Poliomielita (paralizia infantila) – infectia cu virusul poliomielitic

Transmiterea este fecal-orala, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale (in care virusul e prezent timp indelungat), sau aeriana, prin picaturi (virusul fiind prezent in secretiile nazo-faringiene). Riscul transmiterii virusului este foarte mare pe durata celor 7-10 zile care preced si care urmeaza aparitiei primelor simptome de boala. Persoanele cu infectii inaparente si purtatorii sanatosi de virus pot de asemenea sa transmita boala.

Persoana infectata nu prezinta intotdeauna simptome. In unele cazuri simptomele sunt pseudo-gripale: febra, angina (durere de gat), tulburari digestive, dureri de cap, dureri abdominale. Uneori pacientul acuza redoare de ceafa sau dureri la nivelul membrelor inferioare. Cea mai grava forma a bolii este paralizia poliomielitica. Durerile musculare sunt foarte intense, paralizia instalandu-se in decursul primei saptamani. Paralizia poate afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui. Vindecarea este mai mult sau mai putin completa, in functie de caz.

Aproximativ 1% dintre copii sunt afectati de paralizie. Dintre acestia peste 1% sunt afectati pe viata post-poliomielita. Daca sunt afectati muschii respiratori, in absenta respiratiei artificiale, poate surveni decesul.
Nu exista tratament, dar intr-o oarecare masura se pot ameliora simptomele. Bolnavul poate avea uneori nevoie de respiratie artificiala.

Profilaxie

Metoda de prevenire recomandata copiilor este vaccinarea cu vaccin antipoliomielitic. Sunt disponibile doua feluri de vaccin contra poliomielitei:
- un vaccin cu germeni viu-atenuati, Sabin, care se administreaza pe cale orala
- un vaccin cu germeni omorati, Salk, cu administrare injectabila.
In Romania, vacinarea antipoliomielitica face parte din Programul National de vaccinari obligatorii.