Depresia, tristetea patologica

Adreseaza o intrebare comunitatii Depresia, tristetea patologica

adolescenta dureroasa :( va rog sa ma ajutati

Postat de BClaudiu93 cu 4 ani in urma

Salut. Ma numesc Claudiu si am 17 ani si am cateva probleme destul de mari. Va rog mult sa cititi.

Dintotdeauna am fost o persoana foarte introvertita si timida. Nu aveam curaj sa spun ca nu vreau sa fac un anumit lucru sau sa refuz pe cineva si mereu am incercat sa le fac pe plac absolut tuturor.

Credeam ca daca voi fi un om bun, voi primi si eu bine in schimb dar nu a fost deloc asa.

La scoala eram foarte foarte stresat inca din prima zi de clasa I. Imi era foarte frica sa nu se supere profesoara pe mine sau parintii. Primeam foarte foarte multe teme de facut si stateam pana tarziu sa le fac, uneeori pana la 12. O uram pe invatatoarea mea pentru ca ea avea mari pretentii de la mine deoarece eram cel mai bun din clasa si pentru ca ma trimitea la multe concursuri si se supara daca nu faceam bine. Celorlalti copii nu le spunea nimic.

Parintii mei mereu au avut pretentii foarte mari de la mine in tot ceea ce faceam eu si eu mereu am incercat sa le fac pe plac ca sa nu se supere.M-au inscris la tenis sa fac un sport de performanta.Acolo ma simteam la fel de stresat ca si la scoala. Mereu ma certa cand venea sa ma vada, iar antrenorul ma certa si el sa arate ca vrea sa ma invete. Cand nu era tata uneori anternorul ma lovea si ma injura de fata cu alti copii si parinti, iar eu stateam si pur si simplu nu faceam nimic. Imi venea sa explodez dar niciodata nu am aratat ca sunt neumultumit.Pe la 12 junsesem sa ma masturbez ca sa pot sa ma linistesc. Credeam ca e un lucru ingrozitor dar nu puteam sa ma controlez pentru ca era singurul lucru care ma mai linistea. Ma simteam extrem de vinovat si era ingrozitor. Credeam ca fac un lucru groaznic si ca sunt o persoana oribila din cauza asta, dar cam intotdeauna m-am simtit fara valoare si simteam ca niciodata nu sunt destul de bun pentru ceilalti.

Cand aveam 14 ani m-am imbolnavit destul de rau. Am avut bronsita cateva luni de zile. Ma simteam foarte rau si dormeam foarte greu. Aveam si cearcane foarte mari. Colegii de clasa imi spuneau ca am o fata de mort. Si profesorii stiau ca ma simteam rau dar in continuare trageau de mine sa invat si sa merg la concursuri. M-am calificat la olimpiada nationala de chimie de la Oradea. Dupa ce m-am calificat a inceput chinul. In fiecare zi stateam 5-6 ore in laboratorul de chimie facand probleme. Profesoara nu prea statea cu mine, imi spunea din ce culegeri sa lucrez si venea sa verifice cat am lucrat. Imi venea sa mor. Simteam ca nu mai pot sa suport, dar cu toate astea nu ziceam nimic, iar daca parintii ma vedeau suparat ma certau si ei.

In realitate mie nu imi pasa de toate acestea Eu nu voiam decat o viata normala. Voiam sa am si eu prieteni sau o prietena.Voiam sa ma relaxez, sa cunosc si eu alti copii, sa merg in tabere, dar parintii mei spuneau: "Ce nu-ti ajunge ca ai de toate, ai casa, ai masa, mergi la olimpiade"

Pregatirea pentru olimpiada judeteana de matematica m-a stresat mai tare decat la chimie. Era foarte greu si nu intelegeam. Eu fiind intr-a opta faceam probleme de clasa a 10-a. Lucram mult si acasa ca asa pot sa inteleg. Ajunsesem intr-un timp sa vizez numai formule.Cand ma gandesc acum nu stiu cum am supotat aceste luni.

In afara de scoala si de calculator in viata mea nu se intampla absolut nimic. Nu intram pe messenger sau pe situri de socializare, deoarece toate lumea voia ceva de la mine. Voiau sa le fac tema sau sa le repar calculatorul sau sa le fac temele etc. Toata viata oamenii au vrut ceva de la mine si eu nu am avut curaj sa refuz.

Am inceput sa ii urasc pe profesori, foarte tare si pe colegii mei. Mi-am dat seama ca celorlalti nu le pasa de ce spun profesorii. A trecut repede clasa a noua, si tot ce am facut a fost sa stau la calculator si sa invat din cand in cand. In fiecare zi imi venea sa plang si uneori plangeam ca nu am si eu o viata normala si ca nu am avut nicioda o prietena si credeam ca nu voi avea niciodata. In vacanta dintre a 9-a si a 10-a am inceput sa ies cu colegii, dar nu ieseau prea des si nu puteam sa stau mult pentru ca daca batea vantul incepea imediat sa ma doara capul si sa fac sinuzita.

Nu vreau sa dau examenele alea, nu vreau sa trec prin liceu fara sa simt altceva decat suferinta. In fiecare zi ma doare capul, gatul, tusesc si imi e frica sa nu ma imbolnavesc. Am luat tone de pastile pentru tuse, imunitate, pentru dureri de cap dar absolut nimic nu are efect.

Gandul ca o sa ajung la faultate unde o sa fie mult mai rau si dupa aceea o sa ma angajez ma terorizeaza. Nu pot sa suport gandul ca toata viata n-am facut absolut nimic pentru mine. Niciodata nu am fost fericit. Nu am facut decat ce vor ceilalti. Sunt foarte fricos, foarte timid si nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Parintii nu vor sa ma inteleaga. Cred ca singurul mod in care pot sa le arat cat de mult sufar este sa ma sinucid. Atunci isi vor da seama ce simteam eu. NU MAI SUPORT. Viata mea nu a insemnat altceva decat chin, suferinta si stres.

Ma simt neputinios in fata vietii si mereu sunt foarte obosit. Dupa ce vin de la scoala nu mai pot face absolut si stau in pat mereu si de multe ori incep sa plang spunandu-mi ca nu pot face nimic pentru a ma schimba si a avea o viata normala pe care sa o traiesc pentru mine. Va rog foarte mult sa ma ajutati.

Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum. As vrea sa scap de gandurile astea pe care le am dar ma urmaresc mereu. As vrea sa fiu un copil ca toti ceilalti, sa fiu sanatos si fericit. As vrea si eu sa am o prietena dar sunt foarte foarte timid si nu stiu cum sa ma apropii de o fata. Nu stiu ce sa ii zic, despre ce sa vorbesc. Ma rusinez imediat cand vad o fata care imi place si ma feresc de ea. Niciodata nu am sarutat o fata si nu am fost la o intalnire. Colegii mei rad de mine ca nu am avut niciodata o prietena si ma simt si eu foarte prost pentru ca am 17 ani si vreau sa simt ca iubesc pe cineva si sa simt ca si acea persoana nu ma iubeste pe mine, dar am fost invatat ca adolescentii nu simt dragoste, ca asta e mare prostie si ca e un pacat, dar vreau si eu sa ma indragostesc cat sunt adolescent , nu la 30 de ani asa cum cred altii ca e "moral" pentru ca atunci e vorba despre bani, serviciu si responsabilitate si alte prostii de care eu nu mai vreau sa aduc niciodata. Eu cred ca cea mai frumoasa dragoste este in adolescenta si vreau si eu sa o simt.Ma chinuie gandul ca atunci cand eram sanatos si puteam sa imi traiesc viata cum vreau eu nu am facut-o, am trait cum au zis altii. Acum cand imi doresc sa fiu altfel, nu mai pot. Mi s-a bagat in cap sa fiu un copil cuminte, ascultator, supus, sa respect pe toata lumea, sa invat mult. Acum, colegii mei care fumeaza, se imbata si isi petrec noptile in cluburi sunt mult mai sanatosi ca mine si e foarte frustrant.

Nu mai stiu ce sa fac sa trec peste toate intamplarile si sa las totul in urma. Va rog sa ma ajutati.

Raspunsuri la aceasta intrebare

Posteaza un raspuns
  • darkelena (cu 4 ani in urma)
    • 0

    clau...intra un pic p id meu angel_indark_elena ....

    Raspunde
  • vasy (cu 9 luni in urma)
    • 0

    pai ar trebuii sa vorbesti cu un doctor despre asta esti draguta

    Raspunde
  • Psih. Anisia Popa (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ,,Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum."
    Claudiu,i asteptarile parintilor de la tine, uneori prea mari, au generat aceste probleme. Ai demonstrat ca poti, dar cu ce pret?
    Ti-as recomanda sa discuti deschis cu parintii tai aceste lucruri si sa gasiti impreuna masura pentru fiecare lucru: la ce olimpiada sa participi dupa cum esti interesat de o disciplina sau alta, ce activitati extrascolare sa ai, sa ai in program si timpul de activitati recreative (socializare cu colegi, prieteni pe care sa ti-i faci, citit romane, spectacole, etc) . Tu insa spui ca nu ai gasit intelegere la ei. Ai putea sa le sugerezi sa mergeti la un psihoterapeut. Este specialistul care te poate ajuta pe tine sa te reechilibrezi si pe parintii tai sa-i ajute sa inteleaga cum si cat pot astepta de la tine. Poti cere ajutorul medicului de familie care le-ar putea recomanda, cu autoritatea sa profesionala vizita la psihoterapeut pe langa tratamentul pentru bronsita si sensibilitatea fizica pe care o ai.
    Intre timp INVATA SA SPUI ,,NU", cand nu iti place compania cuiva, fara sa jignesti, cand nu iti place culoarea bluzei pe care ti-o recomanda vanzatoarea, refuza politicos, dar FERM, etc.
    Cu credinta ca ti-am fost de folos, toate cele bune!
    Psih. Anisia Popa

    Raspunde
  • BClaudiu93 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am vorbit cu parintii mei despre problemele pe care le am si au inteles si ei ca trebuie sa incep sa iau decizii singur. Problema e ca nu ma simt deloc sigur pe mine cand iau decizii. Mereu simt nevoia sa ma aprobe ei, simt ca ce fac eu nu este bine. Si daca ei nu sunt de acord cu mine atunci imi vine sa renunt. Nu stiu cum sa fac sa devin independent si sa am incredere in mine si in deciziile mele.

    As vrea sa incep sa socializez mai mult, sa ies mai mult cu copii, dar cea mai grava problema este sanatatea. Sunt foarte sensibil si racesc usor si de multe ori racesc la plamani. Nu stiu cum sa fac sa nu mai fiu atat de sensibil si sa scap de tusea asta care ma tine de 3 ani de zile in feicare zi :( . Am ajuns sa fiu disperat. Si am inceput sa am si alte probleme stomacul, rinichii, inima de la pastile. Parca e din ce in ce mai rau. Mi-am pierdut si increderea in medici si pastile. Am incercat si tratamente naturiste si tot nu au functionat. Chiar nu mai stiu ce sa fac. Nu mai stiu ce sa incerc. Si parintii mei zic ca n-am nimic grav si sa tac. Ei nu inteleg cat de mult ma afecteaza asta si cat de speriat sunt.

    Faptul ca mi-am dat seama cat de streast am fost m-a facut sa ma simt mai bine, dar tot am sentimentul acesta de obligatie fata de parinti, profesori. Nici in mine nu mai am incredere. Cred ca din cauza lipsei de incredere in mine sunt si atat de timid.

    As fi vrut sa ma apuc de un sport, dar imi este frica sa nu racesc acolo din cauza ca fac efort si transpir. Nu prea mai stiu ce sa incerc ca sa ies din starea asta.

    La scoala invat, dar de cand m-am imbolnavit nu am mai fost atat de des la olimpiade. M-am dus unde am crezut eu ca o sa imi placa si unde nu este atat de mult stres. Invat pentru scoala si am note destul de mari, dar nu imi place deloc. Pentru mine scoala pana in clasa a opta a fost un chin continuu si inca mai am impresia asta, chiar daca nu mai sunt atat de stresat. Urasc ce am facut pana acum si ma urasc si pe mine ca m-am gandit mai mult la altii decat la mine. Am impresia ca mi-am facut rau mie ca sa le fac celorlalti pe plac. Nu mai pot sa imi scot din minte imaginea oribila pe care o am despre scoala. In plus profesorii iar au inceput sa traga de mine cum faceau inainte. Eu incerc sa ii refuz, dar ei tot insista.Si eu nu mai vreau sa fie cum era inainte. M-am saturat de stres si de chin. Vreau si eu o viata fericita. De ce ne mai spun profesorii ca anii adolescenti sunt cei mai frumosi cand ne forteaza sa ne petrecem viata inchisi in casa invatand? Asta e ideea lor despre cum sa se comporta un copil. Si fiecare are impresia ca materia lui este cea mai importanta si trebuie sa invatam numai pentru materia lor. Daca asta este o viata frumoasa atunci nici nu mai vreau sa vad ce e mai incolo Dar vreau sa simt si eu ca traiesc o viata frumoasa, nu chinul asta :(

    Raspunde
  • angy.h (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Eu cred ca esti un copil superior celorlalti copii.Esti inteligent,si nu trebuie decat sa-ti schimbi modul de gandire.Tot ceea ce faci este bine,si trebuie sa ai o deosebita satisfactie pt asta.Inveti bine,si asta nu reuseste oricine.Atunci cand cei din jurul tau iti cer ajutorul....ar trebui sa te simti onorat.Este mai fericit cel care da,decat cel care primeste.Ai toate sansele sa te realizezi in viata.Timiditatea o vei invinge cu timpul...Te inteleg ca iti este greu....Fetita mea de dor 8 ani,este cls a3 a,si uneori imi spune plagand...Tot lectii, lectii.....dar lasa-ma si pe mine sa traiesc.Daca o cert pt ceva imi spune:ai dreptate mama sunt cel mai rau copil.Noi parintii pretindem,pt ca am vrea sa scoatem ceva din copii nostri.Eu o vad ca sufera,dar stiu ca daca eu cobor stacheta,ea nu va mai avea pt ce se zbate.Sportul te ajuta....Rugaciunea te va ajuta.Vei vedea ca Dumnezeu iti va da putere sa treci peste toate.Roaga-te in camaruta ta,cu cuvintele tale si spune ce ai pe inima.Vei primi putere.Iti doresc numai bine.

    Raspunde
  • BClaudiu93 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    @angy.h
    Nu cred ca faceti deloc bine ceea c faceti cu fetita dumneavoastra. Exact asa imi faceau si mie parintii mei. Au incercat sa puna pe mine cata presiune au putut pentru a ma forta sa invat si sa dau totul din mine. Asta m-a afectat foarte mult. Stresul pe care il simteam la scoala era pur si simplu insuportabil si de multe ori ma gandeam ca e mai bine sa mor decat sa traiesc. Chiar daca invatam bine si invatam relativ usor eram extrem de strsat pentru ca nu invatam pentru mine ci pentru parintii mei, ca sa ii fac pe ei fericiti. Si asta mi-a intrat in reflex, simtul acsta de obligatie, de a-i multumi mereu pe ceilalti. M-am neglijat pe mine ca sa le fac pe celorlalti si acum platsc scump pentru asta. Scoala a fost un chin si un stres groaznic si multi doctori au spus ca stresul mi-a distrus sistemul imunitar si mi-a dat tot organismul peste cap. Si pentru ce? Pentru nimic. Eu cred ca oamenii care reusesc sunt cei care invata c le place, nu ceic ar invata la tot pentru ca sunt fortati de altcineva. Acum vreau sa ma distrez si eu ca ceilalti copii, dar nu mai pot din cauza problemelor de sanatate.

    Raspunde
  • oxxy (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Eva are dreptate. Va veni si momentul tau. Vei vedea ca sacrificiul tau nu e in zadar. Peste ani vei rade de cum gandeai acum. Uite ce cred eu dupa ce am ti-am citit gandurile. Peste cativa ani: In primul rand, vei avea o slujba foarte buna si bine platita iar femeile vor roii in jurul tau, barbatii iti vor cauta compania pentru ca vor avea ce invata de la tine. Mai lasa sa treaca timp si va fi bine.Ai toata viata sa te distrezi. Acum e timpul sa te formezi ca om.

    Raspunde
  • BClaudiu93 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Daca nu ma distrez acum atunci cand??? La facultate o sa trebuiasca sa invat pentru angajar, la serviciu o sa muncesc pentru salariu... si o sa ajung la pensie si dupa aia o sa mor? Unde mai e viata.

    Nu vreau sa ajung ca cei car se drogheaza si care se imbata in feicare zi dar vreau si eu sa ma distrez pentru ca la varsta asta se distreaza ceilalti copii. De ce se spune ca adolescenta e cea mai frumoasa?

    Raspunde
  • k (cu un an in urma)
    • 0

    da si asa va ramane ca om . plin de sechele si complexe.. nu va scapa de ele ... daca asa crezi si tu . asa iti vei creste copiii si tu si poate la batranete ai sa te mai inteleptesti si o sa ti mai vina mintea la cap . ca acum probabil esti tinara si nu ti dai seama ce vorbesti .. educatia este baza pe frica . asa isi educa oamenii copiii prin educatie bazata pe frica ... asta i cea mai grava greseala care le genereaza pe toate mai apoi ..

    Raspunde
  • luyza3l3na (cu un an in urma)
    • 0

    Dar el nu se gandeste la bani, e isi doreste o copilarie,sa faca lucruri pe care orice copil le face.Atunci cand o sa aiba un serviciu foarte bine platit, nu o sa se poata juca ascunselea, sau ori ce alte jocuri de copii.Si ca sa ajungi un om bogat nu trebuie neaparat sa nu ai copilarie.Macar la un suc la varsta care o are ar putea iesi.

    Raspunde
  • Eva (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Claudiu, esti un baiat cum rar mai exista in ziua de azi, insa stiu ca treaba asta nu te incalzeste catusi de putin. Stiu ca tu ai vrea sa fii unul din acei destrabalati carora nu le pasa de scoala, de parinti, care merg in club, se imbata si si-o trag cu cine apuca (ok am exagerat un pic dar intelegi). Stii de ce stiu? Ca si eu am fost ca tine, cu diferenta ca eu sunt fata. Mi-a fost intotdeauna teama sa "break the rules" intr-un fel sau altul, teama de consecinte, teama de parinti, teama ca pur si simplu nu voi sti cum sa infrang regulile in mod corect! Daca poti crede asa ceva... Insa la un moment dat, isi bateau toti joc de mine si m-am saturat, am inceput sa am mai mult tupeu decat inainte, chiar daca nu m-am comparat cu altii. Iar lucrurile s-au asezat de la sine cu timpul, chiar daca nu as fi crezut asa ceva. Pana si ai mei au vazut ca eram cam prea bleaga si m-au incurajat sa mai ies, insa mie mi-era teama deja. Cu timpul s-a rezolvat si acum ma uit inapoi intrebandu-ma de ce am fost asa fraiera. Insa imi dau seama ca eram prea speriata de ai mei, mai ales de mama care imi spunea ca face infarct daca intarzii sau nu rasp la telefon, dak o supar in general.
    Si eu pierdusem speranta ca voi intalni pe cineva, ca se va uita cineva la mine. Si iata ca am gasit un baiat extraordinar. Amandoi aveam 20 si un pic de ani si niciunul nu avusese pe altcineva inainte. Amandoi am fost la fel de "blegi" si nu prea am stiut sa ne distram. Dar nu iti spun acum ce cuplu facem, de ies scantei! Acum iesim, ne distram, facem dragoste (yeyy!!), dar suntem amandoi seriosi, ne iubim, invatam, lucram etc. Viata e frumoasa. Dar pana la un moment dat nu parea :)
    Nu stiu cat de mult te incalzeste ce iti spun. Dupa parerea mea, tu ai avea nevoie de un psiholog acum, pt a te ajuta sa treci peste. Iar la facultate o sa vezi, o sa fie mai bine, nu mai rau. Si acum, mai depinde si de tine sa te "eliberezi". Crezi ca se intampla ceva daca mai spui cate o minciunica alor tai? Numai sa nu te prinda. Si inca o chestie, un secret pe care l-am descoperind mare fiind (ca nu am avut frati sa mi-l spuna) si mi-a parut rau ca nu l-am descoperit diniante: parintii te iubesc ORICE ai face!!!!!!!!! Chiar daca se supara pe moment, te ameninta, poate chiar te bat, ei iti vor binele si nu te lasa niciodata. Mie mi-era frica ca se vor "desparti" definitiv de mine, pe urma am realizat ca si daca omoram un om tot m-ar fi sustinut si iubit! Sa stii ca ai tai te iubesc. Dar nu stiu sa o arate. Iar datoria ta de copil este sa le spui, sa le vorbesti. Gandeste-te cat de greu ti-ar fi tie sa educi un copil. Nu-i asa ca ti-ar fi teama ca :"o ia pe aratura"? Nici un parinte nu vrea un copil care se drogheaza. Ei ai tai din teama asta, au picat in extrema cealalta. Ia-i la o discutie serioasa si spune-le ce te apasa, spune-le ca nu o mai poti duce asa, ca esti deprimat, stresat si ca te simti rau si fizic si psihic. Ca ai vrea si tu sa iesi , sa te distrezi, si ca asta nu inseamna ca nu vei mai invata. ba dimpotriva, ca vei avea mai mult chef de invatat stiind ca te asteapta si o mica distractie (fara exagerare) dupa. Eu cred ca vor intelege. Spune-le si ca ai vrea la psiholog, cu ocazia asta vor intelege cat de serios vorbesti.
    Mai scrie-mi daca vrei, poate mai pot sa te ajut. :)

    Raspunde
  • Dan (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Claudiu,
    Parintii tai au nevoie de un psihoterapeut mai mult decat tine !
    Trimite-i si pe ei la psihoteraput si du-te si tu daca simti nevoia, caci iti poate folosi mult.
    Fa-i sa promita solemn ca se duc la psihoterapeut ca sa-si vada greselile care le-au facut pana acum,
    caci daca le spui numai tu nu prea vor realiza. Insa iarta-i caci ei au facut asa din cauza
    ca ti-au vrut binele si nu si-au data seama de greseli. Asa-s multi parinti. Toti fac greseli pe undeva, unii mai mult, altii mai putini.
    problemele de sanatate dispar de la sine cand reusesti sa devi tu, cel care l-ai descoperit acum in tine. Toate problemele de sanatate de acolo se trag dar vor disparea tot asa cum au aparut cand te eliberezi de povara pe car ai dus-o pana acum. Spune "nu" unde simti tu ca trebuie
    si incepe sa traiesti viata ta, nu a cea impusa de parintii tai.
    O sa reusesti, mai ales ca ai facut primii pasi necesari si anume de a realiza problema pe care o ai si de a clarifica situatia cu parintii tai. Astia au fost pasi importanti.
    Acum trebuie sa ai putina rabdare, nu merge de pe o zi pe alta sa devi un alt om, trebuie sa inveti.
    Insa esti tanar si inteligent si intelept si vei reusi cu siguranta. Iar bolile se vor duce de la sine.
    De ele nu-ti face griji acum !
    Daca vrei sa vorbim scrie-mi un mail la yahoo : "***"

    Raspunde
  • Eva (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Inca 2 sau 3 chestii: realizez acum ca nu a fost chiar asa rau ca am fost fata serioasa. Nu mi-ar placea sa fiu in locul colegelor mele destrabalate acum, chiar daca atunci poate le invidiam.
    A doua chestie e cu sanatatea: sa stii ca stressul are darul de a agrava sau chiar de a aduce cu sine o serie de afectiuni, mai mult sau mai putin reale. Ce vreau sa spun: si eu am avut o perioada in care aveam impresia ca sunt bolnavicioasa etc. Ei atunci cand am scapat de temerile astea, am zis fie ce-o fi, ma duc la patinoar chit ca racesc, mananc inghetata iarna, nu-mi pasa, atunci mi-au trecut toate. Acum nu iti zic sa iesi in chiloti afara in zapada, dar cu cat te pazesti mai mult si stai intr-un glob de sticla cu atat vei fi mai sensibil. Ai curaj si fa un sport. Nu iesi afara cu capul ud dupa piscina, dar nici nu evita sa iesi de tot daca e rece. Doar pune-ti un fes si cu Dumnezeu inainte. Daca racesti asa e, iti trece. Dar urmeaza-mi sfaturile DOAR daca stii sigur ca nu ai ceva mai grav, cronic (ex. astm). Eu nu cred ca ai decat o sensibilitate fizica asemanatoare cu cea psihica :)
    Si nu in ultimul rand, nu e un pacat sa te masturbezi. Ba dimpotriva, te ajuta sa mai scapi de tensiune si de stres. Asa ca foloseste cu incredere aceasta metoda, este una placuta si nu trebuie sa stie nimeni ce faci tu sub dus sau la tine in camera. Woody Allen spunea "nu condamnati masturbarea, inseamna sex cu o persoana la care tin foarte mult!" :) Desigur, nici un exces nu e bun. Nu iti zic acum sa te masturbezi de 10 ori pe zi. Dar o data la cateva zile, daca iti place si simti nevoia, nu ti se va intampla nimic rau nici fizic, nici psihic, nici moral.
    Ultima chestie pe care am sa ti-o spun, si care fata de celelalte, nu iti va placea, este ca TU va trebui sa schimbi ceva in TINE. Tinzi un pic sa dai vina numai pe ai tai, pe profesori, pe colegi. Nu zic ca nu au un rol major. Dar trebuie sa te vezi si pe tine. De ce colegul X nu isi ajuta moca toti colegii? Pt a stiut sa ii refuze la un moment dat. De ce colegul Y iese din cand in cand la un local? Ca a stiut sa negocieze cu parintii. Etc. Adica si tu trebuie sa vii cu schimbari de la tine, apoi vei vedea si schimbari in relatiile celorlalti cu tine, sau in atitudinea lor. Daca tu ai incredere in tine au si ceilalti, e testata faza de mine! Cand ma simteam aiurea, ma percepeau aiurea. Cand eram increzatoare, ma percepeau mult mai bine.
    Incearca si ai sa vezi.

    Raspunde
  • BClaudiu93 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Stiu ca intr-un final totul tine de mine si nu de parinti, profesori etc. Si stiu ca eu sunt cel care trebuie sa se schimbe. Mi-am dat seama ca daca stau asa si astept nu se schimba nimic :(. Doar ca daca schimb ceva si de exemplu refuz pe cineva(un profesor de ex.) ma simt vinovat pentru ca am facut asta si de obicei profesorii imi spun lucruri (CHIAR TU !?!. nu ma astptam, etc etc) si ma fac sa ma simt foarte prost. Cred ca asta si vor de fapt pntru ca ei s-au invatat ca eu sa nu comentez, ci doar sa tac si sa fac ce mi se spune. Dar eu pur si simplu nu mai pot sa fac fata la scoala,la concursuri, la teme. Pur si simplu nu mai pot pentru ca organismul meu pur si simplu a cedat. Nu mai pot sa ma concentrez, uit lucruri repede, am incput sa ma balbai, sa nu mai fiu atent la conversatii, simt furnicaturi in cap si in diferite parti ale corpului. Nu stiu ce se intampla cu mine. Poate este si de la pastile, dar ma sperii foarte mult cand ma gandesc la asta. SI frica asta nu ma lasa sa traiesc si cred ca nici nu ma lasa sa ma vindec. A inceput sa ma doara stomacul, capul si chiar si cu urchile am problme acum. Daca o sa continui asa nu stiu unde o sa ajung. Trebuie sa schimb ceva, dar nu stiu ce si nici cum. Tot ce stiu e ca m-am saturat de viata asta. Si pntru ce? Sa am salariu mare? Oare in viata conteaza doar banii si nimic mai mult? Pentru ce sa imi distrug viata si sanatatea?

    Raspunde
  • Eva (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Claudiu: te simti vinovat. Si ce? Profesorii comenteaza. SI CE?! O sa iti treaca si vinovatia, si comentariile lor o sa inceteze la un moment dat. Daca tu nu ai un pic de ambitie si cedezi imediat la ce spun/fac/vor ceilalti, atunci tu vei fi intotdeauna pe ultimul plan si carpita lor de sters pe jos. Vorba ta, pt ce? Ce daca vor fi uimiti neplacut de atitudinea ta? De asta nu mai poti tu! Incerc sa iti spun ca exista limite in a accepta ce iti propune lumea si ca acele limite numai tu le poti pune. SI EU am o maaaaaaare dificultate in a spune NU. Pana si la magazin daca imi arata ceva vanzatoarea, am tendinta de a cumpara numai ca sa nu se supere ea! O NECUNOSCUTA! Insa fac un efort si refuz civilizat, chiar daca imi vine sa intru in pamant si imi si imaginez cum ma injura in gand. Dar pana la urma sunt banii mei! Deci te inteleg dar trebuie sa faci un efort. Furnicaturile, durerile de stomac si toate astea nu sunt de la pastile, sunt manifestari psihice, pe fond de stres dezvolti un pic de depresie si anxietate. Nu e nimic grav insa TREBUIE sa actionezi cumva pt tine pentru ca in ritmul asta NU se mai poate.

    Raspunde
  • Gina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Draga Claudiu,
    Simt ca ieri nu ti-am spus totul. Starile de nefericire, neimplinire, nemultumire sunt caracteristice varstei. Am analizat si starea copilului meu. Desi nu este coplesit de scoala, nu este extrem de fericit. Pare ca are prietene, dar cand trebuie sa iasa cu ele, acest lucru nu se mai intampla. Este varsta contradictiilor. Uneori vorbeste cu mine despre problemele lui, alteori refuza. In ansamblu, desi la scoala nu este stralucit, este un copil bun. Si el raceste foarte usor. Poate acum nu am inspiratie sa-ti aduc cele mai convingatoare argumente, dar concluzia este ca sunteti in formare si acestea se vor rezolva incet, incet. Trebuie sa aveti incredere in voi si totul se va rezolva de la sine. Peste tot sunt oameni buni si rai. Alege oamenii buni in jurul tau. Sunt inca multe fete frumoase, destepte, educate care voi sti sa-ti aprecieze calitatile. Iesi pe holul scolii si studiaza-ti colegii. Ai sa vezi cu usurinta care este bun si care rau. Atunci iti vei da seama pe cine sa alegi. Nu toti merita atentia si aprecierea ta. Dupa ce faci acest experiment, te rog sa-mi spui concluzia ta. Daca ti-e mai usor, iata adresa mea de e-mail: popescucgina@yahoo.com.
    Numai bine si mult succes.

    Raspunde
  • analis (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna claudiu...incerc sa ma pun in locul tau si nu reusesc...toata viata mea am fost lasata sa fac ce vreau eu.. pana in clasa a 8 am avut note cam de 9-10..la liceu...6...dar am luat bacul cu 9 si..asta m a interesat...acum sunt profesoara..,. asa ca nu dau 2 bani pe severitate..intotdeauna parintii mei au fost mandri de mine...cred ca ce trebuie as intelegi tu e ca parintii tai nu ti vor raul ci ei se mandresc cu tine..ei doar au alta mentalitate...si asta provine de la cum au crescut ei,de la cum a fost viata lor in general...gandul de a te sinucide e foarte egoist...tu ai idee cate sacrificii au facut ei pt tine?si ce insemni tu pt ei?intradevar trebuie ca ei sa te inteleaga...dar intelge i si tu pe ei...o as ai si tu un copil intr o zi...si vei vedea ce inseamna sa cresti un copil,sa te sacrifici pt el...eu am un copil de 3 ani..minunea si bucuria vietii mele...nu o sa am pretentia de note mari de la el,dar o soala trebuie as termine,si mi ar placea foarte mult sa invete engleza,sau franceza foarte bine ca sa aiba alte asnse pt viitor..timiditatea se poate trata...pt ca o sa te invete viata...intotdeauna cand vrei sa faci ceva gandeste te la ce ai de pierdut>?de ex..ma duc sa o invit pe ioana in oras...ce am de pierdut?daca refuza nimic...oricum nu iesea daca nu as fi intrebat o...dar poate snu o sa refuze,,si atunci ai de acstigat...inca esti tanar...si crede ma tot ce ai invatat pana acum o sa ti prinda bine...

    Raspunde
  • ana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    sincer nu cunosc barbat care sa nu se masturbeze...poate or fi..dar 90 % asta fac,,,ca e in firea noastra sda simtim nevoia de sex..si eu gandeam la fel ca tine..desi nu m a invatat nimeni cum se face acest lucru...pur si simplu s a intampla..si aveam cam 13 ani..?e vorba doar de mentalitate..am ramas insarcinata si nu am vrut sa ma casatoresc,dar mi am dorit copilul...daca m as fi luat dupa mentalitati as fi avortat...si AS FI FACUT GRESEALA VIETII MELE...acum copilul are 4 ani, m am casatorit intre timp si sunt cea mai fericitata mama!

    Raspunde
  • angy.h (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Intr-adevar,Claudiu.Cand am citit aseara problema ta,primul meu gand a fost ca nici noi nu procedam bine cu fetita noasra.Si stiu ca pe undeva ai si tu mare dreptate.Fetitei mele de 8 ani,i s-a declansat o boala pe baza de stres numita bruxism.Mai exact,toata noaptea scrasneste din dinti,lucru de care ea nu-si da seama.Nu cred ca bruxismul se va vindeca vreodata...Eu sunt de parere ca totusi asta nu inseamna ca trebuie sa o las sa faca doar ce vrea ea.Daca analis scrie mai sus ca a fost lasata sa faca doar ce a vrut,si a ales sa invete...asta inseamna ca e un caz fericit.Eu am fost lasata sa fac tot ce vreau....si as fi facut orice dar sa nu invat.Am avut multe prietene,faceam curat in casa,orice dar sa nu invat....Astazi am numai liceul,si stau acasa,cu copiii..Din fericire sotul meu are un venit destul de bun si nu sunt nevoita sa lucrez.Depind de el.Dc maine as lua hotararea sa ma despart de el...ma indoiesc ca voi putea creste doi copii cu un sal de 5,6 mil..Vreau ca fetita mea sa invete,sa aiba un salar bun si sa fie independenta.Sotul meu a fost dintr-o fam saraca,a invatat mult...si astazi e cineva.Parintii mei m-au dat la facultate,au avut bani,dar eu am facut doar ce am vrut eu.Adica dupa un an si jumatate am renuntat...Gandeste-te ca vei ajunge sa ai un servici bun,un salar mare,iar copilul tau vine acasa isi lasa ghiozdanul si pleaca cu prietenii...S-au vine acasa seara tarziu...a doua zi doarme mult...e obosit si nu are chef de invatat...iti spune...Ma descurc eu tata...nu te-ai ingrijora in privinta lui?Ai fi fericit ca el face numai ce vrea?M-ai gandestete inainte de a lua decizii...PT CA CINE RADE LA URMA RADE MAI BINE.

    Raspunde
  • Ionescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Angy:
    Bruxismul dispare de indata ce dispar si problemele sufletesti. Cunosc sute de persoane
    care l-au avut si a disparut de la sine. Insa trebuie schimbat ceva; vorbeste cu un psihoterapeut. Cazul tau si al lui Claudiu sunt cazuri extreme. Cel mai bine este un echilibru intre datoriile si libertatile individule. Cand nu exista echilibru apar mereu probleme, mai devreme sau mai tarziu si pastrarea echilibrului depinde mult de parinti si de de iscusinta lor de a recunoaste slabiciunile si talentele
    copilului si de actiona adecvat. Des parintii fac aceleasi greseli care le-au facut si parintii lor sau tind in extrema cealalta.

    Raspunde
  • angy.h (cu 4 ani in urma)
    • 0

    M-am gandit la cazul lui Claudiu,si am constientizat mai mult ca oricand ca exagerez.Sotul meu a fost foarte dur cu ea,de cand era mica.Eu am lasat-o sa facatot ce vrea,dar cand a inceput scoala,la 6 ani si 4 luni,am pus piciorul in prag.Am spus ca nu-i voi mai permite sa faca ce vrea cu mine,si voi tine cu tot dinadinsul sa invete.dupa mai mult de 7 ani de casatorie,am ajuns sa am convigerile sotului.Undeva am gresit amandoi.Primul pas va fi sa o incurajez mai mult,cu vorba buna.Sa fiu mai ingaduitoare macar eu,si sa- i arat mai multa dragoste........cu atat mai mult acum cand am speranta ca se poate vindeca..Claudiu eu cred ca am invatat ceva din problema ta.Sper ca ai invatat si tu ceva de la noi,si vei merge inaite cu mult curaj.

    Raspunde
  • yoana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna eu cred k ar treb sa vb cu parintii tai si sa le spui anumite lucruri ce pana akm tia fost teama sa le spui poate reusesc sa te inteleaga si sa devi un baiat pe care tu til doresti adik vesel sa ai colegi o prietena dar totodata si sa mai inveti cate ceva iti urez suces

    Raspunde
  • ionutz24 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    este o vorba: ai grija ce iti doresti! ca ti se poate intampla. sunt multi adolescenti care ar vrea sa aiba capacitatile tale. incearca sa inbini utilul cu placutul si o sa te ajute. pregateste-te intens la materiile care iti plac, dar nu le ignora nici pe celalalte.fiecare suntem buni la ceva.. unu la matematica, altul la romana. priveste lucrurile cu mai mult optimism! esti un baiat inteligent si asta te ajuta. incearca sa iti cauti o prietena la nivelul tau. nu cred ca te-ar ajuta foarte mult sa te indragostesti de o tipa care n-are prea multe in cap. ideea este sa crezi despre tine ca esti bun la ceva si asta sa te incante.

    Raspunde
  • ``Eva`` (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Claudiu, sunt de acord cu Ionutz, alege-ti pasiunea, alege un obiect in care te regasesti cel mai mult si dedica-te lui...pentru el mergi la olimpiade si cultiva-te in continuare, restul obiectelor raman la rangul de normal.
    Majoritatea celor din anturajul tau iti cer si nu se indoiesc de ceea ce poti dar cred ca prea putin iti arata cu adevarat cat de bun esti,laude seci si de la sine intelese.Cred ca intelectul tau are nevoie de a fi putin adorat, nu luat ca atare ci chiar laudat si admirat din suflet,probabil ca asta te-ar incuraja.Fii tu cel care-si cunoaste pretul si investeste in pasiunea ta, oricare nu ar fi ea.Esti bolnavior pentru ca ti-a scazut imunitatea si ai slabit psihic de la atata stat si alergat prin incaperi, de la atatea ganduri si procese de constiinta.Sfatul meu este sa inveti sa te cunosti si sa-ti determini idealurile si totul o sa treaca de la sine.Parintii te indruma in viata dar tu vei fi cel care o vei trai.Stiu,..."Cum?!"...Totul incepe cu pasi mici, cu mici castiguri,cu mici indrazneli...incearca si nu te descuraja, pune piciorul in prag!
    Nu-ti fie frica!...o sa te maturizezi, o sa inveti sa constientizezi mai mult ceea ce ti se intampla, nu vei mai fi atat de mecanic.Nu-ti fie frica de viitor, caci vei creste si te vei adapta, vei invata sa inlaturi ceea de ce nu ai nevoie si sa te axezi pe ceea ce este al tau.Nu te lua dupa concluzii facute la victimizare, fii rational...Pastreaza sufletul, fii bun si nu arogant, pastraza bunul simt...si sa fii atent la "boala stelara"! Cand te vei simti mai liber, gustul puterii intelectuale pe care o detii, va fi tare inaltator...dar sa nu fii lacom. Sa tii minte, ca ceea ce ai tu in capsorul tau, este pentru tine si pentru sufletul tau si nu pentru a-ti tese haine aurite si superficiale.In al doilea caz, vei ramane singur si la fel de dependent de parerile celorlalti.
    De partenera,sa fii atent la cineva care sa te inteleaga, ca de altfel, la un moment de sensibilitate ,o vei lua pe o cale gresita sau vei suferi de frustrari.Dragostea adolescentina nu este ea cea mai frumoasa...uhuhuuuu...:)...cate inca vei mai descoperi in tine si in felul tau de a simti, cat vei mai creste inca !
    Incearca sa le fii de ajutor fetelor din clasa,(numai sa nu te lasi manipulat ! :P...) sa fii in compania lor, sa te obisnuiesti si sa le cunosti.Nu e musai sa te indragostesti, fa-ti o amica sau mai multe .Nu te baza pe replici artificiale, inteligenta te va ajuta, fii natural ,asta e secretul! naturaletea este cea mai originala forma de a fi.
    De-ai sti tu cat am depins si depind si eu de atitudinea celor care ma inconjoara.Si mi-este ciuda pe mine de mor! ca nu am pus piciorul in prag la timpul potrivit.Mi-am mancat sanatatea si personalitatea si am multe momente grele.
    Cand eram mica, de pe la 7 ani, am inceput lectiile la pian.Ma rupeam cu greu de la joaca si de la toata independenta copileriei...+, tatal meu, fiind o fire mai colerica si artagoasa, pur si simplu ma darama cu strigate si isterii, brutalitati, la fiecare nota gresita.Ma blocam.Pur si simplu ma blocam de la toata tensiunea creata si nu mai puteam gandi.Greseam si mai mult ca rezultat si ma simteam frustrata pentru ca dezamagec mai mult si mai mult.Intentia lui de a ma "cali" imi facea mult mai mult rau(la fel facea si cu scoala).Am renuntat dupa trei ani la pian si nici nu am reusit sa fiu buna in acest domeniu.De frica, pe mai departe, am inceput sa renunt la foarte multe lucruri,mi-am pierdut increderea in mine.Prea putin i-a multumit pe parinti, prea putin au investit si prea multe au asteptat. Copii au nevoie de echilibru, de stabilitate, de afectiune, de un mediu sanatos.Acum ii inteleg insa si pe parintii mei, si pe alti parinti, si ei oameni...si fiecare cu durerile, problemele,amintirile, idealurile si frustraile lui... dar totusi, sunt maturii si copiii.
    Vorbeste cu parintii tai, Claudiu.Dupa cum a spus si Eva :), ei te iubesc indiferent de orice si-ti vor binele.Fii explicit si rational(nu emotional), fa-te inteles.
    Tin pumnii sa fie totul bine.

    Raspunde
  • ``Eva`` (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ah, imi cer scuze ,ai vorbit cu parintii si te-au inteles...si ti-am spus lucruri pe care le-ai inteles si singur.[Superficiala ce sunt :) ...].
    Determina-ti pasiunea si fii dedicat ei. Tine un jurnal in care sa scrii gandurile, preferintele, sa-ti explici lucrurile, sa incerci sa-ti explici de ce reactionezi intr-un anumit fel si sa abandonezi fraza "nu stiu de ce si nu stiu ce se intampla cu mine", invata sa te cunosti si sa fii stapanul propriilor ganduri si dorinte.Totul incepe cu pasi mici...Si, trebuie odata sa inceapa.Si inca un secret, nu te mai victimiza, accepta realitatea si fa concluziile potrivite, fii rational si invata sa te cunosti.
    Probabil ca si un psiholog bun te va ajuta sa iesi din ceata si te va ghida in a-ti castiga increderea in sine...m?

    tin pumnii :)

    Raspunde
  • codri (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna, Claudiu!
    Sincer imi pare rau ca la o varsta atat de frumoasa, TU nu esti fericit. Eu nu vreau sa-ti dau prea multe sfaturi, doar unul mic: intra pe www.divin.ro , si comanda-ti cartea "CERE SI TI SE VA DA". Nu costa mult, dar daca o studiezi cu atentie si aplici ceea ce te invata cartea, te asigur ca iti vei schimba viata. Iti doresc numai bine, ganduri senine si sa te bucuri de viata si tineretea ta.
    Succes!

    Raspunde
  • Ana_21 (cu 4 ani in urma)
    • + 1

    Buna Claudiu. Am citit povestea ta si sa stii ca ma impresionat foarte tare. Din cele spuse de tine, am inteles ca esti un baiat foarte inteligent si timid. Sfatul meu pentru tine este sa te incurajezi pe tine insuti si sa te gandesti ce vrei exact de la viata. Chiar daca ai vorbit cu parintii si ei nu vor sa te asculte sau sa te inteleaga si iti zic numai sa inveti mereu, tu nu ceda. Incearca sa-ti impui intr-un fel sau altul barbatie in tine, ca vrei sa faci numai ce crezi ca este bine pentru tine si nu pentru altii. Cat despre distractie, iti dau sfatul sa o faci cu masura. Incearca sa cunosti o fata de treaba, serioasa si inteligenta, altfel spus, asa cum iti place tie. Nu te adanci prea mult in companii cu amicii, pentru ca in ziua de azi, nimeni nu iti vrea bine si toti profita de tine. Cunoaste o fata buna, si alaturi de ea incepe sa-ti construiesti o noua viata. Ia totul de la zero. Nu fi timid, pentru ca astazi, cei care sunt timizi sunt calcati in picioare. Curaj Claudiu, si fii barbat. Daca ai nevoie de sfaturi, nu ezita sa-mi ceri sfatul, pentru ca de fiecare data ti-l voi da. Intotdeauna mi-a placut sa ajut oamenii care merita si au omenie in ei, si sa-i vad ca sunt fericiti. Mult curaj sa ai Claudiu, si nu uita ca trebuie sa-ti impui barbatie in tine si mult mult mult curaj.
    Cu mult drag,
    Ana

    Raspunde
  • Teo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Claudiu, am 42 de ani si am fost profa de mate, dar nu modelul "nird", sunt o tipa "de viata". Bazandu-ma pe experienta mea iti recomand asa:
    - nu mai pierde vremea cu despicatul firului in patru (e specific oamenilor cu carte, ce-i drept); ia viata asa cum e si bucura-te moment de moment. Fii sigur ca pentru toti e cu suisuri si coborasuri...
    - nu pierde vremea facand rezumatul vietii trecute si nici facand scenarii cu ce va urma, este complet inutil si aducator de depresie - este o masturbare mentala, daca vrei (nu e rusinoasa, dar e paguboasa)
    - lasa-l naibii de calculator si iesi in parc, nici nu stii cat de bine face miscarea in aer liber - bucura-te de oameni, de animale, de copaci, de orice vezi pe-acolo, poate fi fascinant!
    Cu drag, Teodora

    Raspunde
  • marcell (cu 4 ani in urma)
    • 0

    fratilor, faceti-o cu masura. masura este media tuturor lucrurilor si a faptelor de natura umana. omul rationeaza si stie ca faptele lui ce consecinte au. eu, am 41 de ani, si un fost mare timid in perioada de adolescenta, atunci cand rula filmul "sunt timid dar ma tratez" cu un mare actor francez.am scapat de aceasta timiditate pe la 20 de ani, cu eforturi.... dar devenind in schimb un mare obraznic, ironic si rece.am vazut ca nu e bine si am incercat sa echilibrez aceste sentimente sa mi le controlez.nu am gresit ca nu m-am imbatat atunci caci ma imbat acum cat vreau. am o sotie si 2 copii frumosi. cu parintii traiesti cum poti si cat poti. lupta frate cu tine prima data si dupa aceea cu ceilalti. DUMNEZEU e mare si bun.TU alegi. bafta.

    Raspunde
  • Veroniuca (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Draga Claudiu,
    Sa fii sigur ca parintii sunt cei care ,te iubesc cel mai mult si mai mult ,chiar daca ai face si prostii!Pe moment te vor certa dar asta nu inseamna ca nu te iubesc.
    Nu fi disperat,ai viata inainte!La facultate este si mai frumos,te poti duce in fiecare vacanta undeva cu bilet de tabara,daca ai rezultate bune ,asa am sfatuit-o pe fiica-mea si a fost bine.Si eu am fost studenta si stiam.
    Separat sa mergeti la psiholog:si parintii si tu.Sunt sigura ca situatia se va imbunatati din partyea ambelor parti!
    Doamne ajuta!
    Vero

    Raspunde
  • yvona (cu 4 ani in urma)
    • 0

    cred ca ar trebui sa tratezi lucrurile mai cu indiferenta si sa nu mai pui atat suflet in tot ce faci. in viata inveti din greseli si nimeni nu se naste invatat asa ca ar trebui sa incerci sa faci ce iti dicteaza constiinta iar dc gresesti intro decizie o iei de la capat si incerci sa faci ce e mai bn. incearca sa fi mai rebel.

    Raspunde
  • Gina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Dragul meu Claudiu,
    Felicitari ca ai simtit nevoia sa vorbesti despre suferinta ta. Si asta dovedeste ca esti un copil superior celor de varsta ta. Fiind si eu un om timid pana la extrem, pot sa te asigur ca din cauza timiditatii nu ai incredere in tine. TU esti in primul rand foarte exigent cu tine. Din cauza ca tinzi spre perfectiune (acest lucru fiind in subconstientul tau), nu te multumesc reusitele normale, marunte, care dau si ele putina culoare vietii noastre. Cauti sa-ti multumesti parintii, profesorii, ca sa fii tu multumit de tine. Oare am dreptate? Este o scurta caracterizare pe care mi-am permis s-o fac, pentru ca pana la aceasta varsta, in anumite momente am trait si eu situatii similare. Dupa un chin nesfarsit, de ani si ani, pana la urma am ajuns si la psihiatru si nu usor, am ajuns la concluziile de mai sus. In plus, desi esti timid, esti foarte curajos. Ai putut sa spui ceea ce simti. Putini adolescenti pot face acest lucru.
    Si pentru ca esti un copil deosebit, hai sa-ti spun povestea baiatului meu care peste putin timp va implini varsta ta, 17 ani, un copil cu o personalitate eccesiv de puternica. Totdeauna m-a dominat. Si in primele clase de scoala. Cu cat dorinta mea ca el sa invete bine era mai mare, cu atat el nu invata deloc. Acum este clasa a X-a si situatia este identica. Nu invata, iar eu nu pot renunta la gandul ca va fi un om implinit la un moment dat. Povestea noastra este diametral opusa. Am facut scoli si mastere ca sa-i demostrez ca se poate, sa-l determin prin puterea exemplului sa faca si el la fel. Altfel nu am stiut cum sa procedez. Vezi ca sunt si mame disperate? La fiecare varsta suntem vulnerabili. Depinde daca ne nastem cu un caracter puternic sau slab. Asta nu decidem noi. Iti mai spun ceva si apoi inchei deoarece nu vreau sa te plictisesc. Oamenii timizi sunt mai ambitiosi si, desi muncesc mai mult pentru a realiza ceva, sunt oricum deasupra celorlalti. Valorile se cern in timp.

    Raspunde
  • Adriana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Claudiu,
    In povestea ta de adolescent ne regasim multi, fie ca avem 16 sau 40 de ani. Mereu incercam sa facem lucrurile astfel incat sa iasa bine, fie ca ne place sau nu. Asta tine si de educatie , si de bun simt, si de felul in care am fost daruiti de Dumnezeu sa vedem lucrurile. Este foarte important, insa, ca intotdeauna sa putem lua decizia buna pentru noi insine.Si despre distractie, fiecare intelege ce doreste din acest cuvant. Eu, de exemplu, nu cred ca a merge in baruri (a te imbata) si a-ti petrece noptile in cluburi este o distractie, mai degraba o indeletnicire a celor slabi, a celor care sunt dusi foarte usor de valul vietii, sau a celor care se orienteaza la ce fac cei mai multi...
    Nu este o tragedie ca nu ai inca o prietena, ca esti timid, de multe ori timiditatea isi are farmecul ei , va veni momentul cand vei cunoaste o fata, vei sti ce este dragostea, nu trebuie sa fortam lucrurile, viata iti va deschide toate usile ei, dar totul la momentul potrivit - mai devreme sau mai tarziu.
    Ar fi foarte bine daca ai incepe un sport din proprie initiativa, nu neaparat la recomandarea parintilor ( si nu neaparat de performanta), ci un sport care sa te atraga, de exeplu innotul, de ce nu - fotbalul, sau , pur si simplu, sa mergi pe munte, sa alergi, sa mergi cu bucicleta ; macar o ora pe zi sa "pierzi timpul" miscandu-te in aer liber, pe strada, in parc, oriunde. Astfel vei avea ocazia sa te poti bucura de tot ce ne-a daruit Dumnezeu prin natura care ne inconjoara si unde, in mod sigur, vei uita de problemele tale de sanatate, daca chiar sunt probleme.... Si , nu uita, ai niste calitati cu care nu sunt daruiti foarte multi oameni: inteligenta, buna educatie, etc. Esti tanar, este cea mai mare si mai de pret valoare de care poti sa te bucuri. Exista , in jurul tau, oricand si oriunde , persoane care au, intradevar, motive intemeiate sa isi planga de mila: tineri cu handicapuri grave, copii orfani, persoane cu probleme grave de sanatate. Tu esti altfel... Sa ai puterea sa te bucuri oricand de soare, de flori, de cerul senin, sau innorat, sau de ploaie , sau chiar si de noroiul cu care te stropeste o masina ... Sa ai puterea sa vezi ceea ce esti , sa iti doresti sa poti s-ajungi ceea ce vrei, sa pretuiesti toate acestea dar si sa vezi si ce nu au altii... Si sa te poti bucura cu-adevarat si de ceea ce oferi tu , din suflet, celor dragi tie ...
    Dumnezeu sa iti luminze mintea, si inima, si calea , astfel ca , in curand, sa auzim ca ai putut alege din toate cuvintele scrise aici, ceea ce ti-a putut fi de folos. Sa auzim ca ai putut depasi gandurile triste, ca ai schimbat ceva in bine in viata ta, si asta , de unul singur, cu propria ta forta si vointa, nu neaparat cu ajutorul psihologilor . Sunt convinsa ca tu si o mica rugaciune din sufletul tau adusa sfantului Nicolae, ocrotitorul tinerilor, te va ajuta sa treci cu foarte bine peste toate.
    Si inca ceva, parintii nu ni-i putem alege noi, ni-i da Dumnezeu. Si uneori , pot invata si parintii de la copii ...
    Cu toate urarile de bine, o mama de baieti de 17 si 18 ani.

    Raspunde
  • loredana_p (cu 4 ani in urma)
    • + 1

    clau mie asta imi suna a depresie,

    Raspunde
  • Gina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    In acest forum fiind vorba in special despre un adolescent drag noua, atasez pentru cei interesati link-ul privind un nou instrument de diagnostic al anxietatii: MASC: Chestionarul multidimensional de anxietate pentru copii (http://www.testcentral.ro/engine.php?action=news0022.htm)
    Informatii suplimentare pot fi obtinute online la www.testcentral.ro, ori contactand telefonic D&D Consultants, publisher-ul romanesc al instrumentului; Echipa TestCentral; OS Romania, Bucuresti;Tel / Fax: (+4) 021 230 45 99; E­­­-mail:support@testcentral.ro; Mobil: 0722 69 81 75

    Raspunde
  • maria (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Claudiu, te sfatuiesc cu tot dinadinsul sa mergi la un psiholog!Prietena mea a avut strai depresive(si se simtea fara putere)mai mult de 15 ani de zile,pana cand un psiholog bun a descoperit lipsa ei de serotonina(un hormon pe care creierul tau trebuie sa-l produca).Se poate completa usor si te ajuta extrem de mult!Bafta!

    Raspunde
  • mezmerize (cu 3 ani in urma)
    • 0

    si eu am fost asa... invatam foarte mult, eram stresata, nu mai aveam deloc timp sa fac lucrurile care imi plac mie. pana cand, la un moment dat mi-am spus: gata! NU MAI POT!
    oricat parintii mei ar fi tras de mine nu mai vroiam sa fac ce nu imi place, vroiam sa ma distrez si eu ca ceilalti tineri de varsta mea.

    recent m-am apucat de marijuana :))

    Raspunde
  • Thexiel (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Chiar daca imi veti sari in cap, raspunsul la iesirea dintr-o depresie precum cea a lui Claudiu sunt drogurile. Dar nu orice fel de droguri si nu facand din ele un mod de viata. Ci practicand explorari spirituale cu ajutorul drogurilor enteogene. Incearca Dextrometorfan (Tussin), Canabis, Alcool, Ciuperci Halucinogene, Iarba, Mescalina, Ketamina sau daca ai cum sa faci rost LSD sau DMT care pot schimba vieti. Critica adusa mie e irelevanta. Eu am fost la fel precum Claudiu si am depasit acele momente exhaustive si de ratacire spirituala consumand droguri enteogene. Acum reusesc sa am un balans perfect intre distractie si facultate.

    Raspunde
  • Maria lungu (cu 3 ani in urma)
    • 0

    salutare KLAUDIU.........Citind istoria ta sincer am ramas fascinata.Sunt dupa zodie fecioara-si toti spun ca ar trebui sa fiu o fata cuminte si linistit-dar la ai mei 16 ani impliniti recent sunt o fire foarte energetica,si numi place sa ascult de toti-inainte la fel ca si tine nu poatem sa spun uiva cuvintul nu-dar acum cind simt nevoia de a pronunta acest cuvint il pronunt kiar daca in suflet mii rusine pai sa stii ca nu arat si prin exterior asta.La mine parintii la fel cer sa invat -dar intotdeuna le raspund ca invat atit cit reusesc eu si cit consider ca pot-dar las intotdeuna si ceva lok pentru prieteni.Nu as putea sa stau toata ziua sa invat-as avea impresia cami es din minti....ai 17 ani deacea trebuie sa te bucuri de viata asa cum o fac toti in ziua de azi-spunele parintilor ca nu mai esti copilul de odinioara pe care il conduceau ei asa cum isi doreau-spunele ca nu vrei sa iti perzi adolescenta doar invatind-ca de invatat va mai fi timp si in viitor dar adolescenta nu va mai fi.........in final SPUNE NU LA TOT CEA CE CONSIDERI TU CA TREBUIE DE SPUS NU-si viata ta se va skimba automat

    Raspunde
  • emilia (cu 2 ani in urma)
    • 0

    ai trait cum au spus alti.....dar acei alti au fost cei mai apropiati tie si tiau dorit numai binele,dar niciodata nu teau intrebat ce vrei tu anume.....acum spunele nu mai tine totul in tine ........asculta ceti spun si fa cum stii tu.....

    Raspunde
  • Al3xKillBoy (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Frate ai postat asta acum un an nush dak mai intri pe site-ul asta dar iti zic simptete bne cum esti eu is cls a 7a si nu inteleg nmk am note maricele dar nu sant mandru ca nus pe meritul meu cel putin nu te bate cnv bucurate doar trebuie sa ai putin tupeu plus ca unde invat eu is numa unguri(unde dau aia ramane semn)deci in concluzie fruntea sus nai pierdut cne stie ce din viata intervalul asta de 13-18 ani 5 ani totusi e cv da na dupa ce termini liceu la 19 ani maxim te distrezi mereu iti cauti un lok de munca cv da tot ramane timp de distractie ca de cluburile trebuie s ale umple cnv:)) hai bafta frate

    Raspunde
  • Catalin (cu 2 ani in urma)
    • 0

    Frate chinuita viata ai avut,m-as bucura sa aud ca te-ai schimbat....bafta!

    Raspunde
  • NuConteaza (cu 2 ani in urma)
    • 0

    No ma Claudiu,fii atent la ce iti zic.Rebelizeaza-te.Cu cat te doare mai mult in p**a,cu atat mai bine.Te cearta parintii si profesorii...?Si...?Hai serios.Esti un copil inteligent din ce am citi eu,dar asta doar la scoala.Nu o lua ca pe o jignire,da'''' in viata reala,esti prost.Lasa cartea si socializeaza.Fa-ti prieteni buni.Prieteni adevarati.Iesi cu ei afara.Arata tupeu in fata profesorilor si a parintilor si baga-ti p**a in ei,ca nu ei iti conduc viata.Chiar atat de "sub papuc" esti?Este un stil de muzica , punk-rock , care a fost creat ca un fel de revolta.Cine se ia de tine...?F...-le una in gura.Cine iti cere tema...? Spune-le "fuck off".Si p**a me,as avea atatea sa iti mai zic.Da'''' sa o sa fac pe scurt.1.Tre'''' sa te doara in p**a.2.Dca parintii nu te lasa sa faci unele lucruri,fa-le.Daca parintii tai sunt niste retardati cu un sfert de creier cat ai tu,lasa-i sa fie.Ramai adevarat,daca as putea sa ma exprim asa.Du-te si distreaza-te,imbata-te si bucura-te din viata.Sfatul meu e sa incepi sa te rebelizezi.Tu,acceptandu-le mofturile tuturor,ai devenit un sclav.Imi pari prost ca vrei sa te sinucizi pt. ca iti cer toti multe...Nu le mai da.Incepe sa asculti metal,punk-rock sau ce vrei tu.Spune-le profesorilor ca nu vrei sa te duci la concursuri.Spune-le parintilor sa te lase in pace.Stai cu cine vrei si faci ce vrei.Nu sta sa colectezi timbre si sa fii pielea pulii.Enjoy life.Daca nu reusesti in viata,si ce?Cine a zis ca trebuie?Stai linistit.

    Raspunde
  • Robert (cu un an in urma)
    • 0

    Eu zic sa te apuci de droguri si sa uiti tot

    Raspunde
  • aurora (cu un an in urma)
    • 0

    Acelasi stres l-am avut si eu .Au trecut de atunci vreo 17 ani .Intradevar si la mine cea mai grea perioada a fost gimnaziul.Am avut noroc de o sora rebela care m-a ajutat un pic in perioada liceului dar eliberata de tot m-am simtit abia in facultate cand am plecat de acasa ,am stat la camin cu ce presupune asta (si bune si rele care m-au calit un pic ) si abia atunci am avut curajul sa fac ce vreau eu (de exemplu imi placeau drumetiile si m-am inscris intr-un cerc de turism ),iar persoana potrivita nu a venit in timpul facultatii cum doream eu ci neasteptat dupa terminarea facultatii cand ma asteptam cel mai putin.M-am schimbat mult in timpul facultatii tocmai pentru faptul ca nimeni nu avea control asupra mea si imi asumam sigura deciziile pe care le luam.

    Raspunde
  • aurora (cu un an in urma)
    • 0

    Acelasi stres l-am avut si eu .Au trecut de atunci vreo 17 ani .Intradevar si la mine cea mai grea perioada a fost gimnaziul.Am avut noroc de o sora rebela care m-a ajutat un pic in perioada liceului dar eliberata de tot m-am simtit abia in facultate cand am plecat de acasa ,am stat la camin cu ce presupune asta (si bune si rele care m-au calit un pic ) si abia atunci am avut curajul sa fac ce vreau eu (de exemplu imi placeau drumetiile si m-am inscris intr-un cerc de turism ),iar persoana potrivita nu a venit in timpul facultatii cum doream eu ci neasteptat dupa terminarea facultatii cand ma asteptam cel mai putin.M-am schimbat mult in timpul facultatii tocmai pentru faptul ca nimeni nu avea control asupra mea si imi asumam sigura deciziile pe care le luam.

    Raspunde
  • That''s me (cu un an in urma)
    • 0

    M-a impresionat povestea ta si imi pare nespus de rau pentru tot ceea ce ti s-a intamplat.Sper sa iti fie mai bine acum si iti urez mult noroc!

    Raspunde
  • aurel (cu un an in urma)
    • 0

    nu are dc sa iti fie teama exprimate liber si e cel mai bn

    Raspunde
  • Miruna (cu un an in urma)
    • 0

    Buna Claudiu!Am fost impresionata de povestea ta.sunt curioasa:cum esti acum după doi ani???s-a schimbat ceva in viata ta?Îti doresc numai bine!

    Raspunde
  • k (cu un an in urma)
    • 0

    cum poti sa ti lasi copilul si sa l auzi spunandu ti : ai dreptate ( spre satisfactia ta probabil ) sunt cel mai rau copil .. nu esti intreaga la minte ... ti o spun franc .. si asltfel de parinti care si distrug copiii din temelii sunt asemenea unor criminali .. efectiv .. oameni dezechilibrati care cresc copii dezechilibrati din temelii ...ceea ce i spui tu acum acestui copil .. claudiu .. il confuzezi mai tare . doar atat ... fereasca sfantul de acesti copii .. v-o spun eu din proprie experienta !! acesti parinti ca ai sai si muuulti altii cu conceptii voastre timpite si cretine de a dreptul distrug copiii.. va distrugeti copiii ptr ca sunteti voi nistre distrusi si nici n aveti habar macar credeti ca sunteti intr ostare de normalitate care e cea mai maligna stare de anormalitate ...

    Raspunde
  • k (cu un an in urma)
    • 0

    parintii si oamenii mari in frelatie cu copiii se cred superiori .. ei trebuie sa invete si sa accepte si sa isi invete copiii ca ei .. ca si parinti sunt de asemenea supusi erorilor umane si greselilor nestiintei etc .. ceea ce din orgoliu si mandrie prea putini parinti vor face sa le spuna copiilor lor asa ceva desigur . ei sunt oameni mari iar copiii niste plozi mici care nu stiu nimic . ei tre sa taca si asa invete doctrinele parintilor . doctrinele in sensurile la care ne limitam in acest caz. acela de educatie ... parintii sunt datori sa ajute la cladirea proceselor afective si psihice echilibrate bazate pe integere ca de la egal la egal .. dar aceasta necesita nu neaparat intelectualitate cat intelepciune ... iar de intelepciune dau dovada mult prea putini oameni .. ei dau dovada de superioritate si mediocritate si considera pe deasupra ca copiilor sunt proprietatea lor .. eu te am facut eu te omor .. o idiotenie si un cretinism tipic noua romanilor prin asemenea conceptie . .o doctrina bine intepenita printre altele de asemena atroce . in mintile noastre lipsite de intelepciune precum ziceam ... asa ca nu va mirati ca copiii va urasc cand cresc ..

    Raspunde
  • flavius (cu un an in urma)
    • 0

    Deci ar fi o prostie sa te sinucizi,,,,,,asta in primul rand,in al doilea rand viata e frumoasa daca stii sa o traiesti.Si nu e bn sa nu iesi cu prietenii si sa invetii atata ,e bn sa inveti dar nu exagera....
    daca vrei sa fi fericit citeste Biblia si traieste dupa normele ei modelandu-ti caracterul dupa ea.
    nu lasa sa treaca timpul pe langa tine ca e foarte pretios ,traieste!
    si nu cred ca sa ai o iubita e potrivit pt varsta ta.

    Iubire nu inseamna sa saruti o fata etc ci e altceva.
    Traieste cum ii place Domnului si vei fi fericit!100%

    Raspunde
  • Ion (cu un an in urma)
    • 0

    Ma regasesc in tot ceea ce ai scris acolo.Totu-i temporar .. baga-ti pl.. mai rezista cva timp dupa aia ignora-ti parintii si daca e nevoie insulta-i (asta o sa te ajute sa te descarci).. trebuie intr-un fel sa scapi de frustrare.. eu iti dau un sfat.. da-le la m**e profesorilor care te-au indoctrinat ca ultimul sclav si te considerau un simplu obiect, fa-i sa sufere(eu am facut asta si m-am simtit extraordinar dupa).Trebuie sa-ti lasi trecutul in urma si sa scapi de timiditate(prin asta am trecut si eu) .. ma rog eu aveam o forma mai avansata.. anxietate sociala.Daca o sa reusesti sa lasi deoparte trecutul dureros o sa vezi ca ai in fata un viitor frumos :D

    Raspunde
  • George (cu un an in urma)
    • 0

    Te inteleg perfect asa sunt si eu incearca sa uiti sa treci peste fati un dus cald in fiecare zi si sa nu iti fie rusine cu fetele spunele parintilor tai ca nu mai esti mic atata timp cat esti la scoala sa iti dea bani sa scoti o fata in oras daca se comporta urat cu tine platestele cu aceeasi moneda comenteazale spune ce ai pe suflet stai de vb cu ei daca nu vor sa te asculte le spui ca o sa stai la tine in camera fara sa mai vb cu ei si fara sa mai inveti ca tocilaru daca vrei sa stai de vb mai mult cu mn uite id meu de facebook Herman George poza cu schelete cu craniu si sarpe bafta:D

    Raspunde
  • Amira.. (cu un an in urma)
    • 0

    Doamne in ce tara traim.. e adevarat ca e bine sa ne crestem copii frumos cu bunatate sa i invatam sa fie oameni buni si bine educati, sa i respnsabilizam de mici sa invete la scoala si multe altele....dar nu va dati seama parinti ca fortand copii sa faca mai mult de cit pot ,nu facem alceva decit sa ne imbolnavim propi copii..inainte sa va mai chinuiti copii in halu asta ginditiva la sanatatea lor pentru ca doamne fereste mai tarziu veti avea un copil adult cu probleme de sanatate si veti spune de ce i se intampla lui...era cel mai bun...sa ne educam copii asa cum noi am fost crescuti ..LASATI COPII SA TREACA PRIN FIECARE ETAPA A VIETI CU BUNE SI CU RELE .CU O COPILARIE FRUMOASA SI CU O ADOLESCENTA FRUMOASA ASA VOR PUTEA DEOSEBI SINGURI BINELE DE RAU.....PS..STIU CE VORBESC AM 4 FETE LEAM CRESCUT FOARTE FRUMOS ACUM AU FAMILIE COPI AU FACUT FACULTATE AU AJUNS SUS SI MEREU IMI ZIC CA AR DORI SI COPII LOR SA CREASCA ASA CUM AU CRESCUT ELE...NIMIC IN LUMEA ASTA NU VALOREAZA CAT SANATATEA. DACA AIA O PIERZI NU MAI CONTEAZA BANI SI VALOAREA TA CA OM.....MULTA SANATATE CLAUDIU....SFATUL MEU DE MAMA E...AJUNGE FI TU INSUTI INVATA SA FI STAPIN PE TINE SI SA ALEGI SINGUR IN VIATA CE E BINE SI CE E RAU....CU RESPECT....

    Raspunde
  • bianca (cu un an in urma)
    • 0

    nu merita sa te sinucizi eu vreau sa ma sinucid. dar oricum imi pare rau pt asta. incearca sa pui piciorul in prag si poate te vor crede parinti si profesorii.

    Raspunde
  • Gabi 19 ani (cu un an in urma)
    • 0

    Sti ca este foarte greu pentu tine,incearca sa nu te mai gandesti la asta ,tu crezi ca colegi tai sun mai sanatosi daca fumeaza iti spun ca nu. Eu iti dau o adresa de meil a uneui spiholog pe probleme familiare vorbeste cu ea,te va ajuta...SUCES anda@psihocenter.ro

    Raspunde
  • Casandra (cu un an in urma)
    • 0

    Claudiu, nu stiu daca ti-ai rezolvat problema. Stiu ce simti fiindca si eu am trecut si trec pri experiente asemanatoare. Viata e frumoasa si NU TREBUIE SA TE SINUCIZI. Incearca sa fi indiferent si sa vezi partea buna a lucrurilor: esti un baiat destept care stie sa faca lucruri pe care altii nu lefac. Ai o gramada de cunostinte care te fac mult superior. Iti spun eu, la facultate e mult mai bine. Gaseste-ti linistea intr-o activitate cre iti place, nu in masturbare. PWP si multa bafta!

    Raspunde
  • eu (cu un an in urma)
    • 0

    fratilor sunteti retardati cu scoala voastra,nu vedeti ca un mecanic auto castiga mai mult decat un medic?
    Lasati copii sa traiasca ca nu e vina lor ca unii parinti sunt retardati

    Raspunde
  • Dante777 (cu un an in urma)
    • 0

    ..Ohm,.. ce pot sa zic.. e cam trist..
    Ar fi trebuit ca de la inceput sa spui "nu" la ce nu`ti convenea..
    Dar, acum ca ai ajuns aici, nu stiu ce sa zic.. sunt sigur ca simti ca ai trait degeaba in tot acesti ani.. si ca ai vrea sa o iei de la inceput..
    Ei bine, nu ai cum sa dai timpul inapoi.. si, cea mai buna cale ar fi sa le spui parintilor tai cat de rau te simti, si te rog sa lasi "timiditatea" la oparte.
    Ai mai mult de 17 ani acum, si sunt sigur ca vrei sa recuperezi cat poti..
    Noroc, .. asta e tot ce poti sa`ti spun..

    Raspunde
  • Cristian (cu un an in urma)
    • 0

    Salut! Claudiu ma impresionat f mult povestea ta si sper ca acum iti merge mai bine din toate sfaturile date de prietenii virtuali....cand ziceai ca vrei sa te sinucizi, ca parintii, profesorii si colegii te preseaza f. mult sau ceva de genul, ma gandeam ce-o sa faci cand o sa te indragostesti prima data si fata pe care o iubesti sa te lase pt. altu...o sa te simti terminat, deci tu trebuie sa fii tare si sa sti ca traim intr-o lume dura si toti avem o viata dura, dar totul depinde si cum ne-o facem.....as vrea sa aud de la tine ca esti un pic mai smecheras, adica: sa nu mai faci lucruri, ca nu iti place sa refuzi si sa le faci contra cost..stiu ca e bine cand ajuti pe cineva, dar nu e bine cand acel cineva doar se foloseste de tine si apeleaza la tine cand are nevoie.

    Raspunde
  • gabi (cu un an in urma)
    • 0

    și eu am trecut prin tot ce ai trecut tu :((((((((((((

    Raspunde
  • M.G. (cu un an in urma)
    • 0

    Tu știi ce e stresant?Să fi rrom,să iți fie rușine când mergi pe strada de frică ca oamenii sa nu se uite la tine,ca atunci când un om care se uită in mod repetat la tn vede că ești rrom dar el crede că ești animal!Toată lumea crede ca rromi sunt la fel...nu sunt la fel (cel putin 2%)connecte-r e un exemplu bun.Eu am avut o copilărie foarte proastă.Îmi era rușine sa merg pe stradă din cauza a ceea ce sunt.Am incercat să fiu ca toti oamenii.Și am reușit.Dar tot nu am fost acceptat...ascult dubstep,rap,pop tot ce fac oamenii,joc jocuri multiplayer,SA-MP,cs,metin2.Dar tot nu sunt acceptat.Mereu am fost diferit de alți rromi,ei ascultă manele,lautărească,eu urăsc genurile astea.Avem ceva in comun claudiu.Părinții ne-au spus ce să facem mereu.Ne-am urat colegii si profesorii (eu pentru rasismul lor)Tatăl meu și acum se roaga de mine să fiu lăutar...dar nu îl ascult.Eu urăsc ceea ce sunt.Rromi sunt doar o scuză pentru ceea ce România e.

    Raspunde
  • Perf0rmer (cu un an in urma)
    • 0

    FII OPTIMIST CLAUDIULE IN VIATA and everything is gonna be all right. Invata 2 lucruri foarte importante. 1: Cand cineva te roaga sa-l ajuti cu ceva invata sa spui NU si iti spui tu insuti "Da ce sunt eu sclavul tuturor sa le fac pe plac la toti ?". Ajuta-ti doar prietenii ADEVARATI, care recunosc ca in ziua de azi rar ii gasesti si ajuta-i pe cei care te vor rasplati cu aceeasi moneda. 2: Schimba-ti comportamentul. Fii mai increzator in fortele tale si vorbeste tare si hotarat, pentru a nu fi eventual luat de naiv de majoritatea oamenilor. Raspunde cu curaj la provocari si refuza cand e de refuzat. Calculatorul strica ochii si mintea, sinuciderea nu este o sulutie ba chiar este un foarte mare pacat asa ca renunta la gandurile negative si iesi afara oxigeneaza-ti mintea si fa miscare la sala, in parc si evita sa stai ore intregi in casa pt a evita starea de anxietate. Succes in viata !

    Raspunde
  • MMG (cu un an in urma)
    • 0

    toxic_color (dai add) ^_^

    Raspunde
  • mario (cu un an in urma)
    • 0

    viata merita trăita asa cum este ea: cu bune si cu rele . Băieții de club nu au o viata fericita și sănătoasa, sa ști . Asta este în aparenta. Întreabă-i pe unii și o sa te convingi. Sănătatea lor trupeasca este depășită de cea mentala, ei au o sănătate trecătoare dar, din cate am citit eu povestea ta, tu ai una psihica foarte bn pusa la punct. Sănătatea și frumusețea trupeasca se pot lua de la tn oricând pe când frumusețea și sănătatea sufletului nimeni si nimic nu ți le va putea lua vreodată decât dacă nu le dai tu de buna voie. Nu clubul sau distracția iți pot asigura o viata confortabila și decenta. Acolo găsești tot ce este mai rău într-o societate: alcool, tutun, desfrâu. Iar toate acestea nu fac altceva decât să-ți întunece conștiința, mintea și inima curata. Sănătatea ta trupeasca poate fi recuperata într-un final, dar o data ce ți-ai pierdut demnitatea și curăția conștiinței chiar te poți considera un bolnav iremediabil. Din multele cărți citite de mn am dedus ca uneori boala de care suferă trupul este rez îmbolnăvirii sufletului. Lucrează la sufletul tău și cercetează-te amănunțit. Nu te lua după colegii tai invidioși. Tu ai ceva ce ei nu o sa aibă niciodată: demnitate, minte agera si o conștiința clădită pe valori morale. Nu clubul iți asigura viitorul și felul de a fi... nu clubul te face sa fi om adevărat în viata... și nici țigara nu-ți aduce sănătatea, ba din contra. Aceste lucruri te macină încet dar sigur și iremediabil. Gândește-te cate poți face în viata dacă ai o minte agera și sănătoasa. Inca ceva: în viata nu clubul, țigara sau orice fata iți asigura cele necesare existentei, ci doar mintea ascuțită ce te aduce pe cele mai înalte culmi ale succesului. Colegii tai sunt invidioși pe tn ptr ca tu ai ceea ce lor le lipsește și de aceea se poarta mai diferit cu tn. Părerea mea este sa -ți urmezi firul trasat de părintii tai și o sa culegi roadele mai trz, roade ce vor fi total diferite de ale colegilor tai prieteni cu cluburile. In lungile mele cursuri frecventate pana acum, am întâlnit profesori ce povesteau lucruri triste despre colegi de-ai dumnealor de prin facultate care nu aveau 10 bani să-și cumpere o coala de hârtie ptr a susține examenele dar care au ajuns foarte sus, fiind coordonatori sau directori de mari trusturi românești și multinaționale la momentul actual, dar mai povesteau și de cei care nu dădeau doi bani pe viata având totul la discreție atunci și care acum le plângi de mila. Capul sus și mergi înainte ptr ca viitorul este individual și destinul tău este sa fi cnv dar ptr asta trebuie sa înveți și părerea celorlalți colegi sa conteze f puțin ptr tn. Dacă vrei sa vb mai multe ma poți contacta si pe mes : trandafirul176. te aștept cu mare drag, și sigur vei putea învăța multe din discuțiile noastre

    Raspunde
  • Mariana (cu 11 luni in urma)
    • 0

    Draga Claudiu.Sa ştii ca eşti pe drumul cel drept odata ce incerci sa sfarmi lanturile şi sa spui ca :''''''''deacum vreau sa fiu eu,dar nu voi''''''''cel putin sa simti acest lucru e deja un inceput. Trebuie sa te consideri -important,util şi chiar daca ai teama ca vei greşi undeva-impaca-te cu gındul ca e uman sa greşeşti,,chiar mindreşte-te cu faptul acesta ,caci nu greşeşte numai cel care nu incearca. Simte-te acceptat de tine insuti şi apoi vei vedea ca şi de ceilalti vei fi acceptat.Exercitiul ıl face pe om -maiestru.Sınt de acord cu colega,,incearca sa mai spui şi ''''''''nu'''''''' .Priveşte problemele ca pe ceva trecator,deoarece ştii ca le vei depaşi!!! Dar nu uita totuşi ca alcoolul,drogurile nu sınt solutiile bune,,ele te pot duce şi la mai mare depresie,,,O fata buna,o relatie frumoasa ,o melodie placuta şi o plimbare te poate face fericit,,,numai ıncearca,,

    Raspunde
  • Mihai (cu 10 luni in urma)
    • 0

    Observa cineva, ca dragul nostru Claudiu nu a mai intrat pe acest forum de mai bine de 3 ani?

    Raspunde
  • Lary (cu 9 luni in urma)
    • 0

    Buna Clau te inteleg perfect singura si marea diferenta este ca eu nu eram atat de inteligenta ca tine si nu invatam extraordinar de bine,exact cum a spus cineva mai sus tu esti un baiat superior celorlalti tu trebuie sa intelegi ca ei te vad superior,se simt frustrati sunt invidiosi si aici intervine rautatea te fac sa te simti tu mic prin cuvinte sau gesturi,asa incercand sa se simta mai sus decat tine dar nu este asa si o stii si tu,numai ca trebuie sa intelegi ca ce au ei tu poti avea oricand,distractie fete chestii ce vin de la sine lucruri pe care orice om simplu le poate face,dar ce ai tu ei nu pot avea si anume intelegenta,sensibilitate ceea ce te face un om receptiv,nobil si intelept,calitati ce nu se pot dobandi,cu ele te nasti!
    Si eu am simt ca tine nu imi gasesc locul,nu ma simt in largul meu sunt timida spun fac lucruri stupide si dupa imi vine sa plang de ciuda,pt ca eu stiu ca sunt normala numai ca frica fata de ce cred altii sau dorinta de integrare ma fac sa clachez!
    Persoane ce tin la mine si nu m-ar minti doar pt a ma simti eu bine mi-au explicat de ce unele fete(in cazu meu)nu ma accepta de ce se poarta urat si retinut cu mine si anume,unele calitati de fac sa fi privit cu frica,retinere sa fi invidiat si apoi tratat urat ca o razbunare pt ca esti mai sus decat ei si automat si eu,tu si toti in situatia noastra,ajungem sa pastram distanta sa fim rezervati distanti din frica de anu fi respinsi de anu dezamagi de a nu suferi!
    Nu te teme vei ajunge sa te distrezi sa faci tot ce iti doresti,nu te mai preocupa de ceilalti de parinti de ce ai pierdut de nu ai facut pt ca astea te afecteaza negativ si nu te vor lasa sa mergi mai departe sa arati tuturor cine esti tu cu adevarat in interiorul baiatului inteligent si misterios!
    Iti spun asta din proprie experienta si o sa ajungi sa imi dai dreptate,LUPTA acum se duce cu tine insuti nu cu ceilalti trebuie sa intelegi ca nimeni nu iti poate face rau decat tu dandu-le voie sau criticand-u-te aspru si pe nedrept,nu mai da importanta celor din jur tu esti singurul care conteaza zi ca ei si fa ca tine,fa ce-ti place si tine minte nu trebuie sa fi trist pt ca nu vine nimic dintr-o data totul va veni pe parcurs,pasi lenti dar siguri!
    Cel mai important lucru pe care vroiam sa ti-l spun: ''''''''''''''''Radeti de mine pt ca sunt diferit?!Rad eu de voi pt ca sunteti toti la fel'''''''''''''''' si cu asta am zis tot intelegi tu pt ca esti un baiat unic si intelept.nu lasa pleava sa te faca sa pari ceea ce nu esti,fi fa si zi ce simti pt ca tu contezi!Te pup si sunt sigura ca vei reusi!

    Raspunde
  • lulu (cu 9 luni in urma)
    • 0

    Nu face asta orice motiv ai avea,eu aveam mai multe dintre care unul foarte grav si etc,am incercat de vreo 3 ori,dupa ce 3 ani ma tot intrebam daca este bine sau nu am pus in balanta tot,ma gandeam la tot ce voi pierde imi era ciuda ca nu semnific nimic,pt ca soarele rasare si fara mine lumea merge inainte si fara mine ma gandeam la tot ce mi s-ar intampla bine,rau la ce mi-ar fi rezervat destinul!Viata iti trece prin fata ochilor cand te decizi sa mori trecutul si viitorul,nu cand mori!Oricum este foarte greu sa te decizi sa faci asta dai si mai greu sa o faci sa iei o asemenea decizie stiind ca nu e de joaca acum esti dupa nu mai stii unde esti!In fine dupa cum ziceam dupa vreo 3 incercari serioase..am zis sa ma linistesc imi era atat de ciuda ca nu reusisem imi venea sa ma omor cu mainile goale sa ma strang de gat,am fost internata,ai mei eu zdrobiti(aici ma bucuram un pic,stiu sunt egoista dar o meritau,dar bine nu asta era motivul eu le am pe ale mele) dupa toate astea am zis sa stau sa incep sa ma gandesc iar,o mare introspectie finala dar sigura,ziceam eu,numai bine ca la cateva luni al intalnit iuirea vietii mele totul s-a aranjat de la sine si viata mea este bine acum!DEci mai asteapta INTOTDEAUNA NORII SUNT CEI MAI NEGRII INAINTEA ZORILOR!Te pup

    Raspunde
  • adina (cu 9 luni in urma)
    • 0

    saracul de tn

    Raspunde
  • Laura (cu 9 luni in urma)
    • 0

    Claudiu, viata e destul de nasoala,sau era pentru tine, eu am 17 ani si nu am avut prieten pentru ca majoritatea baietilor nu erau cum erai tu, si nu e un capat de lume daca nu ai prieten in liceu si eu invat mult si cred ca un prieten mi-ar irosi timpul pentru ca nu m-am indragostit niciodata, si in plus sunt o persoana care nu vrea sa fie precum ceilalti,de ce sa iti faci prieten doar fiindca ceilalti de varsta ta au, nu fi ca ei, fi ca tine. Si am si eu migrene din cauza stresului.

    Raspunde
  • rudolf (cu 8 luni in urma)
    • 0

    o sumedenie de boli si abia face rost de bani pentru medicamente. Un tanar in varsta de 27 de ani cere sprijin celor care vor sa il ajute cu suma de 300 de ron pe luna. Acestia sunt banii care l-ar tine in viata pentru urmatorii ani. Pentru ca nu ii are, baiatul e la un pas de moarte.

    Leonard Maghyra are 27 de ani si locuieste intr-un azil din Medias. Baiatul asufera de ulcer, oligofremie, hepatita cronica virala cu virus V, hernie si ciroza. Tratamentul il costa 300 de lei lunar, bani pe care nu si permite. Tatal sau a murit mama nici nu vrea sa auda de el, fiind abandonat de mic intr-un centru de plasament. De curand a primit si un certificat de handicap dar pensia care ii va intra in cont in fiecare luna este de doar 33 de lei. Cine doreste sa il ajute pe Leonard cu cat poate este rugat sa depuna o suma cat de mica in contul:

    RO36 RNCB 0231 0888 5552 0001,,,, becere — la Tribuna Sibiu.
    acum 5 ore · Îmi place

    Magyara Rudolf 8:44http://www.youtube.com/watch?v=ScpFvkBo_-Y

    Batut de soarta
    www.youtube.com

    Batut de soarta
    www.youtube.com
    Batut de soarta
    www.youtube.com
    Are o sumedenie de boli si abia face rost de bani pentru medicamente. Un tanar in varsta de 27 de ani cere sprijin celor care vor sa il ajute cu suma de 300 ...0740691091

    Raspunde
  • eugika (cu 8 luni in urma)
    • 0

    Buna Claudiu,
    ai trecut de aceasta stare?

    Raspunde
  • Enigmaticul (cu 8 luni in urma)
    • 0

    Experienta de viata se plateste,uneori mai mult alteori mai putin,dar toti platim pentru ea.
    Cateodata vorbele parintilor sunt foarte bune dar nu ne dam noi seama pe moment din cauza varstei.
    Nu te grabi ai timp sa le faci pe toate,daca la 15 ani te duci la club la 20 ani ce faci?Te vei droga?Deoarece ne plictiseste viata monotona.(era vorba dirigintelui meu din liceu acum am 25 ani).
    Nu uita ai timp de toate ai doar 17 ani de acum incep lucrurile sa stea alfel decat ai vazut pana acum si ai sa vrei inapoi anii ce au trecut.La 17 ani jumate am avut prima femeie iar acum nu le mai stiu numarul deoarece eu,ca si tine eram timid si tacut .Pot sa zic ca si acum sunt,ai sa vezi ca va fi bine.Ah si era sa uit nu te mai stresa atat pe un lucru trecel cu vederea,de asta esti sensibil la boli te stresezi prea mult.

    Raspunde
  • LoveYou66 (cu 7 luni in urma)
    • 0

    Oare mai traieste?? A reusit sa scape de toate aceste probleme,,, din cate observ nu am mai raspuns de forte mult timp.. ar fi fost chiar bine daca a reusit sa treaca peste astea sa devina asa cum si-a dorit.

    Raspunde
  • LoveYou66 (cu 7 luni in urma)
    • 0

    Oare mai traieste?? A reusit sa scape de toate aceste probleme,,, din cate observ nu am mai raspuns de forte mult timp.. ar fi fost chiar bine daca a reusit sa treaca peste astea sa devina asa cum si-a dorit.

    Raspunde
  • andreea (cu 7 luni in urma)
    • 0

    Claudiu,te rog,dacă îmi vezi comentariul,răspunde-mi!Pentru început,îmi pare rău că nu am văzut mai devreme apelul tău de ajutor,dar totuși eu încă mai am speranța ca tu să nu fi renunțat încă în lupta cu tine însuți.Te felicit pentru că ai avut curajul să le spui oamenilor ceea ce simți.După cum vezi,mulți sunt cei care au comunicat cu tine și au încercat să te ajute,însă în aproape fiecare comentariu am remarcat faptul că toți te-au îndemnat ca tu să urmezi o facultate,să fi cineva care defapt,tu nu ești.Eu îți voi da un alt sfat,poate că pe uni îl vor înfuria,poate alții vor simți o mare satisfacție sufletească,dar asta nu mă privește.Pe mine mă interesează în primul rând ca tu să înțelegi morala din spatele cuvintelor mele și să percepi într-un mod plăcut sau mai puțin plăcut,așa după cum simți tu,ceea ce îți voi spune:întotdeauna,de când mă știu părinții mei nu s-au înțeles.atât ei înșiși între ei,cât nici cu mine.Am încasat multă bătaie la viața mea,iar atunci când eram mică,până în clasa a doua,niciodată nu m-am plâns nimănui.Mă înțelegeam cu colegii mei,dar nu aveam niciun prieten foarte apropiat.La acel timp mă învinovățeam pentru greșelile părinților mei,credeam că aceștia mă certau pentru că eram o persoană rea,pentru că nu eram prima la învățătură,pentru că nu mă comparam cu colega x sau y,ș.a.m.d.Apoi în clasa a treia,certurile au început să fie acompaniate cu bătăi,iar suferința a început să îmi năpădească sufletul.Aveam nevoie să comunic cu cineva,să mă fac remarcată,să evadez din lanțurile disperării ce îmi cuprindeau rațiunea,mintea,lăuntricul...așa că am început să mă comport ca și colegii mei(și aici nu mă refer la exemplele bune de copii care învățau),ci la acei colegi care înjurau(eu,care nu puteam rosti nici măcar o frază care să conțină un verb la modul imperativ),l ,care îi deranjau pe profesori în timpul orelor,și totuși la aceiași colegi care scăpau întotdeauna basma curată.ȘI AI IDEE CUM AM AJUNS DUPĂ ACEEA?Nu numai în situația în care toți colegii făceau haz pe seama mea cu o cruzime de nedescris,ca de un animal împușcat care este gata să moară,ci și doamna mea dirigintă a ajuns să mă urască,să-i facă plăcere să îmi pună un patru mare cât roata carului pe lucrare.Am ajuns într-o stare depresivă din care părea că nu mai am scăpare,an ajuns să iau medicamente la vârsta de 11 ani și să fiu internată la psihiatrie și pentru ce?Pentru că am vrut să fiu asemeni colegilor mei care nu știau nimic altceva decât să se distreze.Simțeam cum suferința mă copleșește,iar în timpul unei dispute pe care am avut-o cu mama mea am vrut să mă arunc de pe geam,la vârsta de unsprezece ani pentru a mă răzbuna pe părinți,pentru a-i face să simtă pe toți cei din jurul meu durerea pe care an suportat-o ani întregi...De abia acum îmi dau seama cât de mult greșeam,crezi că dacă te vei sinucide colegii sau profesorii vor suferi...nu,numai tu,dar mai ales părinții tăi sunt cei cărora le vei sfâșia sufletul,se vor învinovății,iar atunci vor ajunge să moară îndurerați,copleșiți de sentimentul de vinovăție pe care îl vor avea...Asta îți dorești cu adevărat?La această întrebare vei putea răspunde doar tu,prin însuți faptele tale,care se vor reflecta în oglinda sufletului tău,în pătrunzimea simțirii tale.În viață,fiecare avem un manuscris pe care îl completăm cu acest condei etern numit faptă.Atunci când murim Dumnezeu nu ne întreabă ce fapte bune am făcut,ci ce păcate am făcut,iar atunci tu ce îi vei spune?Doamne iartă-mă pentru că m-am sinucis?Așa precum pentru îngerii care au decăzut odată în fața lui Dumnezeu nu mai există scăpare la fel și pentru oameni,după moarte sau renaștere,așa cum îmi place mie să îi spun,nu se mai poate face nimic...Poate că acum te întrebi dacă Dumnezeu-l ăsta e așa bun și milostiv precum se spune,de ce îi trimite pe oameni în Iad,de ce nu îi iartă și îi trimite în Rai,ei bine îți voi spune de ce,deoarece acelor oameni păcătoși nu le-ar face plăcere să trăiască în Rai,pe ei îi scârbește lumina,acești păcătoși,oameni ca și noi înzestrați cu rațiune s-au pierdut pe o cale anevoioasă,ei se contopesc în întuneric.Tu,pe manuscrisul tău ce vrei să scrie,am fost mereu depresiv,supărările m-au copleșit,sau vrei să scrie da,am avut necazuri dar am fost mereu optimist și am reușit să trec peste toate,cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Claudiu,nu-ți invidia colegii,pentru că ei și-au pierdut judecata,dar nici nu le dori răul,nu dori răul nimănui,căci atunci când Mântuitorul a fost răstignit pe cruce de către soldați și alungat cu pietre,a spus:'''''''' Iartă-i Doamne că nu știu ce fac...'''''''',ci dorește-le numai bine,dar nu le urma exemplul!Însă,mai ales,fi cine vrei să fi,dacă nu dorești să urmezi o facultate și te simți rău la școală,atunci nu o fă,dar gândește-te de două ori înainte să faci acest lucru,evadează din acest comun,din acest cerc vicios,și nu uita mai ales SĂ IERȚI.
    Și să îți mai spun un lucru pe care l-am auzit de la o persoană pe care o iubesc și respect,''''''''Eu am atâția prieteni cât degetele de la o mână,dar îmi sunt prieteni adevărați,așa că degeaba ai o sumedenie de prieteni dacă aceștia,la greu, te abandonează ca pe un gunoi,căci aceia nu-ți sunt cu adevărat prieteni.''''''''
    Iar privind lucrul acela cu masturbarea sau cu drogurile crede-mă,nu sunt o soluție,acestea doar te fac să uiți,dar nu îți rezolvă cu adevărat problemele!Dacă te-au deranjat unele lucruri pe care ți le-am spus iartă-mă,dar uneori ceea ce este drept nu este întotdeauna cel mai plăcut.
    Știu că am spus-o și la început și o mai spun și a doua oară,dar dacă îmi vezi mesajul te rog frumos să îmi răspunzi,iar dacă dorești să mai discuți cu mine despre problemele tale sunt aici oricând.

    Raspunde
  • Cornelia (cu 6 luni in urma)
    • 0

    Buna! Eu ma numesc Cornelia! Imi pare rau de cat ai suferit cand erai copil. Daca vrei sa mai vorbim iti dau adresa mea de facebook https://www.facebook.com/seojangguman. Si eu sunt o fata timida,si nu vreau sa deranjez pe nimeni si sa ii respect pe cei din jur.Dar datorita ca am intalnit Coreea am un vis.Sper ca vom vorbim! Multa sanatate! Si numai bine!

    Raspunde
  • Cornelia (cu 6 luni in urma)
    • 0

    Buna! Eu ma numesc Cornelia! Imi pare rau de cat ai suferit cand erai copil. Daca vrei sa mai vorbim iti dau adresa mea de facebook https://www.facebook.com/seojangguman. Si eu sunt o fata timida,si nu vreau sa deranjez pe nimeni si sa ii respect pe cei din jur.Dar datorita ca am intalnit Coreea am un vis.Sper ca vom vorbim! Multa sanatate! Si numai bine!

    Raspunde
  • ionela (cu 6 luni in urma)
    • 0

    Mai bine dute la un psiholog

    Raspunde
  • sttallone (cu 6 luni in urma)
    • 0

    Sunt mutli ca el si au ajuns la 30 ani...si n-au murit insa nici departe n-au ajuns in viata...Viata e mai bine sa fie traita, decat sa te chinui si sa tragi de tine pt ca scoala Romaneasca e inca Comnunista.... Someri someri someri...caut somera :)))

    Raspunde
  • Farmville farms even include free gift that is especially designed for the neighbors on kededgddkfed (cu 5 luni in urma)
    • 0

    Farmville farms even include free gift that is especially designed for the neighbors on kededgddkfed

    Raspunde
  • Ariel (cu 5 luni in urma)
    • 0

    Stiu cum e!
    Eu am doar 13 ani.. si deja ma simt pierduta in aceasta lume.
    Cand eram mai mica parintii mei se certau mereu. Aveam ce sa mananc,cu ce sa ma imbrac,unde sa stau.. UN SINGUR LUCRU LIPSEA : Iubirea,fericirea,distractia,jocurile,momentele ''''''''idioate'''''''' si dragute din familie.
    De la 5 ani.. mi-am dat seama cum este viata.
    Treceam pe langa copii, ma intrebam : ''''''''Am fost blestemata?''''''''
    Huh. Imi doream sa fiu fericita, doar cea mai buna prietena ma facea.
    Doar.. alaturi de ea puteam fii eu.
    Si eu sunt foarte timida, nu stiu sa refuz, sa spun ceea ce simt..
    Oarecum, am fost afectata si de copii.
    Ascult rock.. si ma fac : emo,satanista.. etc.
    Ma durea si ma doare ca.. eu.. mamei mele.. ii spun ''''''''mama'''''''' o luna.. iar o luna nu-i spun.
    Stiu ca am gresit ca.. am decis sa stau in casa.. de frica.
    Dar daca.. m-ar intelege parintii..
    Cred..ca.. ce scrie aici e putin pe langa ce s-a intamplat cu adevarat.
    Claudiu!
    Cauta o persoana care este ca si tine :) Si cand vrei sa spui ceva.. spune.
    Cu toti stim vorba ''''''''nu risti, nu castigi''''''''.
    Imbratisare >:D< ;;)

    Raspunde
  • Un anonim (cu 4 luni in urma)
    • 0

    Tiai revenit ca vad ca articolul e vechi de 3 ani sper ca acm tiai remediat problemele de asemenea am trecut si eu prin asa ceva nu chiar ca tine dar ceva asemanator problema mea a fost ca nu dadeam importanta lucrurilor si acm regret acest lucru. Acm eu am 2 puncte de vedere. Unu o sa iti construiesti un viitor frumos 2 si cel care il consider cel mai imp e ca nu ai avut copilarie si ani intre 15-18 ani cand sunt cei mai imp. Oricum viata e lunga si trebuie traita.

    Raspunde
  • Ella Popescu (cu 4 luni in urma)
    • 0

    Draga Claudiu,sincer imi pare rau de chinul si traumele prin care ai trecut.Asa este nu esti un copil normal ,scuza-ma un adolescent normal ,esti mult mai mult.Un om puternic care a indurat multe,care a fost expus doar la munca munca si iar munca dar cu toate aceste ai rezistat.Crede-ma nici relatiile nu sunt doar ''''flori si parfum'''' eu una am avut o adolescenta placuta ,si inca am .La 15 ani am luat locul 2 la Miss and Mister Boboc si vreau sa-ti spun ca am fost wow dar crede-ma as fi dat macar 10 minute din viata mea sa fiu si eu aia desteapta.As fi dat totul sa am macar jumate din capacitatea ta mintala.Sa sti e rau sa te vada lumea ca pe o c***a ,fiindca ai avut multi iubiti ,e rau sa te vada lumea ca pe proasta fiindca esti frumoasa ,e rau ca parintii tai sa fie plecati cu armata 1 -2 ani ,e foarte rau crede-ma dar hei capul sus viata merge inainte !

    Raspunde
  • Ella Popescu (cu 4 luni in urma)
    • 0

    Draga Claudiu,sincer imi pare rau de chinul si traumele prin care ai trecut.Asa este nu esti un copil normal ,scuza-ma un adolescent normal ,esti mult mai mult.Un om puternic care a indurat multe,care a fost expus doar la munca munca si iar munca dar cu toate aceste ai rezistat.Crede-ma nici relatiile nu sunt doar ''''''''''''''''flori si parfum'''''''''''''''' eu una am avut o adolescenta placuta ,si inca am .La 15 ani am luat locul 2 la Miss and Mister Boboc si vreau sa-ti spun ca am fost wow dar crede-ma as fi dat macar 10 minute din viata mea sa fiu si eu aia desteapta.As fi dat totul sa am macar jumate din capacitatea ta mintala.Sa sti e rau sa te vada lumea ca pe o c***a ,fiindca ai avut multi iubiti ,e rau sa te vada lumea ca pe proasta fiindca esti frumoasa ,e rau ca parintii tai sa fie plecati cu armata 1 -2 ani ,e foarte rau crede-ma dar hei capul sus viata merge inainte !

    Raspunde
  • Nicoleta (cu 4 luni in urma)
    • 0

    Buna,sunt Nicoleta am 19 anisori.In cateva randulete (chiar daca dea bea acum in 2014 am vazut anuntul postat de tine Claudiu) vreau sa-ti descriu viata mea.Ei bine sa incepem.M-am mutat in Bucuresti pe la 9 ani.N-am avut timp de 2 ani nicun prieten,stateam in casa nefacand nimic.La scoala in clasa a 3-a eram aproape sa raman repetenta.Invatatoarea mea mi-a spus ca da as invata as avea un viitor.Singurul lucru pe care-l faceam era sa cant .Ei bine am trecut clasa a 3-a .Peste 5 ani am dat de examenul la mate ...eu ti-o zic pe-a dreapta si nu-mi este rusine am fost o mare mare c***a.De la varsta de 14 ani mi-am inceput viata sexuala si acum regret.Sincer am trecut prin multe.Am fost amenintata cu cutitul la gat de propriul meu iubit (la 14 ani) dupa au urmat anii de cosmar ai liceului.In clasa a 9-a a fost traumatizant...totul...Ma rasesem in cap ..incepusem sa beau peste masura,fumam 3 4 pachete detigari pe zi ...Asta a fost clasa a 9-a ...In clasa a 10 mai rau...Incepusem sa nu mai vin la scoala ,fumam beam ...fara sa constientizez.Ei si asa a sosit clasa a 11-a voiam sa renunt la scoala .Si chiar in aceea zi plecasem de acasa din cauza parintilor..ei si stand la o scara de bloc plangand a venit o fata la mine cu un baiat.S-au pus langa mine mi-au vazut sticla de bere langa si mi-au spus ce am...e si prima oara i-am injurat ca durea fix in p... de ei dar nu m-au lasat asa au tras de mine pana le-am spus ...si astfel ptn ptima data mi-am deschis inima in fata cuiva.si ma ajutat mult acest lucru .Datorita lor ( Cami si Alin) astazi sunt cu capul pe pamant.Am luat bacul (cu 8,80 la mate eu fiind pe mate info .7,30 la fizica ,940 la romana) Si astazi pe data de 12.07.2014 sunt insarcinata cu acel baiat Alin pe care il iubesc si le multumesc au au aparut in viata mea

    Raspunde
  • Maria (cu 3 luni in urma)
    • 0

    Draga Claudiu,
    Am doar 15 ani, sunt mica si nu stiu multe.Imi pare rau ca doar acum am vazut ceea ce ai scris, dar poate e mai bine.Ce sfat puteam sa iti dau oare la 12 ani?
    Fii atent pentru ca vorbesc foarte serios: tu esti un baiat foarte deosebit, esti special ,chiar daca cei din jurul nostu nu pun pret pe astfel de oameni. Mi-as dori sa fiu inconjurata de astfel de persoane .Si eu sunt o fire sensibila, ca si tine si am mult de suferit din cauza asta. Dar trebuie sa invatam sa zambim mereu si sa spunem ceea ce simtim, chiar daca altora nu le convine. Apropo, parintii tai te iubesc mult si iti vor binele, stiu asta. Uneori, si eu ma simt ca si printesa inchisa in turn. Ei Au asteptari mari de la mine, iar eu ma simt obligata sa fac totul perfect.Si da, m-am intrebat si eu ,de ce acei adolescenti care fumeaza, beau , petrec nopti prin cluburi si au o gramada de prieteni sunt fericiti . Nu mi-as dori sa fiu in locul lor. Aia nu e fericire, e placere. In viata avem nevoie de bucuria aia adevarata , sincera si frumoasa. E grea asteptare, dar gandeste-te la rezultat. Nu e nevoie sa te schimbi pentru altii. Prietenii adevarati te accepta asa cum esti.
    Si in legatura cu iubita, uite, nici eu nu am avut vreun prieten pana acum . E frustrant sa vezi peste ttot cupluri fericite. Am colege care au iubiti din clasa a 4-a si ii tot schimba de cate ori se plictisesc. Eu nu vad asa iubirea adevarata . Si noi suntem norocosi, chiar daca acum nu vedem, ca nu am impartit inima noastra peste tot. Gandeste-te ce frumos va fi sa ai o prietena care nu s-a mai sarutat cu altii, care sa fie doar a ta si tu doar al ei. Va veni si timpul tau, sunt sigura ,si vei fi cel mai bucuros baiat de pe planeta.;) Dar pentru asta, ai grija de sanatatea ta, nu te mai stresa si nu incerca sa fii altcineva!
    Eu nu vreau sa mori ! Nu te mai gandi la chestiile astea ! Uite, la cata lume ii pasa de tine! Toti iti dau sfaturi, chiar daca nu te cunosc.
    O sa ma rog pentru tine ! sa stii ca rugaciunea are mare putere. Am trecut peste tot cu ajutorul ei: de la probleme banale (frica de dentist) pana la problene grave de sanatate. :)))
    M-as bucura mult sa vad cum esti acum , dupa 3 ani. Daca vrei si poti scrie-mi ! Abia asteept! :)

    Raspunde
  • Bucatariu Alexandru (cu 3 luni in urma)
    • 0

    Salut Claudiu. e sti intr-o situatie destul de grea din punctul meu de vedere, am trecut prin perioadele tale si mi s-a intamplat exact ca la tine, dar eu iti zic direct cu cuvintele mele si fara vreo retinere am fost luat de fraier si de gaina
    Singura ta sansa e sa urastu pe toata lumea in sinea ta dar sa nu arato foarte mult cu expresia feter
    Cu profesorii ai putea sa te iei la cearta cu conditia sa iti pastrezi limita bunului simt dar le poti adresa expresii de genu: mai vazut mai prost imbracat, de ce tocmai pe bine m-ati luat de fraier si tot asa
    Iar cu colegii tai care sunt convins ca iti e destul de greu stiu ca sunt putini mai agresivi cu tine atata timp cand nu le faci favoruriile care ti-le zic ei
    Asadar asculta-ma cu atentie!!!!!!!!!!!! IMPORTANT!!!!
    In momentul in care vei mai fi solicitat sa mai faci o chestie vreun favor refuzi din start nici sa nu te gandesti sa dai innapoi
    iar daca respectivul devine agresiv fati curaj pana la urma sai dai una in m**e chiar daca risti foarte mult sa iei bataie, toti am luat macar odata bataie si crede-ma ca nu e asa de rau, la tine e mai mul tpe psihic daca iti e frica de asta dar bataia in sine nu doare asa tare
    Daca tot nu ai curaj sal lovesti macar impingel foarte tare
    Nu mai am timp sa iti mai scriu iti las numarul meu daca doresti sfaturi ma poti suna
    0760736244

    Raspunde

Posteaza raspuns

Activitate comunitate

mai mult