Splina – localizare si patologii

Generalitati

Sus
Splina – localizare si patologii

Splina este un organ care actioneaza ca un nodul limfatic, adica cu un rol important in sistemul imunitar, dar cat si numarul elementelor figurate, dar cel mai important rol al splinei este acela de rezervor sanguin.

Splina poate inmagazina de la 500 ml pana la 1.000 de ml de sange. Totodata splina actioneaza si ca un loc de distrugere al celulelor rosii, deoarece hematiile sunt captate si distruse aici.

Tot in splina se va realiza si degradarea hemoglobinei si sintetizarea (metabolizarea) hemoglobinei, deoarece segmetul hem din hemoglobina este metabolizata in bilirubina care este captata din ficat.

Cuprins articol

    Salveaza articolul pentru mai tarziu
    Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
    Sterge articolul
    Elimina articolul din lista celor salvate
  1. Generalitati
  2. Repere anatomice
  3. Fiziologie
  4. Patologiile splinei
  5. Fiziopatologie – simptome
  6. Tratament
  7. Facilitati de tratament
  8. Articole similare

Repere anatomice

Sus

Splina este organul situate in cavitatea anatomica si are o dimensiune de 7 centimetri per 14 centimetri (lungime) si o greutate de aproximativ 200 de grame (fara continutul sanguin) cid oar greutatea tisulara a splinei. Splina este situata intre coastele 9 si 11 din partea stanga.

Situata imediat dupa diafragma si are fata diafragmatica neteda, iar cea viscerala este divizata in doua regiuni: una anterioara (sau gastrica) si una posterioara (sau renala).

In portiunea sa mijlocie exista o fisura care este denumit hilul splenic, locul acesta este determinat de ligamentul gastrosplenic si este locul de intrare al vaselor splenice, adica al arterei splenice si al venei splenice, totodata aici se regaseste si pachetul limfatic al drenarii splinei dar si pachetul nervos al acesteia.

Fiziologie

Sus

Functia splinei este delimitata de cele doua tipuri tisulare (la modul general vorbind, cea rosie si cea alba). Zona rosie este compusa din sinusuri sau zone sinusoidale sunt portiunile care reprezinta in fapt rezervorul sanguin, adica zona care este umpluta cu sange.

Tot in aceasta zona se produce filtrarea si distrugerea eritrocitelor imbatranite. Tot aici este si rezerva monocitelor. Aici se produce descompunerea si metabolizarea hemului la bilirubina, totodata aici se produce sintetizarea hemoglobinei cat si distrugerea si extragerea hemoglobinei din eritrocite.

Zona alba a splinei este resposabila in raspunsul imunitar prin raspunsul umoral mediat prin splina, aceasta zona este compusa din corpusculi malpighi, si au foliculi limfoide care sunt bogate in celulele imunitare B (limfocitele B), iar zonele de limfoide periarteriolare ce sunt bogate in limfocite-T.

Printre acestea, alte functii ale splinei sunt in productia de opsonina, sau producerea maxima de celule rosii la fat. Desi la adulti principala functia de hematopoeza este realizata in maduva osoasa, totusi in viata intrauterina principalul rol de a sintetiza hematii nu este realizata in maduva osoasa ci in splina.

Dupa aceasta, in viata adulta depozitarea de celule rosii sau de limfocite este principalul rol al splinei. Acest rol de depozit este foarte util in cazul scaderii volemiei, fie intr-o infectie in care se scade cu precadere doar numarul eritrocitar,dar si in cazul unui traumatism care va produce aferent si lezarea unui vas si va cauza o hemoragie, splina va actiona prin rolul de rezervor sanguin in incercarea de replentie volemica si incercarea de a opri socul hipovolemic.

Tot splina este foarte utila in cazul unei situatii de stres atat fizic cat si psihic, adica a unei situatii care va necesita o cantitate sporita de sange, dupa cum este cazul efortului fizic accentuat, care daca nu este efectuat de o persoana antrenata si compensata in mod natural va solicita eliberarea imediata a unei cantitati de sange pentru a putea face fata situatiei supuse, la fel este cazul si in situatia unui stres psihic in care creierul solicita oxigenare asigurata printr-o cantitatea sanguina suplimentara.

Patologiile splinei

Sus

Patologia splenica poate face referire la capacitatea acesteia de a dezintegra hemoglobina din eritrocite, dar si de a sintetiza hematiile, dar si in capacitatea acesteia de rezervor.

Dar patologia splenica nu face referire doar la functionalitatea splinei ci face referire si la marirea in volum a acesteia care poate atrage dupa sine o patologie severa (sau poate cea mai importanta patologie splenica – Splina marita de volum).

Splenomegalia, este marirea in dimensiuni a acestui organ peste 15-20 cm si se refera strict la marirea acesteia in volum, care face referire la un simptom, care poate fi regasit in o serie de patologii.

Aceste patologii au ca efect splenomegalia, dintre acestea trebuiesc enumerate: Leucemiile, cancerul sau alte tipuri de tumori care se pot regasi oriunde in organismul uman.

A nu se face confuzie intre splenomegalie si hipersplenism. Hipersplenismul face referire la sporirea activitatii splenice si este diferita de marirea splinei in volum care sunt doua patologii ce pot co-exista dar care pot exista si diferit.

Printre cauzele splenomegaliei cat si a hipersplenismului, sunt incluse o serie de patologii infectioase, printre care si mononucleoza, sau infiltrarea splenica cu celule tumorale (in special cele maligne), dar este si o reactie ca urmare a hipertensiunii portale, ce se regaseste in afectiuni hepatice severe si acute (sau in cazul unui alcoolism cronic), sau in bolile cu transmitere sexuala, cum este cazul sifilisului, ori in cazul infectiilor de raza mai lunga, dupa cum este cazul endocarditei.

Daca ar fi sa catalogam mecanismele de modificare a patologiei splenice, acestea pot fi impartite in 3 categorii majore: Hipersplenism (functie marita), Splenomegalie (marire de volum a splinei) si infiltrare splenica.

- Hipersplenism: Infectiile bacteriene sau si cele virale. Infectia cu HIV, mononucleoza sau Hepatitele virale, infectiile bacteriene precum este cazul endocarditei, talasemia (anemia mediteraneana – sintetizare anormala a hemoglobinei), anemia de cauza nutritionala, febra tifoida, bruceloza sau leptospiroza ori tuberculoza, mielofibroza, expunerea la radiatii pe o perioada prelungita, sarcoidoza sau reactia la droguri.

- Splenomegalia: Splenomegalia poate aparea ca urmare a unei hipertensiuni portale, a unui blocaj in circulatia portala (sau porto-cava), ca urmare a unei ciroze, sau in blocajul obstructiei venei splenice.

- Infiltrarea splenica: Este specifica in Boala Gaucher dar si in sindromul Hurler, in amiloidoza sau in leucemie, dar si intr-o serie de patologii limfatice, precum ar fi sindromul Hodgkin sau non-Hodgkin, in cazul hemangiomului sau limfangiomului. In cazul formarii de chisturi splenice acestea este posibil sa fie o cauza de infiltrate splenice.

- Hiposplenismul (denumit si asplenia) se refera la diminuarea functionalitatii splinei sau la o absenta totala a functionarii splinei. Aceasta patologie este o boala congenitala si in cazurile in care aceasta este dobandita este cazul traumatismului sever in special in zona splinei (splina rupta) care va inactiva functionalitatea acesteia.

Aceasta situatie va da aceleasi simptome si va cauza fiziopatologic aceleasi mecanisme ca si in cazul operatiilor de extragere a splinei.

Fiziopatologie – simptome

Sus

Simptomele unei patologii splenice vor include o durere puternica in zona abdominala, dar care poate iradia catre cavitatea toracica, aceasta poate simula o arsura gastrica si poate fi asemanata cu o durere de gastrita sau esofagita ori similara cu cea din cazul bolii de reflux gastro-esofagian.

Paraclinic in prima faza poate fi sesizata o citopenie sau o scadere a numarului de eritrocite caracterizata unei anemii, dar care nu este caracterizata unei cauze eitologice cunoscute.

In cazul unei examinari clinice splina va putea fi palpata ca o formatiune mai dura si mai extinsa ca suprafata, totodata ulterior acesteia daca se va efectua o ecografie a splinei se va putea sesiza ca aceasta este marita de volum.

Ecografia este de alt fel (in special ecografia Doppler pulsata care masoara si volumul de sange aferent splinei) pentru confirmarea diagnosticului de certitudine, a faptului ca exista o patologie splenica.

Tratament

Sus

Daca splenomegalia este concomitenta cu patologia denumita hipersplenism, tratamentul cel mai eficient necesar este o splenectomie, adica extragerea pe cale chirurgicala a splinei, dar inainte de aceasta trebuie analizata si cauza maririi de volum sau de activitate a splinei, adica depistarea daca exista o leucemie adiacenta, o hipertensiune portala, deoarece chiar daca se produce extragerea chirurgicala a splinei trebuie vindecata si cauza de baza, altfel tratamentul este ineficient.

Extirparea pe cale chirurgicala a splinei se reaizeaza cel mai adesea prin chirurgia clasica (cu incizie) adica sectionarea peretilor abdominali adiacenti si extragerea splinei, sau prin metoda laparoscopica, adica terapia care implica incizionare mai redusa ca suprafata si o perioada mult mai mica de recuperare post-operatorie.

Splenectomia poate fi facuta total sau o splenectomie partiala.

Procedeul chirurgical si urmarile acestuia sunt in linii mari aceleasi, insa se poate opta pentru o splenectomie partiala in primul pas pentru incercarea de estompare a efectelor secundare post-operatorii imediate si pentru a putea sista invaliditatea cauzata pacientului (invaliditate metaforica si nu una reala) datorata extragerii splinei.

Tratamentul chirurgical si perioada post-operatorie

Dupa ce s-a efectuat interventia chirurgicala trebuie tinut cont ca pacientul nu va mai putea efectua efort fizic accentuat sau prelungit, dar si a faptului ca este mai predispus unor patologii infectioase care pot reactiona mult mai grav, fapt pentru care pacientii ce au efectuat o splenectomie, vor trebui sa suporte un regim de viata mai echilibrat si fara prea multe excese din cauza acestor pericole.

Tot in protocolul post-operator este indicata vaccinarea pacientilor sau asigurarea unei terapii si a unei preventii impotriva unor infectii cu haemofilus influenzae, sau streptococus pneumonia si a meningococului. Astfel ca va fi necesara administrarea unui tratament cu antibiotice pe o perioada mai indelungata sau schimbarea anti-bio-terapiei cu antibiotice mai specifice sau mai puternice.

Totodata in protocolul terapiei imediate dupa o splenectomii se va realiza si o terapie cu anticoagulante, deoarece odata cu extragerea splinei exista un risc crescut de a se forma trombi sau tromboembolisme.

Numarul trombocitar va scadea semnificativ deoarece nu mai exista splina care sa asigure functia reglatorie a acestor plachete, fapt pentru care acestea vor putea creste intr-un numar semnificativ si este posibil ca terapia de prima intentie sa includa heparine sau anticoagulante ceva mai puternice.

Pentru tratamentul de lunga durata este posibil sa fie necesara asigurarea unui tratament cu antiagregante plachetare (de tipul acidului acetil-salicilic), insa acest tratament se poate sa nu poata fi administrat daca co-exista si un ulcer sau alte patologii ce reprezinta hemoragii viscerale interne.

Facilitati de tratament

Sus

Clinici si cabinete medicale

Centrul Profilaxia
Specialitati: Medicina muncii, Neurologie, Orl, Pneumologie, Psihiatrie
Tel: 0256490123. Adresa: Timisoara, Str. Aries , Nr. 3 , Timisoara , Timis
ASCLEPIMED - Clinica Stomatologica de Supraspecialitate
Specialitati: Implant dentar, Dermatologie, Cosmetica dentara, Chirurgie orala si maxilo faciala, Stomatologie
Tel: 0722717789. Adresa: Bucuresti, Str. Dr. Grigore Romniceanu, Nr.12, Sector 5, Bucuresti, Cotroceni

Citeste si

Arhiva
  • Terapia Mayr - sau tehnica de intinerire a corpului, mintii si spiritului Terapia Mayr - sau tehnica de...

    Generalitati Terapia Mayr este de fapt, un program complex de detoxifiere a organismului, adresat in principal persoanelor cu importante probleme de tranzit intestinal. Majoritatea adultilor se plang de faptul ca au un sistem digestiv suprasolicitat printr-o dieta...citeste mai mult

  • Sifilisul (luesul) congenital Sifilisul (luesul) congenital

    Generalitati Sifilisul (luesul) congenital reprezinta infectia nou-nascutului, transmisa in timpul vietii intrauterine, pe cale transplacentara, de la gravida infectata cu sifilis la fat. Treponema pallidum – agentul etiologic al sifilisului traverseaza placenta...citeste mai mult

  • Cancerul la copii: semne si simptome Cancerul la copii: semne si simptome

    Generalitati Cancerul la copii este destul de rar intalnit. Cu toate acestea, orice parinte trebuie sa cunoasca simptomele caracteristice cancerului, pentru a-l putea recunoaste in faza precoce in cazul in care copilul sau ar putea manifesta aceasta boala....citeste mai mult

Inchide recomandarile
Vezi recomandarile noastre
Clinici, Medici si Servicii specializate
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Clinici recomandate
Articolul a fost salvat cu succes.
Articolul a fost sters cu succes.
Articolul este deja salvat.
Ne pare rau dar articolul nu a putut fi salvat.
Felicitari, adresa ta de email a fost inscrisa la newsletterul Sfatulmedicului.ro.
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK