Biopsia cutanata: informatii utile

Biopsia cutanata este o procedura medicala semiinvaziva in cadrul careia este recoltat un fragment tisular tegumentar ce ulterior este analizat microscopic, in vederea observarii anumitor modificari patologice, sugestive pentru diverse procese locale sau sistemice. Fragmentul de tesut recoltat va ajuta astfel medicul in stabilirea unui diagnostic de certitudine, analizarea lui putand fi utila si pentru excluderea altor boli de piele sau unor afectiuni ce se rasfrang negativ asupra tegumentelor.

O astfel de procedura este realizata de obicei de medicul dermatolog, sub anestezie locala. Este foarte important ca recoltarea sa fie efectuata corespunzator si in mod corect, altfel piesa nu va putea fi interpretata de catre medicul anatomopatolog. Rezultatele biopsiei sunt disponibile in aproximativ 7-10 zile, in functie de complexitatea afectiunii ce trebuie investigata. Dupa recoltare, fragmentul de tesut este pus itnr-o solutie speciala, cum ar fi formaldehida, sau intr-un recipient steril, care sa impiedice contaminarea sa. Transportarea la laboratorul de anatomopatologie se realizeaza imediat, astfel incat sa nu se altereze proba si rezultatele sa apara modificate din cauze externe.

Exista mai multe tipuri de biopsie cutanata: biopsia de suprafata (shave biopsy), biopsia prin punctie (punch biopsy), biopsia excizionala si biopsia incizionala. Alegerea uneia sau alteia depinde in functie de tipul de leziune exsitenta si de boala suspectata, de intinderea si localizarea procesului patogen.

Biopsiile cutanate reprezinta cea mai sigura metoda de diagnostic in dermatologie, si se folosesc in special in diagnosticarea cancerului de piele si in stabilirea tipului histologic. Suspiciunea de cancer de piele apare in momentul in care pacientul se prezinta cu o leziune ulcerata, hemoragica, necrotica, ce apare fie pe o alunita preexistenta, fie in absenta unui traumatism evident. Orice modificare de pigmentatie ce apare brusc si are evolutie rapida se recomanda a fi atent investigata. Unele forme de cancer de piele sunt paucisimptomatice si sunt insotite de manifestari tegumentare reduse, iar daca sunt descoperite la timp se pot trata curativ foarte eficient.

Cancerul de piele este unul din cele mai frecvente tipuri de cancer diagnosticat in prezent, iar frecventa lui este corelata cu anumiti factori de risc, in principal expunerea excesiva a pacientului la soare. Biopsia cutanata poate fi o metoda diagnostica la indemana clinicianului si poate ajuta foarte mult la depistarea unor leziuni premaligne. Cu cat acestea sunt diagnosticate corect mai devreme, cu atat sansele de vindecare a pacientului sunt mai crescute, iar complicatiile si sechelele sunt mai reduse.

Biopsia cutanata este una din cele mai sigure metode de diagnostic cunoscute si folosite in prezent in dermatologie. In anumite cazuri ea are chiar indicatii terapeutice, nu doar diagnostice, mai ales daca este vorba de biopsia excizionala.
Motivele pentru care medicul poate recomanda realizarea unei biopsii tegumentare sunt variate si includ:
- Diagnosticarea unor afectiuni dermatologice de tipul psoriazisului, dermatitei;
- Diagnosticarea unor leziuni cu pericol de malignizare, cum ar fi keratoza actinica;
- Stabilirea naturii maligne sau benigne a unor leziuni cutanate suspecte;
- Diagnosticarea unor infectii cutanate micotice sau bacteriene;
- Stabilirea diagnosticului de certitudine in pemfigus bulos.

Pacientii sunt sfatuiti de catre specialisti ca anterior realizarii biopsiei cutanate sa isi anunte medicul daca:
- Se afla in tratament cronic cu anticoagulante orale, fibrinolitice sau orice alte medicamente ce pot interfera cu capacitatea organismului de a face fata hemoragiilor. Aspirina, warfarina si heparina sunt in mod particular periculoase deoarece nu permit formarea si mentinerea trombilor hemostatici. Medicatia antitrombotica nu va trebui intrerupta, cel mai probabil, insa medicul trebuie sa cunoasca administrarea ei;
- Se afla in tratament cronic cu antiinflamatoare steroidiene de tipul prednisonului. Acesti compusi pot influenta semnificativ rezultatele biopsiei;
- Au tendinta spre hemoragii insemnate chiar si dupa un traumatism minor. In acesta situatie se vor efectua teste hematologice speciale care sa determine daca pacientul are tulburari de coagulare care pot face riscanta o astfel de interventie;
- Sunt alergici la medicamente (indiferent de tipul lor: antibiotice, antiinflamatoare nesteroidene) sau la orice alta substanta;
- Sunt insarcinate sau exista posibilitatea de a fi insarcinate.

Anterior efectuarii biopsiei cutanate pacientul nu trebuie sa se pregateasca in mod particular. Nu sunt necesare diete sau regimuri speciale. Ca in cazul altor investigatii la care este supus, pacientului i se va cere sa completeze un formular prin care isi exprima acceptul in legatura cu efectuarea procedurii.

Semnarea acestuia este obligatorie, insa se face doar dupa ce medicul curant ii explica ce presupune, precum si care sunt riscurile si beneficiile. Interpretarea rezultatelor va sosi in aproximativ o saptamana, insa medicul ii poate comunica pacientului care ar putea fi rezultatele posibile. Anterior biopsiei pacientul poate discuta cu medicul si ii poate spune eventualele temeri pe care le are in legatura cu procedura, sau cu rezultatele acesteia.

In prezent exista mai multe metode de a realiza biopsia cutanata, in functie de particularitatile fiecarui caz. Factorii principali de care se tine cont cand se decide recoltarea fragmentului tisular sunt dimensiunile, localizarea si aspectul leziunii ce va fi investigata. Imediat dupa ce medicul a recoltata fragmentul, acesta este plasat intr-un recipient steril, astfel incat sa nu se contamineze pana cand va ajunge la laboratorul de anatomie patologica. Acolo va fi preparat corespunzator si apoi investigat microscopic. Cele mai practicate metode de biopsiere cutanata sunt prezentate in continuare.

Biopsia de suprafata (shave biopsy) se realizeaza cu un bisturiu foarte fin, dupa ce s-a efectuat anestezia locala a regiunii. Este o procedura care depinde foarte mult de priceperea si indemanarea medicului in recoltarea fragmentului dorit. In mod ideal, cu lama bisturiului se va exciza o mica parte din tegumentul zonei cu leziunea de interes (se extrage tesut epidermic). Hemostaza se obtine prin electrocauterizarea plagii si dupa o astfel de biopsie nu sunt necesare suturi chirugicale.

In cazul in care hemostaza se va realiza exclusiv pe baza electrocauterului, exista riscul de aparitie a unei cicatrici inestetice, de aceea se recomanda folosirea unor hemostatice locale care sa stimuleze oprirea sangerarii. Zona biopsiata este ulterior acoperita cu un pansament steril. O astfel de biopsie se practica in special cand se suspecteaza un bazaliom (carcinom cu celule bazale), insa poate fi folosita si pentru diagnosticarea unui carcinom cu celule scuamoase sau melanom in situ.

Biopsia prin punctie (punch biopsy) implica si ea efectuarea anesteziei locale. Ulterior se va folosi un instrument special, foarte ascutit ce va fi introdus in leziune si va extrage un fragment bioptic circular. O astfel de biopsie va recolta fragment tisular din straturile mai profunde ale pielii (derm si hipodermul superficial). Instrumentul utilizat poate fi asemanat unui cutit, insa dimensiunile lui sunt foarte reduse: intre 1 si 8 mm. Incizia este cu atat mai mica cu cat zona punctionata este mai vizibila (situata pe gat, fata).

Daca este vorba de fata, gat sau zona decolteului, se vor prefera punctii de 1 mm sau de 1.5 mm, astfel ca cicatricea ce se va forrma sa fie cat mai putin vizibila. In acestea cazuri si hemoragia va fi minima, iar rana se va vindeca fara sa fie nevoie de sutura chirugicala. Totusi, o incizie de 1 mm nu poate fi realizata in cele mai multe cazuri, deoarece fragmentul extras este atat de mic incat nici nu poate fi analizat.

De aceea se va recomanda o incizie de 1.5 mm.Tesutul este extras apoi cu un forceps de mici dimensiuni sau cu un ac. Majoritatea biopsiilor utilizate in scopul diagnosticarii unor leziuni inflamatorii au dimensiuni intre 3 si 4 mm. In acest caz este necesara uneori o hemostaza mai riguroasa. Plaga este ulterior acoperita cu un pansament steril.

Biopsia incizionala (incision biopsy) se efectueaza in prezenta anesteziei locale si consta in indepartarea unui fragmnet tisular mai mare. De cele mai multe ori plaga este suturata chirugical, iar pacientul va trebuie sa aplice presiune locala pana cand hemoragia va fi oprita. Straturile interesate sunt dermul si hipodermul in intregime. Biopsiile incizionale pot include intreaga leziune (si capata caracter excizional) sau doar o parte a acesteia. Uneori se poate recolta si un fragment de tesut sanatos din jur, pentru a se stabili care este limita de demarcatie intre procesul patologic si tegumentul sanatos, aparent indemn din jur.

Biopsia excizionala (excision biopsy) se realizeaza cu anestezie locala si consta de fapt in inlaturarea chirugicala (utilizand un bisturiu) a intregii leziuni cutanate. Acest tip de biopsie este foarte similar biopsiei incizionale, cu exceptia faptului ca este indepartata intreaga leziune. Plaga este ulterior inchisa chirugical, prin cateva fire, iar pacientul va trebui sa aplice presiune locala pana cand rana nu mai sangereaza.

Plaga este apoi acoperita cu un bandaj sau pansament steril. In cazul in care dimensiunile acesteia au fost importante se poate recomanda plasarea unei grefe de piele care sa acopere defectul tegumentar local restant. Biopsia excizionala este de preferat in cazul melanoamelor de mici dimensiuni. In mod ideal, daca este vorba de un melanom, se recomada excizia sa in intregime, daca aceasta se poate realiza fara aparitia unei cicatrici inestetice sau daca este intr-o zona accesibila.

Important!
In cazul efectuarii anesteziei locale, medicul va preciza ce tip de anestezie este folosit, deoarece unele substante pot influenta rezultatele anatomopatologice.

Alte tipuri de biopsii cutanate sunt:
- Biopsia prin chiuretaj se practica la suprafata tumorilor sau leziunilor epidermice de mici dimensiuni. In unele cazuri nu este necesara nici efectuarea anesteziei locale. In unele cazuri se poate indica o astfel de biopsie in vederea diagnosticarii unui eventual bazaliom, insa o astfel de procedura poate sa altereze ea insasi arhitectura tegumentara locala, de aceea este mai putin folosita intr-un astfel de caz. Daca insa o alta procedura nu este disponibila, clincianul poate in ultima instanta sa recurga la aceasta;

- Biopsia aspirativa cu ac fin este o procedura foarte rapida, care presupune doi timpi operatori: primul in care se introduce rapid cu o miscare unica si sigura acul in leziune si al doilea in care se va aspira fragmentul tisular dorit. Se practica mai frecvent pentru diagnosticarea tumorilor profunde sau a ganglionilor situati profund in tegument. O astfel de biopsie poate sa diferentieze intre o leziune chistica si un lipom.

De cele mai multe ori pacientii nu vor simti decat o intepatura cand este introdus acul pentru realizarea anesteziei locale. Biopsia in sine este nedureroasa, iar disconfortul pacientului in timpul realizarii procedurii este minim. Biopsia cutanata se realizeaza relativ rapid. Dupa ce se incheie recoltarea, poate sa ramana pentru cateva ore o senzatie de amorteala locala.

Riscurile asociate biopsiei cutanate sunt foarte reduse si apar destul de rar. Ele sunt reprezentate in principal de evenimente infectioase. Exista un risc putin mai crescut de aparitie a unor hemoragii, insa acestea sunt minore. In cazul in care pacientul are tendinta de a cicatriza cu cheloid, exisa riscul ca si dupa biopsie sa apara o cicatrice mai mare comparativ cu a altor pacienti.

Dupa realizarea biopsiei cutanate medicul va sfatui pacientul cum sa ingrijeasca plaga astfel incat sa nu apara complicatii locale si sa se vindece estetic. Este foarte important ca aceste recomandari sa fie respectate, iar plaga sa fie curatata periodic pana la vindecarea completa. In cazu in care procedura a fost mai complicata si a necesitat sutura chirugicala, firele se vor scoate la cateva zile (pana la maxim 2 saptamani) de la efectuarea procedurii. Intervalul depinde de locul punctiei. Bandajele autoadezive hemostatice trebuie lasate pe plaga pana cand cad singure. Aceasta se intampla in 7- 14 zile.

Uneori pacientii pot resimti o durere surda la locul de efectuare al punctiei. Durerea se poate mentine chiar si cateva zile, in functie de pragul dureros al fiecarui pacient. In cazul in care durerea este persistenta si hemoragia nu se opreste, pacientul se poate adresa medicului, pentru ca exista posibilitatea de aparitie a unor complicatii postbiopsie.

Cele mai frecvente complicatii includ:
- Hemoragii locale;
- Hematoame, uneori compresive, daca au dimensiuni mari;
- Infectie locala si celulita.
Pacientii sunt sfatuiti sa isi anunte medicul cat mai repede in cazul in care dezvolta:
- Durere excesiva, roseata cutanata locala sau tumefactia zonei biopsiate;
- Febra sau frisoane;
- Hemoragie excesiva, sau aparitia puroiului.

Biopsia cutanata presupune recoltarea unui fragment tisular de mai mici sau mai mari dimensiuni ce va fi apoi trimis catre un laborator de anatomopatologie pentru a fi investigat. Rezultatele furnizate de anatomopatolog sunt cele care ajuta cel mai mult clinicianul in formularea unui diagnostic corect de certitudine. In majoritatea cazurilor rezultatele sunt disponibile in 3 - 10 zile, in functie de complexitatea bolii de baza.

Rezultatele pot fi :
- Normale: mostra tisulara analizata are arhitectura integra, celule cu aspect si functionalitate in parametri normali;
- Patologice: acestea pot fi degenerescente maligne, procese benigne, infectii cutanate (fungice, bacteriene), sau boli autoimune cu componenta cutanata.

Leziunile benigne se caracterizeaza prin proliferarea celulara anormala, insa prin absenta celulelor neoplazice. Cele mai frecvente tumori benigne sunt: alunitele, efelidele (pistrui), keloidul, angioamele, negii si tumoretele care apar in dermatofibroza si in neurofibromatoza. Leziunile maligne ce pot fi diagnosticate prin biopsie sunt carcinomul cu celule scuamoase, bazaliomul si melanomul.

Biopsia este utila si in stabilirea dianosticului de lupus eritematos sitemic, de psoriazis si de vasculite. Orice rezultat anormal, patologic va fi analizat de catre medicul specialist si va fi discutat cu pacientul. Terapia si atitudinea ulterioara sunt influentate de aceste rezultate, insa trebuie integrate in contextul clinic al pacientului. Simptomele si modul in care afectiunea interfera cu calitatea vietii sunt alti factori importanti de care trebuie sa se tina cont cand se realizeaza schemele terapeutice ulterioare.

Exista o serie de factori a caror prezenta poate modifica rezultatele biopsiei cutanate. De cele mai multe ori acestia pot fi evitati daca pacientul comunica medicului tratamentul de fond pe care il ia, precum si bolile de care sufera. Anamneza este cea mai importanta in stabilirea acestor factori, discutia atenta cu pacientul putand furniza foarte multe informatii utile.
Cei mai frecventi fatori incriminati in aparitia unor modificari ale rezultatelor biopsiei sunt:
- Administrarea de tratament antiinflamator steroidian (prednisol) si nesteroidian (cum ar fi aspirina, ibuprofen, naproxen);
- Administrarea de antifungice topice;
- Aplicarea de creme pe baza de corticosteroizi.

In cazul in care la biopsie se diagnosticheaza un proces malign, medicul poate stabili necesitatea unor noi interventii in scop curativ. Se vor practica excizii ale leziunii cu margini de siguranta oncologice adecvate. Uneori, chiar daca intreaga leziune este indepartata in cadrul bipsiilor excizionale, marginile oncologice nu sunt respectate. Daca diagnosticul de cancer este stabilit, este esential ca procedurile sa includa si acest aspect.

In cazul in care biopsia este realizata pentru o leziune cu localizare faciala, la nivelul gatului sau intr-o alta zona vizibila, pacientul poate opta pentru o interventie reparatorie de chirurgie plastica si cosmetica. Uneori, chiar un chirurg plastician poate sa efectueze recoltarea, experienta acestuia in domeniu precum si dexteritatea fiind uneori mai vasta comparativ cu a unui medic dermatolog.

Exista posibilitatea ca biopsia sa fie urmata si de alte teste, in cazul in care fragmentul tisular recoltat nu este suficient pentru a fi analizat corespunzator la microscop, sau daca in fragmentul trimis spre analiza nu au fost incluse celule din zona lezata sau suspicionata de un proces patologic.