Vaccinul antituberculoza (BCG)

Tuberculoza se transmite prin aer. Cand un bolnav stranuta sau tuseste bacteriile pot fi inhalate de o persoana care sta in apropiere. Boala nu se manifesta imediat, bacteriile pot ramane inactive in organism mult timp, iar daca va fi administrat tratamentul adecvat tuberculoza nu se dezvolta.

Manifestarile principale ale bolii active sunt:
- tuse persistenta de peste trei saptamani;
- durere in piept;
- expectoratie cu sange;
- febra si frisoane;
- transpiratii nocturne;
- slabiciune si oboseala;
- pierderea poftei de mancare;
- scadere in greutate.

In tarile cu incidenta ridicata a bolii, vaccinul este administrat la sugari pentru a preveni aparitia unor forme mai grave ale bolii. In majoritatea tarilor (inclusiv Romania), vaccinul BCG se face bebelusilor, inca din maternitate sau in timpul copilariei.

In Statele Unite vaccinarea BCG nu este recomandata tuturor, ci doar in cazurile considerate cu risc crescut. Cauzele care justifica aceasta atitudine sunt: sansele scazute de a dezvolta boala, eficacitatea scazuta a vaccinului si posibila reactivitate a testului cutanat cu tuberculina.

De aceea, in SUA, specialistii recomanda vaccinarea urmatoarelor categorii de persoane:

Copii:
- care au un rezultat negativ la testul cutanat cu tuberculina si care sunt expusi la boala;
- care nu au fost tratati sau tratamentul nu a fost eficient (copii nu pot urma antituberculos pentru o perioada lunga de timp);
- care manifesta tuberculoza rezistenta la izoniazida si rifampicina.

Adultii:
- care prezinta risc inalt de imbolnarive din cauza expunerii la boala (cei care lucreaza in domeniul sanatatii);
- care manifesta tuberculoza cu tulpini rezistente la izoniazida si rifampicina;
- care au dezvoltat rezistenta la tratamentul medicamentos.

In Romania, tara cu incidenta mare a tuberculozei, vaccinarea antituberculoza (BCG) face parte din Programul National de Vaccinari Obligatorii.

Printre testele utilizate in diagnosticarea infectiei tuberculoase sunt testul cutanat cu tuberculina (IDR la tuberculina) si testele de sange care au rolul de a confirma/depista infectia cu bacilul Koch.

Testul cutanat cu tuberculina

Persoanele vaccinate antituberculoza pot avea rezultate fals pozitive la testul cutanat. Rezultatul pozitiv evidentiaza:
- ca pacientul a fost expus la bacterie, infectia exista in organism dar nu si boala (doar 10-15% din cei infectati vor dezvolta boala);
- ca persoana in cauza a avut o infectie anterioara sau ca anterior a avut loc imunizarea prin vaccin.
Pentru a se confirma existenta bolii trebuie luate in calcul mai multe aspecte (inclusiv testul de sange).

Daca testul cutanat este negativ inseamna ca persoana in cauza nu a intrat in contact cu bacilul Koch si nici nu a fost imunizata prin vaccin.

De regula, interpretarea testului cutanat se face dupa 72 de ore de la administrare unei cantitati mici de tuberculina (substanta extrasa din cultura bacililor tuberculosi). Existenta infectiei este confirmata de prezenta unei papule rosii de peste 10 mm, care provoaca mancarimi. In cazul in care apare o ulceratie, zona va fi acoperita cu un pansament uscat (nu plasture). Zona pe care a fost facut testul nu va fi curatat decat dupa evaluarea medicului.

Persoanele fara factori de risc pentru tuberculoza vor primi un tratament daca in urma testului cutanat se dovedeste ca bacilul Koch este in organism in stare latenta (fara posibilitate de transmitere). Tratamentul consta in administrarea de izoniazida. Administrarea corecta a tratamentului scade riscului aparitiei tuberculozei cu pana la 80%.

Testul cutanat este singura modalitate prin care se poate diagnostica tuberculoza in stare latenta, inainte ca infectia sa progreseze.


Tratament preventiv in cazul in care reactia la testul cutanat este de:

→ cel putin 5 mm induratie sau testul de sange este pozitiv
- persoanele infectate cu HIV;
- persoanele care au avut contact recent cu bolnavi de tuberculoza;
- persoanele care au facut transplant de organe;
- persoanele cu imunosupresie din diverse motive (administrare de prednison, antagonisti, etc.)

→ cel putin 10 mm induratie sau testul de sange este pozitiv
- celor care au calatorit in tari cu prevalenta ridicata a tuberculozei;
- consumatorilor de droguri injectabile;
- angajatii in domeniul sanatatii care ingrijesc bolnavi afectati de bacilul Koch;
- persoanele care au sistemul imunitar slabit din cauza altor afectiuni (de exemplu cei care sufera de diabet zaharat);
- copii (cu varsta mai mica de 4 ani) si adolescentii expusi afectiunii.

Testele de sange

Aceste teste au aparut recent, motiv pentru care inca nu au fost implementate in practica medicala curenta din toate tarile. Potrivit cercetatorilor, testele de sange sunt mult mai sigure si nu ofera rezultate fals pozitive chiar daca anterior s-a realizat vaccinarea antituberculoza.

Vaccinul este eficient in prevenirea unor forme grave de TBC, cum ar fi meningita tuberculoasa, tuberculoza miliara, care adesea pot duce la deces. Acest aspect este foarte important in cazul copiilor deoarece dezvolta forme grave de tuberculoza mai des decat adultii.

De obicei, administrarea vaccinului se face o singura data, printr-o injectie subcutanata. Dupa 1-3 saptamani de la vaccinare la locul inocularii apare un mic nodul care se va mari in dimensiuni inca 1-2 saptamani. In majoritatea cazurilor, pe locul vaccinului se va forma o crusta care va cadea, lasand loc unei cicatrici.

Dovada reusitei vaccinarii este confirmata prin existenta cicatricii si prin pozitivarea testului cutanat la tuberculina. Studiile au demonstrat ca actiunea de protectie a vaccinului este de cel putin 15 ani, imunitatea in urma vaccinarii fiind conditionata de existenta anticorpilor in organism.

Reactiile adverse frecvente ale vaccinului includ:
- umflarea ganglionilor limfatici;
- roseata la locul injectarii;
- febra;
- urinare dureroasa, frecventa si uneori hematurie (urinare cu sange);
- disconfort abdominal;
- varsaturi;
- rareori reactii alergice (mancarimi, de obicei).

Imunosupresia - Vaccinarea nu se face categoriilor de persoane imunodeprimate (de exemplu, persoanele infectate cu HIV) sau in cazul celor care sunt susceptibile de a deveni imunocompromisi (posibili candidati pentru transplant de organe).

Sarcina - Vaccinul nu trebuie administrat femeilor insarcinate. Deoarece efectele negative ale vaccinului sunt minore, oamenii de stiinta efectueaza noi studii pentru a stabili daca vaccinarea este sigura pentru mama si fetus.

Nou-nascuti subponderali.

Convalescenta dupa boli infecto-contagioase.