ceva e in neregula cu mine?

Sunt femei care dupa ce nasc, din cauza hormonilor au anumite dereglari, tulburari, depresii. Chiar oboseala, stresul, isi spun cuvantul. Ar trebui sa mergi la med de familie sa-ti recomande niste ceaiuri, tratament naturist, pt liniste sau sa mergi la psiholog daca simti ca nu-ti poti stapani starile si daca consideri ca exagerezi in manifestarea furiei. Sanatate.

multumesc frumos!

ceva e in neregula cu mine?
Postat de elenac84 cu 4 luni in urma

buna ziua! as vrea sa ma ajutati cu un sfat. la numai 2 luni de la nasterea baietelului meu am facut o criza de nervi,cauza fiind o cearta mai aprinsa cu o pers. de atunci am obs ca am mai tot timpu; o stare nervoasa,e de ajuns sa ii aud doar numele acelei pers si devin f agitata,ii doresc numai rau,plang din senin...desi totul e ok,nimic nu-mi mai poate fi pe plac! ce sa fac sa pot scapa de aceasta obsesie? ...
Am revenit iarasi printre voi...bineinteles cu aceasi problema pe care nu o pot depasi. va rog mult sa ma ajutati ca altfel simt ca innebunesc complet!!! starea mea se agraveaza tot mai mult. AM NEVOIE DISPERATA DE AJUTORUL VOSTRU!

elenac84 (cu 5 secunde in urma)

* 0
*
*

ceva e in neregula cu mine?
Postat de elenac84 cu 4 luni in urma

buna ziua! as vrea sa ma ajutati cu un sfat. la numai 2 luni de la nasterea baietelului meu am facut o criza de nervi,cauza fiind o cearta mai aprinsa cu o pers. de atunci am obs ca am mai tot timpu; o stare nervoasa,e de ajuns sa ii aud doar numele acelei pers si devin f agitata,ii doresc numai rau,plang din senin...desi totul e ok,nimic nu-mi mai poate fi pe plac! ce sa fac sa pot scapa de aceasta obsesie? ...
Am revenit iarasi printre voi...bineinteles cu aceasi problema pe care nu o pot depasi. va rog mult sa ma ajutati ca altfel simt ca innebunesc complet!!! starea mea se agraveaza tot mai mult. AM NEVOIE DISPERATA DE AJUTORUL VOSTRU!
Cu sotul am incercat sa vb dar nu prea ma intelege,spune ca sunt eu prea sensibila.

te sfatuiesc sa comunici foarte sincer cu familia ,sa le spui ceea ce simti ,pe langa sfatul si recomandarile unui medic sau psiholog,este f important suportul familial si depinde de durata tulburarilor tale daca sunt de cateva luni trebuie sa mergi la medic cu cineva apropiat din familie,iti doresc multa sanatate.

are dreptate pena, dupa nastere se produc tot felul de modificari de ordin chimic in organism, multe femei fac o depresie numita postpartum, specifica proaspetelor mamici
nu putine dintre noi ne vedem coplesite de situatie, corpul sufera modificari, in creier se fac tot felul de schimburi altfel de cum eram obisnuite, programul de viata se schimba radical....
venirea unui copil pe lume clar iti da lumea ta peste cap, dar in sensul bun, odata ce vei trece de aceste stari mai putin placute, vei realiza de fapt ce minune s-a produs in viata ta si vei zambi la aducerea aminte a acestor momente..
poti incerca remedii de tot felul dar cheia este doar la tine, incearca sa te asezi langa micutul tau si sa ii vorbesti, te aude sa stii, asta va va calma pe amandoi
incearca sa faci ce iti placea foarte mult inainte de nastere, citit, alergat, vorbitul cu o prietena etc, nu vei avea mult timp, dar poti sa iti rezervi si tie un pic, programul tu il faci
relaxeaza-te si evita discutiile contradictorii cu cei din jur, te agita si pe tine si implicit pe copil, pana la 7 ani, veti pastra o legatura creata prin cordonul ombilical, o legatura empatica prin care tu ii vei crea precedentul afectiv
vei vedea ca daca tu ii vorbesti si zambesti veti fi mai calmi amandoi
nu bea tot felul de ceaiuri daca alaptezi
nu lua anxiolitice pe care medicii ti le vor da, daca le ceri ajutorul
daca ai timp sa stai de vorba cu un psiholog ar fi minunat, dar daca nu, repet ajuta-te singura de dragul celui mic
multa sanatate si liniste !

cu familia am comunicat,mi-au fost alaturi dar acum ei stiu ca am depasit situatia si nu as vrea sa-i mai ingrijorez iar la medic mi-e cam jena sa merg sa-i povestesc ceea ce mi se intampla.

da elena ai dreptate, puiutul meu mi-a fost de f mare ajutor in astfel de momente,era de ajuns sa-l strang in brate,sa-mi zambeasca si asta era de ajuns ca sa-mi aline durerea si numai datorita lui lupt sa supravietuiesc in lumea asta rea!

din raspunsul tau deduc ca familia ta crede ca totul e ok dar de fapt nu i asa si asta nu e bine sa stii ca suferintele sufletului nu prea trec fara ajutor ci se agraveaza si apropo de modificarile chimice produse in creier ...nu se vor regla de la sine iar un tratament medicamentos prescris de medic nu se compara cu ...ceaiuri...pe care le bea oricine...autoterapia cu bebelusul tau este de moment...faptul ca starile proaste persista denota acest lucru...psihicul fiecaruia e diferit dar tu stii cel mai bine ce simti si daca simti ca nu esti bine cere ajutor sa nu ajungi in faza cand nu mai constientizezi ca acum...sanatate multa !

si eu sufar de depresie si as vrea sa vb cu cineva

Draga Adriana,
Am citit mesajul tau si doresc sa discutam.

si eu sufar de depresie si sunt din arad si va rog sa ma ajutati cu un doctor bun,un psiholog,nu cunosc in arad daca m-ati ajuta si mi-ati da un nume.va multumesc!

si eu simt cu numai primesc aer,sunt la pamant , nu stiu ce sa ma mai fac , simt ca tot ce fac este rau , nimic nu este bine , mie frica de moarte , parca simt ceva in mine ce ma sfasaie , nu sunt deloc fericita,nimica nu-mi convine , ma simt o pacatoasa , offff ca numai rezist

ajutor,nu stiu ce sa ma mai fac,traiesc in pacat si mi-e frica de moarte,am 30 de ani dar nu stiu ce sens mai are viata

cereti ajutor in adevaratul sens,mergeti la medicul de fam nu e nici o rusine,el o sa va trimita la un specialist cu care veti vorbi si care va hotari ce e de facut,nu asteptati minuni pe internet,nimeni nu poate pune un diagnostic corect din descrierea starilor voastre,ma repet starile proaste nu vor trece de la sine ci se vor agrava...creierul este un organ din corpul nostru ca oricare altul si se poarte imbolnavi si trata...mergeti la medic cu cineva apropiat,nu va fie jena sa vb despre asta,sunt si forme usoare de depresie care se rez doar cu psihoterapie sau consiliere puteti incerca asa si vedeti cum va simtiti...succes!

va rog frumos sa ma ajutati,eu chiar numai stiu ce sa fac cu viata mea,traiesc in pacat,mai bine zis am o relatie cu o femeie , simt sa se prabuseste totul cu mine cu tot,nu sunt deloc fericita ptr ca stiu ca este un pacat f mare , ce sa ma fac???de iubit o iubessc pe ea dar totodata mi-e si frica sa o mai iubesc,simt ca inebunesc numai stiu de mine,nu mai am aer,unde sa ma duc la cine sa cer ajutor,mAI AM VREO SCAPARE;AJUTATI-MA VA ROG MULT DE TOT;mii de multumirii

va rog din toata inima sa ma ajutati cu un sfat,poate mai sunt persoane care trec prin acest calvar,va implor sa ma ajutati,eu astept cu sufletul la gura,stau in fata calculatorului

cere ajutorul unui medic,el sigur te poate ajuta!

multumesc de raspuns,dar tocmai de acest raspuns imi era teama,sunt constienta ca dr. imi va putea da sfaturi bune si ma va putea ajuta dar eu nu prea asi vrea sa ajung atata de departe.....sincera sa fiu imi este si cam rusine cu mine insumi,poate totuis are cine un sfat ptr. mine,eu sunt la serviciu mai o ora si voi astepta,mii de multumirii

sincer daca as stii cum sa te ajut as face-o dar dupa cum bine vezi eu nu ma pot ajuta macar pe mine...si eu trec printr-o perioada grea,bine diferita de a ta.

Draga Catalina,

Ai incercat si o relatie cu un barbat? Daca nu, ar trebui sa opresti ( pentru o perioada ) relatia pe care o ai acum si sa incerci si acest tip de relatie heteroxexuala (are foarte multe avantaje).Inteleg din postarea ta anterioara ca iubesti o femeie si ca va simtiti bine impreuna: si atunci care este problema? De ce spui ca traiesti in pacat daca asta este dorinta si placerea ta? Oare daca nu esti ca ceilalti din jurul tau poate fi considerat un pacat? Crede-ma, am o relatie heterosexuala de multi ani si sunt foarte multumit de alegerea mea dar, incerc sa-i inteleg si ceilalti semeni, care au facut o alta alegere, cu toate ca nu sunt de acord in totalitate cu ei.

Draga robertnelu,

iti multumesc din suflet ptr. timpul acordat,ca ti-ai facut timp si te-ai gandit la problema mea.Vreau sa sti ca am avut mai multe relatii cu barbati , erau chiar frumoase dar eu nu simteam nimica ptr ei si nici nu doream sa-i fac sa sufere ptr. ca nu o meritau,asa ca rupeam relatia.Este f greu sunt intradevar intr-o situatie dificila,mami ales ca sunt schimbatoare in ce priveste viitorul meu.Adica azi zic ca e bine asa ca nu sunt prima si nici ultima de pe pamant iar maine ma simt ingrozitor ptr ceace fac,ma intelegi ce vreau sa zic?sper sa nu inebunesc intr-o buna zi.Dar cine stie poate intr-o buna zi voi mai incerca din nou cu un barbat si cine stie.......poate va ajunge doar sa TIN la el.Miii de multumiri incaodata si iti doresc tie si persoanei iubite tot binele din lume.

Catalina,

I-mi spui ca ai avut relatii si cu barbati si... chiar mai multe: daca unele erau frumoase, cum de nu simteai nimic pentru acesti barbati?Erau toti egoisti si rai?Cum nu doreai sa-i faci sa sufere, atunci cand ei doreau sa fie cu tine si tu rupeai relatia? Se poate ca tu, sa fi avut multe experiente neplacute cu barbatii din viata ta de ti-ai schimbat orientarea sexuala(si totusi... nu esti inca convinsa de orientarea ta sexuala). Doresc sa cred,ca putinele ganduri pe care le-am schimbat te-au ajutat si ca dorinta ta, de a fi intr-o buna zi cu un barbat se va materializa.
P.S
Si nu este suficient... "poate va ajunge doar sa TIN la el"

Buna robertnelu,

deci barbati pe care i-am avut au fost f buni,sau cel putin buni,adcica normali,doar ca nu m-am simtit atrasa fata de ei,ii priveam ca pe niste buni prieteni.Eu si in momentul de fata tot de femei ma simt atrasa,din pacate.Spun asta ptr. ca stiu ca este un pacat si doar din acest motiv asi vrea sa fiu cu un barbat impreuna si sa imi fac o fam cu copil si sa fiu si eu in rand cu lumea,ma intelegi acuma ce vreau sa spun?e cam complicata situatia....hm hm nici eu nu mai am habar ce am sa fac....???eu iti multumesc din toata inima,e frumos cand vezi ca,cuiva ii mai pasa de tine. pa pa pa

Catalina,
Am observat ca folosesti cuvantul "pacat", cred ca esti o pesoana credincioasa care considera acest tip de relatie ca fiind o greseala, in mod normal te-as fi indemnat sa mergi la preot sau psiholog dar asta este comparabila cu urcarea unui munte pe jos fara apa si mancare pentru o persoana emotiva si presupune mult efort.
Daca esti o persoana credincioasa poti continua pe calea credintei citind Biblia (mai ales Noul Testament) si/sau alte carti religioase care iti vor intari convingerea ca gresesti si te vor ajuta sa renunti la relatia actuala preferand o perioada de liniste si echilibru urmata de o relatie/casatorie ulterioara.
Daca nu esti o persoana credincioasa si preferi ateismul probabil nu vei mai folosi cuvantul pacat si nu vei mai avea probleme legate de alegerile facute, in lipsa credintei, regulile sociale pot fi pacalite.
Eu cred ca daca doresti cu adevarat sa schimbi ceva o vei face, daca nu, vei alege cealalta varianta, E mult mai usor sa iti schimbi modul de viata intr-un mod radical decat sa depasesti starea de nemultumire, anxietate, depresie. Daca doresti cu adevarat iti poti folosi ratiunea ca sa-ti convingi inima sa te urmeze, cauta o persoana mai sensibila, un barbat mai timid ar putea fi mai atent la problemele tale si ar completa nevoia ta de a fi cu o femeie, considerand ca barbatii sunt toti niste "gorile".
Trebuie sa decizi si sa faci alegerea pentru ca altfel te va macina permanent pana la epuizare sau Doamne fereste, suicid. Cred ca iti vei gasi linistea cand vei cauta Adevarul desi un psiholog poate te-ar sfatui sa renunti la inhibitii pentru ca societatea nu mai proiecteaza judecati mai ales asupra lesbienelor.

Buna George,

nici nu am cuvinte ce sa spun.....sunt fara cuvinte!!!presupun ca si tu esti un om cunoscator de Dumnezeu,este intradevar foarte greu dar si eu cred sau cel putin vreau sa cred ca pana la urma ADEVARUL va invinge.Imi este f greu si sa-i spun partenerei mele ca gata e totul sfarsit dar oricum si ea vede ca eu sunt f schimbata si se gandeste deja ca acesta este inceputul sfarsitului si cred ca imi va fi mai usor daca va pleca de buna voie si eu voi sta o perioada singura.Am vorbit si cu un preot si el ma sfatuit cam ca si tine.Biblia am citit-o de mai multe ori, am facut si un studiu biblic,teoria o stiu f bine.....mai urmeaza faptele ptr. ca precis sti versetul: CREDINTA FARA FAPTE ESTE O CRDINTA MOARTA!!
Ma-si bucura daca am mai putea comunica mai des.

Iti multumesc,pa