma)
    • 0

    cauta ti un serviciu . sau munceste mai mult acasa ,fa curat ,etc .

    Raspunde
  • sweet (cu 2 ani in urma)
    • 0

    citeste Secretul de Rhonda Byron..mi-e mi-a schimbat viata ...si nu te opri doar la cartea asta ...sunt multe altele legate de ea ..bafta..

    Raspunde
  • mady1919 (cu 2 ani in urma)
    • 0

    am citit cartea chiar azi,este cu adevarat o carte care iti poate schimba perspectiva.multumesc de sugestie,mi-a facut bine.chiar daca nu are aceeasi tema,las aici ca recomandare,o carte care m-a facut sa imi pun multe semne de intrebare si care practic m-a facut sa vad ca nu aveam o relatie"sanatoasa":Robin Norwood-"Femei care iubesc prea mult",pòate cuiva ii va folosi,asa cum mi-a folosit mie cea recomandata de SWEET..

    Raspunde
  • Carmen (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Mady, problema ta poate fi legata de stress. O cura de vitamina C (de exemplu extras de catina) + Rhodiolin poate fi benefica. Catina o poti procura din piata, Rhodiolin de pe net, ex http://vitamine-naturiste.com si http://cali.ro. Succes!

    Raspunde
  • ela (cu un an in urma)
    • 0

    Te inteleg perfect. Nu e vorba doar de faptul ca treci printr-o perioada mai nefericita a vietii tale cand incepi sa analizezi tot ce a fost, ce ai gresit, dar mai ales SCOPUL pentru care te ridici dimineata din pat. Putini stiu care e scopul lor pe pamant. Nu te ingrijora, ai nevoie sa si suferi. Fara suferinta nu am aprecia lucrurile bune din viata noastra. Stii ce se intampla? Cand crezi ca mai mult de atat nu poti suferi atunci apare ceva care te face sa speri. Si eu sunt intr-o tara straina, de ceva ani, si sincer imi vine din ce in ce mai greu sa suport limba, cultura lor etc. Nu e nimic al meu. Dar ma consoleaza ideea ca eu am parte de ceva la care altii doar viseaza: traiesc intr-o tara straina, cunosc o alta limba, o alta mentalitate, m-am imbogatit spiritual, cultural. Si daca am acces la toate acestea de ce sa nu le fructific? Eventual sa caut alte oportunitati de munca, sa schimb serviciul si mediul de acum, pentru ca pur si simplu merit tot ce e mai bun pe lumea asta. Stiu, vei zice ca e greu sa faci schimbari in situatia actuala, dar in perioadele de criza oamenii devin mai creativi pentru a depasi "criza", strang mai mult relatiile de amicitie decat de obicei, din aceleasi considerente. Priveste-ti viata in mod obiectiv, ca si cum ai fi cineva din afara care trebuie sa decida ce trebuie sa faca cel din fata ta: nu ma incanta oamenii din jurul meu inseamna ca nu merita sa fie in preajma mea, cel mai bine ii evit! Locul de munca e respingator? E respingator pentru ca asa gandesc eu ca este, nu pentru ca ar fi intr-adevar asa. Corect? De maine locul meu de munca imi ofera cele mai mari satisfactii: muncesc usor si timpul trece incredibil de repede! Acasa nu ma asteapta nimeni? Ai prefera sa ajungi acasa si sa o iei de la capat pentru ca trebuie sa gatesti, speli pentru sot si 2 copii? :)) Sunt buni si aia, dar mai tarziu, peste vreo 3-4 ani. Bucura-te de libertatea asta, ai doar 25 de ani, cei mai frumosi ani! Esti o persoana inteligenta doar pentru simplul fapt ca reflectezi asupra starii tale psihice. Sta in puterea noastra sa facem lumina in intunericul personal. Iar in ce priveste persoana potrivita: tu vindeca-ti sufletul pentru ca doar tu poti sa ii comanzi ce sa simta si acel cineva care te merita va aparea. Cand vei reusi sa zambesti din nou cu sufletul, nu doar cu chipul, persoana aia va aparea, te asigur. Asa functioneaza legile universului. Sunt convinsa sa deja te simti mai bine acum. :P Nu cred in coincidente, cred ca trebuia sa dau peste mesajul tau. Am gasit ceva interesant pentru tine.
    Daca ai acces la internet citeste :
    http://www.tabu.ro/cum-sa-iti-cresti-respectul-de-sine-cat-mai-repede/
    Un sfat rapid: asculta muzica doar care te face sa dansezi, uita-te doar la filme de comedii, din cand in cand mananca ceva dulce sau fructe dulci si imagineaza-ti ce faina ar fi viata ta perfecta: E TIMPUL SA O TRAIESTI!
    Sper sa ne mai auzim ca sa imi povestesti ce bine iti merge!
    ;) Bafta!

    Raspunde
  • mady1919 (cu un an in urma)
    • 0

    multumesc ela pt tot ce mi-ai scris.Adevarul este ca e interesant,acum,privind in urma,cand am scris aici pt prima oara,cate lucruri s-au intamplat si schimbat.Stiu ca suferinta e necesara,pe mine chiar m-a invatat multe,asta dupa ce am trait sentimente ce nu stiam ca exista si imi este foarte frica de suferinta si de a infrunta realitatea cand ceva nu e asa cum eu credeam,mi-e greu sa accept.
    Ma simt mai bine decat acum 5 luni(cand din disperare am scris pe acest forum,imi venea sa tip de neputinta),dar am destule zile cand simt anxietate,o frica mare de incertitudine,acum orice lucru oribil mi se pare posibil si imi este frica efectiv sa ma relaxez un moment,mi se pare ca o sa urmeze ceva rau(cum am trecut prin multe,in foarte putin timp).
    Am si zile cand ma simt mandra de mine ca am depasit atatea situatii grele si ma gandesc ca a fost mai bine ca s-a intamplat asa pt ca am vazut ca sunt mai puternica decat credeam.
    Sa stii ca si eu cred ca totul se intampla cu un scop,chiar daca nu-l vedem in momentul asta.Asta am observat in ultimul an,cand am dat mult mai multa importanta trairilor,intamplarilor din viata mea,frecvent analizez ce mi s-a intamplat,ce am facut bine,ce as vrea sa fac mai bine,sunt mult mai constienta.
    Iar cu relatiile ce o sa le am,un lucru e sigur:o sa fac totul sa ma valorez mereu in functie de mine,de ce fac eu,NU in sa ma vad doar prin ochii lui,caci nu vreau sa mai raman niciodata cu senzatia care am avut-o acum:ca nu pot face nimic,ca nu sunt nimic si nu merit nimic fara EL.Ce e bine,e faptul ca nu mai am nici pic de resentiment catre ex-ul sau catre trecut,am facut pace cu tot.Imi doresc doar sa invat sa stau si singura,caci am o mare problema:nu stiu sa fiu singura si ma deprim mult,efectiv sa nu depind de compania nimanui,caci pot alege foarte gresit din cauza asta,mai degraba din frica de a fi singura.
    O sa pun in practica sfaturile tale si e bine sa simti ca alte persoane te inteleg :)

    Raspunde

Posteaza raspuns

Activitate comunitate

mai mult