Sindromul post-polio

Virusul poliomielitei lezeaza nervii care controleaza muschii, iar acest fenomen provoaca slabiciune musculara. La indivizii care se recupereaza partial dupa poliomielita, s-a remarcat ca nervii indemni (neafectati de boala) dezvolta niste ramuri care inerveaza muschii a caror inervatie initiala a fost distrusa. Cand acest fenomen are loc, functia musculara este recuperata, cel putin partial.

Multi medici considera ca aceste noi conexiuni nervoase, nu sunt la fel de puternice precum cele initiale si ca se pot distruge in decurs de 20 de ani. Cand se produce aceasta fenomen, rezulta slabiciune musculara in respectivele teritorii. Acesta este motivul pentru care apare sindromul post-polio la cei ce au suferit de poliomielita.

La fel ca in majoritatea bolilor cronice invalidante, depresia este uzuala la pacientii cu PPS. Cu toate acestea este dificil de diferentiat, deoarece simptome precum oboseala, lipsa de energie si tulburarile somnului, pot apare in ambele afectiuni. Se poate presupune ca PPS-ul este responsabil pentru toate simptomele, cand de fapt depresia detine un rol important.

Deoarece cu tratament corect se poate obtine o imbunatatire a simptomatologiei depresive, este important ca depresia sa fie recunoscuta si analizata de un medic.Unele simptome se aseamana cu cele date de fibromialgie, o afectiune frecventa ce produce dureri articulare si musculare in multe teritorii. Un diagnostic si un tratament corect al acestei afectiuni este extrem de important la cei cu PPS.

Exista multe simptome posibile pentru sindromul post-polio (PPS). Simptomatologia exacta depinde de multi factori, precum teritoriul muscular afectat de infectia initiala cu virusul poliomielitei. Pentru majoritatea pacientilor, slabiciunea musculara se dezvolta gradual si poate necesita multi ani pentru a deveni evidenta. Exista si perioade de timp de lunga durata in care evolutia simptomatologiei este stationara.

Simptomele PPS-ului pot sa se asemene cu scleroza amiotrofica laterala (boala Gehrig - o boala neuromusculara incurabila, care slabeste in mod progresiv controlul asupra muschilor), care afecteaza controlul miscarilor musculare, ceea ce duce la deces in cativa ani. Sindromul post-polio nu este o forma a sclerozei amiotrofice laterale si nu este amenintatoare de viata.

Cele mai frecvente simptome ale PPS-ului sunt:
- slabiciune musculara noua
- oboseala
- dureri musculare si articulare.

Slabiciunea musculara noua

Majoritatea bolnavilor de PPS dezvolta o noua slabiciune musculara. In unele cazuri slabiciunea este cauzata de atrofia (distrugerea) muschiului. Acest fenomen se numeste adesea atrofie musculara progresiva post-poliomielita.

Slabiciunea musculara se produce, in mod uzual, la muschii ce au fost initial afectati de poliomielita. Cu toate acestea, multi indivizi cu PPS descopera ca dezvolta slabiciune si la muschii ce nu au fost initial paralizati. Acest lucru nu se intampla pentru ca PPS-ul se intinde in restul organismului, ci pentru ca si acesti muschi au fost afectati initial, dar nu asa de sever. De fapt, in majoritatea cazurilor, individul nici nu stia ca si muschii respectivi au fost afectati.

In unele cazuri, slabiciunea musculara se produce datorita lipsei de utilizare a acesteia, iar acest fenomen are loc in cazul in care individul nu mai foloseste aceste grupe musculare, datorita unor dureri articulare sau datorita senzatiei de slabiciune din acesti muschi.

Oboseala

Majoritatea pacientilor cu PPS dezvolta oboseala, care este simtita ca o senzatie de epuizare dupa o scurta perioada de activitate. Se poate remarca faptul ca anumite activitati pe care inainte era capabil sa le faca fara a obosi, acum provoaca astenie. Pacientul se poate simtii obosit, lipsit de energie sau sa aiba senzatia de greutate in muschi. Acesta se poate simtii si confuz sau somnoros. O scurta perioada de odihna dupa activitate fizica poate ameliora simptomatologia.

Durerile musculare sau articulare

Multi pacienti cu PPS au dureri musculare sau articulare.

Chiar si cand pacientul pare recuperat complet dupa poliomielita, muschii tind sa fie mai slabi decat in mod normal. Pentru a se compensa aceasta slabiciune, este nevoie ca alti muschi sa preia o parte din functiile acestora. Acest fenomen este in mod special remarcat la mers. Cand acest lucru se intampla o lunga perioada de timp, muschii respectivi sunt suprasolicitati, la fel si tendoanele si articulatiile.

In timp, aceasta suprasarcina poate duce la dureri si crampe musculare. In multe cazuri durerea este intr-atat de severa, incat ea limiteaza capacitatea de utilizare a acelei portiuni a corpului. Aceasta scadere a activitatii poate duce la slabiciune musculara si, astfel, se creaza un cerc vicios.

Simptomele PPS-ului, mai ales slabiciunea si durerea, pot duce la dificultati in efectuarea activitatilor zilnice, precum ingrijirea corporala. Acest fenomen este frecvent la cei la care sunt afectati muschii mainilor si a umerilor.

La cei cu PPS se pot dezvolta noi probleme in a merge sau a urca scarile. Aceste probleme apar mai ales la cei care au folosit bastoane, carje sau alte metode de usurare a mersului, in perioada de recuperare a poliomielitei si apoi, mai tarziu, au remarcat ca pot renunta la aceasta forma de sprijin. Cauza acestui simptom este pierderea treptata a puterii musculare, durerea musculara si articulara si distrugerea articulara (osteoartrita) si a tendoanelor datorita suprasolicitarii.

Cu toate ca sindromul in sine nu constituie o afectiune amenintatoate de viata, se mai pot inregistra complicatii precum:
- tulburari ale deglutitiei (a inghititului): in cazul in care sunt afectati muschii gatului in poliomielita, pacientul poate prezenta acest tip de complicatie, ceea ce poate duce mai departe la inecul cu alimente si saliva
- anormalitati ale curburilor coloanei vertebrale: in cazul in care sunt afectati muschii abdominali in poliomielita, acestia pot deveni prea slabi pentru a mai sustine coloana vertebrala, iar acest fenomen poate duce la tulburari ale curburilor coloana vertebrala (scolioza); scolioza severa poate duce la tulburari ale respiratiei si disfunctii cardiace
- tulburari ale respiratiei: unii pacienti cu PPS au aceasta complicatie; cu toate acestea, majoritatea indivizilor cu PPS care in timpul poliomielitei au avut nevoie de ajutor pentru functia respiratorie, vor dezvolta aceasta complicatie in timpul sindromului; chiar si cei care au avut tulburari foarte usoare in timpul poliomielitei pot necesita ajutor apoi, pentru functia pulmonara si pentru prevenirea pneumoniilor
- tulburari ale somnului: acestea se pot intalni la unii din pacientii cu PPS; somnul poate fi tulburat de "sindromul picioarelor nelinistite", care da senzatia bolnavului ca trebuie sa-si miste picioarele, de crampele si smuciturile musculare din timpul somnului, de tulburarile de respiratie (apneea de somn – oprirea frecventa a respiratiei pentru 10-15 secunde; acestia frecvent sforaie zgomotos si nu au un somn suficient de profund); datorita acestor fenomene pacientii se pot simti extrem de somnorosi si obositi
- intoleranta la frig: multi oameni cu PPS nu pot tolera frigul
- stresul: la fel ca si anxietatea sunt frecvente la cei cu PPS; pacientii au tulburari de adormire datorita stresului mental, ei acuzand existenta unor ganduri chinuitoare; de asemenea grija bolii si a simptomelor poate contribui la accentuarea stresului.

De multe ori diagnosticul acestui sindrom este unul de excludere, adica medicul va elimina restul diagnosticelor care ar putea constitui cauza simptomatologiei. Medicul va analiza istoricul pacientului (celelalte boli de care a mai suferit) si va efectua o examinare fizica riguroasa care sa confirme existenta unei poliomielite in trecut. Nu exista analize de laborator care sa confirme PPS-ul.

Diagnosticul de PPS este posibil in urmatoarele situatii:

Exista o multitudine de investigatii posibile care sa stabileasca daca simptomatologia se datoreaza altor afectiuni, in afara de PPS. Pot fi necesare examinari speciale la pacientii cu tulburari de respiratie, de deglutitie sau ale memoriei. Unele examinari se pot repeta in cazul in care apar noi slabiciuni musculare, neevidentiate la consultul precedent.

PPS-ul este o afectiune progresiva, iar tratamentul se va focaliza pe controlul simptomelor si pe gasirea a noi metode prin care pacientul sa ramana activ, in ciuda slabiciunii musculare. Exercitiul fizic efectuat cu grija si acordarea de perioade rezonabile de odihna, sunt cheia succesului in terapia acestei afectiuni. Alte aspecte ale tratamentului includ terapia fizica (fizioterapie) si terapia ocupationala, utilizarea unor dispozitive ajutatoare, precum bastoane sau carje, medicatia antialgica (pentru durere) si pentru tulburarile de somn si terapia respiratorie, utila pentru acest tip de tulburari.

La cei recent diagnosticati, medicul recomanda de obicei, inceperea unui program regulat de exercitii fizice, pentru a creste forta si rezistenta musculara. Exercitiile fizice vor ajuta si la mentinerea greutatii corporale, ceea ce reduce solicitarea tendoanelor si articulatiilor. Sub indrumarea medicului, un fizioterapeut poate concepe un program de exercitii individual si se poate asigura de efectuarea corecta a acestora, fara excese. Efectuarea de exercitii fizice excesive, poate accentua simptomatologia de oboseala, slabiciune musculara si durere.

Acordarea unor perioade optime de odihna este, de asemenea, importanta in terapia initiala, mai ales in cazul in care oboseala este problema principala. Se pot cauta metode de adaptare a programului zilnic, astfel incat rutina zilnica sa fie mai putin solicitanta si obositoare. Daca tulburarile de somn sunt o componenta importanta ce accentueaza senzatia de oboseala, se poate recomanda un studiu al somnului. Tratamentul si medicul specialist care il poate recomanda, in cazul tulburarilor de somn, poate depinde de cauza acestora.

Medicul poate recomanda utilizarea unor dispozitive ajutatoare, precum un baston sau carje, daca acestea sunt necesare. Deoarece PPS-ul poate slabii muschii implicati in mecanismul respiratiei, unii medici pot recomanda acestor pacienti administrarea anuala a vaccinului antigripal, pentru a se evita tulburarile respiratorii datorate acestui virus. Se poate lua in considerare si administrarea unui vaccin antipneumococic (bacteria responsabila, in cele mai multe cazuri, de penumonia bacteriana)

Sindromul progreseaza foarte lent. Simptomele se pot stabiliza pentru multi ani. Daca situatia se agraveaza, vor fi necesare schimbari ale tratamentului:
- daca pacientul dezvolta tulburari ale respiratiei, poate deveni necesar utilizarea dispozitivelor de oxigenare; in acest caz este util sfatul pneumologului, specializat in tratarea bolilor pulmonare
- in cazul in care durerile musculare si articulare cresc in intensitate, pot fi necesare dispozitive de sustinere ce ajuta la activitatile zilnice; poate deveni util un scaun cu rotile in cazul in care slabiciunea musculara este severa
- poate deveni necesara interventia chirurgicala in cazul in care curburile coloanei vertebrale sunt sever afectate.

Un alt element important este detectarea unor afectiuni asociate care pot agrava simptomatologia PPS-ului. Se recomanda consult medical in momentul in care apar simptome noi sau cand simptomele actuale se agraveaza, pentru a se stabilii daca ele apartin de PPS sau altor afectiuni asociate.

Exercitiile fizice

Ele pot imbunatatii rezistenta la efort, puterea musculara si rezistenta si pot ajuta la ajungerea la si la mentinerea unei greutati corporale normale. Exercitiile imbunatatesc starea generala a pacientului si ii cresc increderea in fortele proprii.

Medicul poate ajuta la intocmirea unui plan de exercitii si poate stabilii care dintre acestea sunt utile pacientului, iar, ulterior, este importanta urmarirea acestui plan. Se vor evita eforturile excesive caci se poate agrava simptomatologia de oboseala si durere musculara. Nu se va depasii punctul in care beneficiile exercitiilor fizice sunt anulate de agravarea oboselii. Beneficiile maxime sunt obtinute de la exercitiile executate in limita posibilitatilor individuale si care nu obosesc pacientul in timpul sau ulterior executarii lor.

Dieta echilibrata

Dieta recomandata bolnavilor de PPS este aceeasi cu cea recomandata pentru majoritatea adultilor sanatosi. Sunt incluse in meniu fructele, legumele, cerealele, pestele, carnurile slabe si produsele lactate cu un continut mic in grasimi.

O dieta echilibrata, mai ales in combinatie cu exercitiile fizice, poate ajuta la controlul greutatii corporale, iar aceasta poate ajuta la ameliorarea anumitor simptome. Excesul ponderal poate suprasolicita genunchii si gleznele deja afectate de slabiciunea musculara. Acest stres aditional poate duce la distrugeri articulare (osteoartrita) care duc mai departe la accentuarea durerilor. Scaderea in greutate poate duce la ameliorarea unora din aceste acuze.

Odihna

O parte importanta a tratamentului ambulatoriu este acordarea unor perioade suficiente de odihna si stabilirea unor obiceiuri sanatoase de somn. Se recomanda perioade de odihna pe timpul zilei pentru a se recupera o parte din oboseala obtinuta pana atunci si pentru a se creste rezistenta la efort.