Paralizia cerebrala

Cauzele de CP survenita in timpul sarcinii sau al nasterii pot fi anomalii genetice sau cromozomiale, infectii sau alte boli ale mamei sau fatului survenite in timpul sarcinii sau complicatii peripartum (in timpul travaliului). Oricare dintre acestea pot afecta cresterea si dezvoltarea normala a fatului sau pot lipsi fatul sau nou-nascutul de nevoile de sange, oxigen sau substante nutritive. Afectiuni ale nou-nascutului ca hipoglicemia netratata pot de asemenea determina leziuni cerebrale care pot cauza CP.

CP datorata nasterii premature este legata de dezvoltarea insuficienta a creierului. Copii nascuti prematur au risc crescut de hemoragii cerebrale (hemoragie intraventriculara sau IVH). Leucomalacia periventriculara (LPV), o afectiune a substantei albe a creierului, este mai frecventa la copii nascuti prematur decat la cei nascuti la termen. Ambele, IVH si LPV, cresc riscul aparitiei CP.

Cauzele care pot determina CP in primii doi sau trei ani de viata sunt legate de lezarea creierului in urma unei boli grave ca meningita, in urma unei leziuni cerebrale consecutive unui accident sau traumatism cranian sau in urma unei lipse temporare de oxigen la tesuturi ca in cazul unui eveniment de inec.

In formele severe de CP sunt prezente semne inca de la nastere sau imediat dupa aceasta. Cu toate acestea, unele semne precoce de CP severa difera in functie de tipul specific de boala prezent.

Semne de CP severa care pot fi observate imediat dupa nastere includ:

Unele probleme legate de CP pot aparea sau deveni mai evidente odata cu cresterea copilului.
Acestea includ:
- atrofie musculara la nivelul membrelor afectate. Afectarea sistemului nervos determina limitarea miscarilor la nivelul membrelor afectate. Limitarea miscarilor afecteaza dezvoltarea normala a muschilor;
- perceptii si senzatii anormale, ca durere la atingerea usoara. Chiar si activitatile zilnice, ca spalatul pe dinti, pot cauza durere. Senzatiile anormale pot ingreuna identificarea obiectelor obisnuite prin atingere, de exemplu sesizarea diferentei dintre un balon de sapun moale si o minge de baseball dura;
- iritatii ale pielii. Salivatia abundenta este frecventa atunci cand sunt afectati muschii faciali si cei ai gatului. Salivatia abundenta irita pielea, mai ales cea din jurul gurii, barbiei si toracelui anterior;
- afectiuni dentare. Datorita durerilor care pot aparea la spalarea dintilor creste riscul de aparitie al cariilor si al gingivitelor (inflamatia gingiei). Mai pot contribui la aparitia gingivitelor si efectele adverse ale medicamentelor administrate pentru tratarea crizelor;
- traumatisme. Exista riscul de cadere si alte accidente, in functie de controlul muscular, de rigiditatea (mobilitate ingreunata) articulara si de tonusul muscular global. Crizele asociate CP pot cauza de asemenea contuzii accidentale;
- infectii si boli cronice. CP severa determina dificultati de alimentare. Inhalarea bolului alimentar in plamani creste riscul de aparitie a pneumoniei. Adultii au risc crescut de afectare cardiaca si pulmonara.

Unii copii cu CP prezinta o serie de tulburari de comportament precum somnolenta excesiva, iritabilitate si scaderea interesului pentru lumea din jur.

Semne de CP pot deveni din ce in ce mai evidente cu varsta. Unele probleme de dezvoltare pot aparea abia dupa primul an de viata. Leziunea cerebrala care produce CP nu se agraveaza cu varsta; cu toate acestea pot aparea, se pot modifica sau deveni mai severe pe masura ce copilul creste.

Simptomele specifice CP depind de tipul si severitatea ei, de gradul debilitatii mintale si de dezvoltarea altor complicatii sau de asocierea altor boli.

Tipul de CP prezent si ce parte a corpului este afectata va determina gradul de mobilitate al copilului.

Majoritatea pacientilor cu CP prezinta forma spastica de CP care afecteaza numai o parte de corp. De exemplu pot exista simptome numai la nivelul unui membru sau numai pe o jumatate de corp. Majoritatea copiilor gasesc modalitati de acomodare cu handicapul lor. Unii pacienti se pot descurca singuri, altii isi duc traiul si lucreaza in situatii care le asigura un anumit grad de asistenta (ajutor). In cazul afectarii ambelor membre se recomanda folosirea unui scuter de lemn (un dispozitiv folosit pentru sprijin in timp ce se culca), unui carucior modificat, unui scaun cu rotile sau alte echipamente speciale.

Paralizia cerebrala care afecteaza tot corpul cauzeaza cele mai mari probleme. CP severa spastica si atetozica (dischinetica, miscari involuntare spasmodice) sunt forme de CP totala. Multi dintre cei afectati nu se pot ingriji singuri, fie din cauza impotentei functionale severe, fie din cauza retardarii mintale. Cu toate acestea, unii pacienti pot supravietui cu ajutorul membrilor familiei sau al persoanelor calificate sa faca asta.

Complicatii, ca acces epileptic sau alte afectari fizice cronice ale CP pot fi greu de diagnosticat inainte deunu pana la trei ani. Cateodata asemenea predictii nu sunt posibile decat la varsta scolara cand abilitatea de invatare, de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate. Gradul de suport si de supraveghere depinde de numarul si severitatea problemelor.

Gradul debilitatii mentale este un predictor important al functionalitatii zilnice. Aproximativ 75% dintre pacientii cu CP au un anumit grad de deteriorare cognitiva. Aproximativ 60% dintre acestia sunt retardati mental (de la forma medie pana la severa), iar restul sunt dezvoltati normal, dar au un grad de dificultate de invatare.

Alte afectiuni, ca disfunctii vizuale sau auditive, sunt frecvent asociate cu CP. O parte dintre acestea sunt diagnosticate precoce, altele pe masura cresterii copilului. De asemenea, ca si oamenii cu dezvoltare fizica normala, pacientii cu CP prezinta o serie de preocupari sociale si emotionale de-a lungul vietii. Din cauza limitarilor fizice pot aparea alte temeri pe langa cele de mai sus si de aceea pacientii cu CP necesita intelegere si incurajare din partea altor oameni.

Dintre toti copii diagnosticati cu paralizie cerebrala, 90% ating varsta adulta.

O evaluare mai precisa a calitatii vietii depinde de tipul de CP prezent, de severitate si de impactul altor afectiuni care se asociaza cu CP. Majoritatea adultilor cu forma usoara sau moderata si unii cu forma severa sunt independenti (se descurca singuri) si lucreaza. Posibilitatile de a trai independenti si de a se angaja s-au imbunatatit pentru pacientii cu CP. Acestea sunt rezultatul unui suport mai bun din partea membrilor familiei si al unor tehnologii mai avansate, ca computere prevazute cu microfon, scaun cu rotile electric si alte dispozitive.

40-50% dintre copiii care dezvolta CP sunt nascuti prematur. Riscul de a dezvolta CP creste cu cat greutatea la nastere este mai mica. De obicei copiii nascuti prematur au greutate mai mica decat cea normala, mai mica cu circa 2,5 kg, dar si copiii nascuti la termen pot prezenta greutate mica la nastere. Exista un risc mai mare de nastere prematura si de greutate mica la nastere in cazul sarcinilor gemelare comparativ cu cele cu fat unic. De asemenea exista o probabilitate mai mare in cazul copiilor nascuti prematur sau cu greutate mica la nastere de a prezenta in timpul perioadei de crestere dificultati de dezvoltare care pot afecta creierul. De exemplu, o afectiune numita leucomalacia periventriculara sau PLV, care consta in afectarea substantei albe a creierului, este mai frecventa la copii nascuti prematur decat la cei nascuti la termen.

Factori de risc inainte de nastere

Riscul unui fat de a prezenta anomalii cerebrale si consecutiv de a dezvolta CP este mai crescut atunci cand mama contacteaza anumite afectiuni de-a lungul sarcinii ca:
- infectii ca rubeola, infectie cu citomegalovirus si toxoplasmoza. Riscul este foarte mare daca infectiile survin in primele luni de sarcina- infectii uterine sau vaginale la mama. Aceste infectii pot determina inflamatia placentei (corioamniotita), lucru care poate intrerupe dezvoltarea normala a creierului;
- expunerea la diferite medicamente ca hormonii tiroidieni sau estrogeni;
- consumul de alcool si de droguri ilegale
- alte afectiuni ca sangerare la nivelul uterului intre lunile sase si noua de sarcina, cantitati insemnate de proteine in urina (proteinurie) sau niveluri crescute de zahar in sange (hiperglicemie).

Factori de risc pentru CP la nastere

Desi rar, unii copii dezvolta CP ca rezultat al unor complicatii aparute in timpul sarcinii. Factorii de risc includ:

Factori de risc pentru CP aparuti dupa nastere

Alti factori de risc

Copiii nascuti din mame foarte tinere sau peste 35 ani au un risc crescut de a dezvolta CP.

Un defect genetic sau cromozomial ca trombofilia, o tulburare de coagulare, creste riscul de CP.

Se recomanda consult de specialitate:

Alte categorii de profesionisti care se pot implica in ingrijirea pacientilor cu CP sunt:
- persoanele specializate in terapia ocupationala
- fiziokinetoterapeutii
- stomatologii sau specialistul in ortodontie
- audiologistul
- logopedul
- dieteticianul.

Unele clinici sunt specializate in tratarea copiilor cu CP.

De obicei cea mai mare problema a parintilor este teama de cat de sever ar putea evolua boala. Este bine sa invatam despre CP pentru a intelege mai bine boala si a cunoaste unele dintre obstacolele si bucuria depasirii lor de catre pacientul cu aceasta boala. Informarea determina siguranta asupra modului in care poate sa-si ajute copilul.

Tratamentul medicamentos poate fi indicat in cazul unor simptome din CP ca spasmele musculare sau crizele convulsive.

In cazul spasmelor musculare severe se recomanda administrarea de antispastice (relaxante musculare). Acestea cuprind Diazepam (Valium), Dantrolen (Dantrium) si Baclofen (Lioresal). Foarte rar se foloseste Baclofen intratecal (ITB). Pentru aceasta se plaseaza o pompa mica la nivelul tesutului subcutanat abdominal. Aceasta pompita elibereaza Baclofen in sange de-a lungul maduvei spinarii. Acest tratament poate fi mai eficient decat cel medicamentos in calmarea spasmelor musculare. Insa este mai complicat decat tratamentul oral si are si unele riscuri (infectia la locul implantarii sondei).

Antispastice injectabile ca toxina botulinica (Botox) sunt administrate cu un ac direct la nivelul muschiului afectat.

In cazul crizelor convulsive sunt folosite anticonvulsivantele precum Carbamazepina (Tegretol). Anticolinergicele ca Glicopyrolat (Robinul) sunt utile in cazul pacientilor cu CP care au miscari involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau care saliveaza abundent.

Tratamentele individualizate pot fi necesare in functie de nevoile specifice care pot aparea

Se recomanda consultarea unui specialist pentru orice terapie care se doreste aplicata.

Optiuni de medicamente

Antispasticele sunt cele mai frecvente medicamente folosite de pacientii cu CP. Antispasticele pot determina relaxarea musculaturii incordate si pot reduce spasmele musculare. Majoritatea antispasticelor se administreaza oral si includ:

Desi aceste medicamente se administreaza pe cale orala, baclofen se poate administra folosind o metoda numita Baclofen intratecal (ITB). Pentru aceasta se plaseaza o pompa mica la nivelul tesutului subcutanat abdominal. Aceasta pompita elibereaza Baclofen in sange de-a lungul maduvei spinarii. Acest tratament poate fi mai eficient decat cel medicamentos in calmarea spasmelor musculare. Insa este mai complicat decat tratamentul oral si are si unele riscuri (infectia la locul implantarii sondei).

Antispastice injectabile care sunt administrate pe un ac direct la nivelul muschiului afectat, sunt folosite ocazional pentru relaxarea muschilor. Ele raman efectiv timp de 3 pana la 8 luni in functie de tipul de antispastic folosit.
Antispasticele injectabile folosite pentru tratamentul CP includ:

Anticonvulsivele sunt folosite ca tratament pentru pacientii cu CP care prezinta crize convulsive.Cele mai folosite sunt:

In cazul crizelor convulsive sunt folosite anticonvulsivantele precum Carbamazepina (Tegretol). Anticolinergicele sunt utile in cazul pacientilor cu CP care au miscari involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau care saliveaza abundent. Acestea includ:

- Trihexifenidil hidroclorid (Artane)
- Benztropin mesilat (Cogentin)
- Carbidopa-levodopa (Sinemet)
- Prociclidine hidroclorid (Kemadrin)
- Glicopirrolate (Robinul).

Laxativele medii si stimulentele intestinale sunt folosite pentru tratamentul constipatiei, o problema frecventa in randul pacientilor cu CP.

De retinut!

Tratamentul medicamentos pentru CP se adreseaza nevoilor pacientului. Din nefericire, tratamentul medicamentos este insuficient in tratarea CP, mai ales in cazul formelor care includ miscari involuntare (forma atetozica a paraliziei cerebrale disknetice).

Unele medicamente folosite pentru tratarea CP au efecte adverse severe. De exemplu Dantrolenul sodic (Dantrium) poate produce afectare hepatica; este necesar controlul periodic al testelor hematologice in timpul tratamentului cu acest medicament.

Unii medici specialisti sunt de parere ca medicamentele cele mai folosite pentru tratamentul CP (diazepam [Valium], baclofen [Lioresal] si dantrolene [Dantrium]) nu ar trebui administrate copiilor aflati in perioada de crestere. Exista opinia ca efectele adverse ale acestor medicamente pot determina efecte adverse mult mai severe decat spasmele musculare si rigiditatea musculara intalnita in CP. De exemplu unul dintre efectele adverse ale acestora este somnolenta. Somnolenta poate interfera cu abilitatea copilului de a se concentra si de a invata. Unii specialisti sunt de parere ca beneficiile acestor medicamente depasesc riscul efectelor adverse.

Se recomanda consultarea medicului specialist pentru urmatoarele:

Cat de eficiente sunt medicamentele folosite ?

Care sunt efectele adverse pe termen scurt si pe termen lung? Discutarea optiunilor in cazul aparitiei lor.

Cum pot influenta medicamentele cresterea si dezvoltarea copilului?

Unii pacienti cu CP necesita aparatura si dispozitive speciale pentru tratarea afectarilor specifice. De exemplu:

Terapie fizica si echipamente speciale pot fi folosite concomitent de exemplu pentru efectuarea unor miscari fortate la nivelul muschilor afectati, tehnica numita modelare. Aceasta abordare stimuleaza copilul sa creasca rata miscarilor membrelor afectate in cadrul unor activitati placute sau cu niste dispozitive interesante si incurajandu-i sau recompensandu-i atunci cand reusesc sa foloseasca muschiul mai putin functional.

Terapia ocupationala ajuta pacientii adulti sa faca fata limitarilor (restrictiilor) si sa traiasca cat mai independent posibil.

Exercitiile de vorbire sunt necesare pentru invatarea controlului musculaturii gurii. Aceasta terapie poate fi utila copiilor cu dificultati de vorbire si de alimentare. Se recomanda inceperea acestei terapii inainte de inceperea scolii si continuarea ei pe parcursul acesteia.

Sfaturi de nutritie pot fi necesare cand sunt intalnite nevoi de regim datorita unor dificultati de consumare a anumitor alimente.

Biofeedback-ul poate fi util singur sau ca parte a terapiei fizice. Desi biofeedback-ul nu este eficient in cazul tuturor pacientilor cu CP, unii pacienti care folosesc aceasta tehnica invata sa-si controleze muschii afectati si sa-si reduca tensiunea musculara.

Ambele masajul terapeutic si YOGA hatha sunt necesare pentru relaxarea musculaturii tensionate, pentru intarirea muschilor si pentru mentinerea articulatiilor flexibile. Exercitiile yoga hagha de respiratie sunt folosite uneori pentru prevenirea infectiilor pulmonare. Sunt necesare studii suplimentare pentru determinarea beneficiilor acestor terapii in cazul pacientilor cu CP.

Tratamente individualizate pot fi necesare in functie de nevoile specifice care pot aparea:

Se recomanda consultarea unui specialist pentru orice terapie care se doreste a fi aplicata.