Boala degenerativa a discului intervertebral

Pe masura ce inaintam in varsta, discurile intervertebrale se distrug sau degenereaza, ceea ce poate duce la anumite persoane la aparitia bolii degenerative a discului. Printre aceste modificari ce apar odata cu inaintarea in varsta amintim:
- pierderea de lichid de la nivelul discurilor intervertebrale, ceea ce duce la scaderea capacitatii acestora de a absorbi socurile si le face mai putin flexibile. Pierderea de lichid duce si la micsorarea discului, reducandu-se astfel distanta dintre vertebra si disc
- aparitia de mici fisuri sau crapaturi in stratul extern (annulus sau capsula) al discului. Materialul de consistenta gelatinoasa din interiorul discului (nucleul pulpos) poate fi impins in afara prin aceste fisuri sau crapaturi ale capsulei, ceea ce face ca discul sa protruzioneze, sa se rupa sau sa se fragmenteze.
Aceste modificari sunt mai probabil sa apara la persoanele ce fumeaza si desfasoara activitati fizice solicitante (precum ridicarea in mod repetat de greutati). De asemenea, persoanele obeze sunt mai predispuse la aparitia bolii degenerative a discului.
Un traumatism acut ce se soldeaza cu hernierea discului (precum o cazatura) poate declansa procesul degenerativ.
Pe masura ce spatiul dintre vertebre se micsoreaza, apare o diminuare a structurilor ce protejeaza vertebrele, astfel incat coloana vertebrala devine instabila. Organismul reactioneaza prin sinteza unor excrescente osoase (osteofite). Osteofitele pot comprima radacinile nervilor spinali sau chiar maduva spinarii, ceea ce duce la aparitia durerii si la alterarea functiei nervilor.

Boala degenerativa a discului intervertebral poate duce la aparitia durerii la nivelul spatelui si cefei; totusi, aceste simptome variaza de la un individ la altul. Numeroase persoane nu resimt durerea, in timp ce altele, cu acelasi grad de leziune la nivelul discului intervertebral, resimt dureri puternice ce le limiteaza activitatile. Locul de aparitie al durerii depinde de pozitia discului afectat. Afectarea discurilor de la nivelul portiunii superioare a coloanei duce la aparitia durerii la nivelul cefei si bratelor, pe cand afectarea discurilor din portiunea inferioara a colonei vertebrale determina aparitia durerii in portiunea inferioara a spatelui, in fese sau in picioare. Durerea se inrautateste de obicei odata cu mobilizarea, la miscari precum aplecarea, inaltarea si rasucirea.
Durerea poate fi declansata de un traumatism major (precum un accident de masina) sau de traumatisme minore (precum cazatura de la mica inaltime) sau de miscari obisnuite (precum aplecarea pentru a apuca ceva). De asemenea, poate avea un debut insidios, fara un motiv anume si se poate agrava odata cu trecerea timpului. In anumite cazuri, senzatii de amortire sau intepaturi pot fi resimtite la nivelul bratelor si picioarelor.

Aceasta afectiune este diagnosticata cu ajutorul anamnezei (descrierea simptomelor si conditiilor de aparitie a acestora) si a examenului fizic. Medicul chestioneaza pacientul in legatura cu simptomele resimtite, antecedentele personale ale acestuia (accidentele si afectiunile de care sufera), orice tratamente luate anterior precum si despre obiceiurile si activitatile acestuia ce pot duce la aparitia durerii la nivelul cefei, bratelor, spatelui, feselor si picioarelor. Pe parcursul examinarii fizice, acesta va:
- evalua gradul de mobilitate al zonei afectate si daca durerea apare la mobilizare
- cauta zone de sensibilitate si orice modificari ale functiilor nervilor precum amorteala, intepaturi si slabiciune musculara in zona afectata
- verifica existenta unor afectiuni de fond, precum fracturi, tumori sau infectii.
Daca examniarea initiala efectuata de medic nu scoate in evidenta semne ce ar putea indica o afectiune severa, e foarte putin probabil ca testele imagistice, precum radiografia, sa ajute formularea diagnosticului. Aceste teste imagistice sunt utile atunci cand simptomele apar in urma unui traumatism, exista suspiciunea unor leziuni nervoase, sau antecedentele patologice sugereaza diverse afectiuni ce ar putea afecta coloana vertebrala, precum afectiunile osoase, tumorile sau infectiile.

Pentru ameliorarea durerii, sunt recomandate: aplicarea de gheata sau caldura (in functie de raspunsul organismului) pe zonele afectate si utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, incluzind aspirina, ibuprofen sau naproxen. Nu este recomandata administrarea aspirinei la persoanele sub 20 de ani datorita riscului de aparitie a Sindromului Reye. Acetaminofenul (paracetamol) poate fi de asemenea utilizat pentru atenuarea durerii. Medicul curant poate prescrie medicamente mai puternice daca acest lucru este necesar. Tratamentele ulterioare sunt indicate daca leziunea discului intervertebral a dus la dezvoltarea altor afectiuni precum osteoartrita, hernie de disc sau stenoza de canal vertebral. Fizioterapia si exercitiile necesare intaririi musculaturii spatelui sunt adesea recomandate si in anumite cazuri, poate fi necesara interventia chirurgicala.