Paralizia Bell (paralizia faciala periferica)

In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorate unui proces inflamator.

Exista multe afectiuni care pot produce slabiciunea sau paralizia muschilor fetei. In cazul in care nu se poate identifica un factor specific care sa stea la baza aparitiei slabiciunii musculare, afectiunea se numeste paralizia Bell.

- cresterea secretiei lacrimale la nivelul ochiului afectat;
- durere retroauriculara (portiunea situata in spatele urechii) de partea afectata, care poate aparea la o zi sau doua dupa debutul paraliziei;
- cresterea sensibilitatii in ceea ce priveste perceptia sunetelor;
- salivatie excesiva datorata imposibilitatii de a inchide complet gura;
- senzatia de gura uscata si dificultati de inghitire datorita scaderii secretiei salivare;
- scaderea sensibilitatii gustative, in special la nivelul varfului limbii.

Evolutia naturala a bolii este spre agravare in primele zile, urmata apoi de vindecare treptata. In majoritatea cazurilor, simptomatologia dispare in doua luni.

Trebuie retinut faptul ca exista cateva alte afectiuni, cum ar fi de exemplu accidentul vascular cerebral si boala Lyme, care pot produce slabiciune musculara faciala si paralizie.

Medicul poate deduce din anamneza ca este vorba de o paralizie Bell prin intrebari tintite in legatura cu antecedentele personale patologice ale pacientului, cum ar fi:
- ce simptome are pacientul? Cand le-a observat prima data? Le-a mai avut si inainte? S-a lovit recent la cap?
- pacientul are dureri sau si-a pierdut sensibilitatea la nivelul fetei sau in zona capului
- alaturi de simptomele respective au mai existat si alte probleme, cum ar fi ameteala, pierderea auzului, modificarea sensibilitatii gustative sau slabiciune musculara in orice alta parte a corpului?
- pacientul a suferit recent de vreo raceala, gripa sau o afectiune respiratorie?

In cadrul examenului neurologic, doctorul va evalua gradul de slabiciune musculara.
Pacientul poate fi rugat sa:
- ridice sprancenele si apoi sa le coboare;
- sa inchida strans ochii si apoi sa-i deschida;
- sa zambeasca sau sa-si arate dintii.

Diagnosticul de paralizie faciala poate fi pus in cazul in care:
- slabiciunea musculara si paralizia apar brusc si afecteaza musculatura de la nivelul unei hemifete
- nu sunt prezente semne ale unei alte boli sau ale unui traumatism care sa explice aparitia slabiciunii si paraliziei.

Slabiciunea musculara la nivelul unei hemifete ar trebui investigata imediat de catre medic cu scopul de a elimina alte afectiuni mult mai grave. Detectarea si tratamentul precoce al paraliziei faciale pot contribui la prevenirea instalarii leziunilor nervoase permanente.

Doctorul poate solicita efectuarea unor investigatii suplimentare pentru a detecta alte posibile cauze de slabiciune si paralizie musculara faciala.

Printre aceste teste se numara:
-teste de sange, pentru a elimina unele boli precum boala Lyme, HIV sau sifilis;
- teste de audiometrie, pentru a determina daca sensibilitatea auditiva sau muschii de la nivelul urechii medii au fost afectati;
- CT (computer tomograf) sau RMN (rezonanta magnetica nucleara) pentru detectarea unei tumori cerebrale sau a accidentului vascular cerebral
- punctie lombara, in vederea identificarii eventualelor semne de infectie sau hemoragie.