Coma diabetica

O coma diabetica nu apare de nicaieri. Mai intai pacientul va prezenta semne si simptome ale hiper sau hipoglicemiei.
Hiperglicemia
Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientul poate simti:
- sete;
- urinare frecventa;
- gura uscata;
- greturi;
- varsaturi;
- dispnee.

Hipoglicemia
Daca nivelul glicemiei este prea mic, pacientul poate prezenta:
- tremuraturi si nervozitate;
- oboseala;
- transpiratii;
- foame;
- iritabilitate;
- confuzie.

Extremele glicemice prelungite – glicemia care este ori prea mare ori prea mcia – pot determina diferite afectiuni, toate putand duce la coma diabetica.

1. Cetoacidoza diabetica
Daca celulele musculare sunt private de energie, organismul poate raspunde prin metabolizarea grasimilor stocate. Acest proces formeaza acizi toxici cunoscuti ca cetone. Lasata netratata, cetoacidoza diabetica poate duce la coma diabetica. Cetoacidoza diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet de tip I, dar poate afecta si pacientii cu diabet de tip II sau diabet gestational;

2. Sindromul hiperosmotic diabetic
Daca glicemia este peste 600 mg/dl sau 33 milimoli pe litru, conditia poarta numele de sindrom hiperosmolar diabetic. Cand glicemia creste atat de mult, sangele devine gros, asemanator unui sirop. Excesul de glucoza trece in urina, fenomen care declanseaza procesul de filtrare care extrage o cantitate foarte mare de apa din organism. Lasat netratat, sindromul hiperosmolar diabetic poate determina deshidratare amenintatoare de viata si pierderea cunostintei. Sindromul hiperosmolar diabetic este mai frecvent la pacientii varstnici cu diabet zaharat de tip II;

3. Hipoglicemia
Creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona. In cazuri severe, hipoglicemia poate determina pierderea cunostintei. Hipoglicemia este mai frecventa la pacientii care isi injecteaza prea multa insulina sau sar peste o masa sau gustare. Exercitiile fizice prea viguroase sau consumul unei cantitati prea mari de alcool pot avea acelasi efect. Rapiditatea cu care scade glicemia influenteaza simptomele hipoglicemiei. Spre exemplu, daca dureaza cateva ore pentru ca glicemia sa scada cu 50mg/dL, simptomele pot fi minime. Daca glicemia scade cu aceeasi cantitate in cateva minute, simptomele vor fi mai pronuntate.

Orice pacient cu diabet zaharat are risc pentru coma diabetica. Factorii de risc pentru aceasta conditie care pot duce la coma diabetica variaza. Spre exemplu, cetoacidoza diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet zaharat tip I.
Sindromul hiperosmolar diabetic este mai frecvent la pacientii varstnici cu diabet zaharat de tip II – in special aceia care nu isi monitorizeaza nivelul glicemiei sau care nu stiu ca au diabet.

Coma diabetica este o urgenta medicala. Daca un pacient isi pierde cunostinta, va avea nevoie de altcineva care sa sune la departamentul de urgenta.

In cazul comei diabetice, diagnosticul prompt este esential. Echipa medicala de urgenta va realiza un examen fizic complet si poate intreba apartinatorii despre istoricul medical. Pot fi necesare, de asemeni, diferite teste de laborator.

Medicul poate masura:
- nivelul glicemiei;
- nivelul cetonelor;
- cantitatea de nitrogen sau creatinina (un produs de metabolism al creatinei, un constituent important al muschiului) din sange;
- Hematocritul (proportia celulelor rosii si a limfei din sange);
- Nivelul potasiului din sange.

Lasata netratata, coma diabetica poate determina leziuni cerebrale permanente. In unele cazuri, o coma diabetica netratata poate fi fatala.

Tratamentul de urgenta pentru coma diabetica depinde de prezenta hiperglicemiei sau a hipoglicemiei. Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientului i se vor administra lichide intravenos pentru a restabili apa in tesuturi. Pacientul poate avea nevoie de suplimente de potasiu, sodiu, sau cloruri pentru a ajuta celulele sa functioneze corect.

Cand lichidele au fost inlocuite, insulina cu actiune rapida poate fi folosita pentru a ajuta tesuturile sa utilizeze glucoza din sange. De asemeni, se vor trata infectiile prezente. Daca nivelul glicemiei este mai mic, pacientului i se poate injecta un hormon numit glucagon. Injectia va determina o crestere rapida a glicemiei. De obicei constienta revine cand nivelul glicemiei ajunge la normal.

Un control zilnic al diabetului poate ajuta la prevenirea comei diabetice.

Iata cateva sfaturi de retinut:
- Urmarea planului de alimentatie. Gustarile consistente si mesele pot ajuta la controlul nivelului glicemiei.
- Controlul nivelului glicemiei. Testele de sange frecvente pot spune pacientului daca nivelul glicemiei sale este in zona normalului si il avertizeaza in legatura cu cresterile sau scaderile periculoase.
- Administrarea medicatiei conform indicatiilor. Daca pacientul prezinta episoade frecvente de hipo sau hiperglicemie, medicul poate ajusta dozele sau orele de administrare a insulinei. Medicul poate recomanda testarea periodica a hemoglobinei glicozilate pentru a determina cat de bine pacientul isi controleaza diabetul.
- Educarea apartinatorilor, prietenilor si colegilor de munca. Este bine ca pacientul sa informeze familia, prietenii, colegii de serviciu despre recunoasterea semnelor si simptomelor extremelor glicemice – si cum sa solicite ajutor de urgenta daca pacientul isi pierde cunostinta.
- Purtarea unei placute de identificare. Daca pacinetul devine inconstient, aceasta tablita poate oferi informatii importante pentru familie, prieteni si colegii de serviciu si alte persoane, inclusiv persoanalul de la urgente.
Peste toate pacientul este bine sa fie bine informat. Pentru majoritatea pacientilor, riscul pentru coma diabetica este mic. Pentru a preveni complicatiile diabetului, pacientul trebuie sa se ingrijeasca bine.