Hipocondria (ipohondria)

Simptomele hipocondriei includ:
- preocuparea deosebita fata de o boala serioasa
- interpretarea gresita a simptomelor organice
- absenta halucinatiilor sau psihozei
- suferinta clinica sau afectare functionala.

Hipocondria este o boala cronica (pe termen lung) care poate debuta la orice varsta. Poate dura chiar multi ani.
Nu se cunoaste nici o modalitate de prevenire a acestei boli.

Diagnosticul este, de obicei, suspectat de medicul specialist internist care il investigheaza primul, iar apoi este confirmat de medicul psihiatru. Diagnosticul se bazeaza pe nemultumirile bolnavului si examinarile fizice si de laborator. Aceasta boala se poate asocia cu anxietate severa sau simptome obsesiv-compulsive. Teama sau simptomele exagerate pot apartine, de asemenea, unei alte boli psihiatrice, cum ar fi depresia, schizofrenia sau tulburarea de somatizare.

Persoanele cu hipocondrie au tendinta de a se adresa rapid serviciilor medicale. Cu toate acestea, ei nu sunt dornici de a consulta un psiholog sau un medic psihiatru, deoarece se tem ca acestia vor considera ca "simptomele sunt doar in capul lor".
Tratamentul precoce facut de catre un medic psihiatru poate fi de ajutor.

Atunci cand o persoana cu hipocondrie, sufera asociat si de depresie, anxietate sau psihoza, aceste suferinte trebuie tratate. Compasiunea si sustinerea pot fi combinate cu un medicament antidepresiv sau antianxios sau antipsihotic. Persoanele cu hipocondrie trebuie tratate de un medic psihiatru care intelege natura suferintei lor. Daca medicul intelege ca aceste nemultumiri ale pacientului nu vor disparea niciodata, realizarea unui program de vizite medicale in care "problemele" pacientului sunt luate in serios, pot fi de ajutor in ameliorarea anxietatii pacientului. Daca medicul limiteaza consultatiile pacientului pe motiv ca este agasant, anxietatea pacientului se va agrava.
Psihoterapia nu este eficienta, de obicei, la pacientii hipocondriaci. Cei mai multi oameni cu aceasta boala nu sunt dornici sa consulte un psihiatru sau un psiholog. Cu toate acestea, un terapeut priceput poate, mai degraba, ajuta pacientul sa faca fata acestor probleme, decat sa il vindece. Medicii si terapeutii trebuie sa ia in serios simptomele pacientului, deoarece acestea sunt reale. Consultarea acestor medici poate decurge mai bine in cazul in care este realizata de catre o echipa formata dintr-un medic si un psiholog. Scopul acestei consulatii este de a mentine o atitudine serioasa, respectuoasa fata de nemultumirile pacientului si de a evita testele si procedurile medicale invazive, riscante si inutile.

Persoanele hiponcondriace care sufera concomitent de depresie sau anxietate, dar care sunt tratate eficient prin medicamente, au un progonstic relativ bun. Din alte puncte de vedere, persoanele cu hipocondrie pot fi susceptibile la boli cronice.