Toracoscopia - examinarea cavitatii toracice

Toracoscopia face posibila pentru medic vizualizarea plamanilor si a organelor din cavitatea toracica fara a se face o incizie mare. Reprezinta o alternativa la toracotomie (deschiderea cavitatii toracice printr-o incizie mare). Multe proceduri chirurgicale, in special pentru diagnostic, biopsie, pot fi realizate prin toracoscopie.

Procedura poate fi realizata pentru:
- evaluarea unui cancer pulmonar;
- recoltarea unei biopsii;
- determinarea cauzelor prezentei lichidului in cavitatea toracica;
- introducerea de medicamente sau a altor tratamente direct la nivelul plamanilor;
- tratamentul acumularii de lichid pleural, puroi (empiem) sau sange prezent in cavitatea pleurala.
Pentru multi pacienti toracoscopia inlocuieste toracotomia. Astfel se evita complicatiile unei interventii deschise in cavitatea toracica si reduce durerea, durata spitalizarii si timpul de recuperare.

Intrucat plamanul este partial decomprimat in timpul toracoscopiei, procedura nu poate fi realizata la pacientii a caror functie pulmonara este atat de afectata incat nu primesc suficient oxigen prin functionarea unui singur plaman. Pacientii care au avut o interventie chirurgicala anterior si care a implicat cavitatea toracica sau care au avut probleme cu coagularea sangelui nu sunt candidati buni pentru aceasta procedura. Toracoscopia ofera clinicianului o vizualizare buna dar limitata asupra plamanilor si a cavitatii toracice.

Toracoscopia este in general realizata in spital sub anestezie generala.
Daca este necesara examinarea anumitor regiuni, se folosesc denumiri specifice cum ar fi de pleuroscopie daca medicul doreste sa examineze plamanii. Procedura poate dura intre doua si patru ore. Chirurgul realizeaza doua sau trei incizii mici in peretele toracic, intre coaste. Prin realizarea inciziilor intre coaste, chirurgul minimizeaza lezarea musculaturii, a nervilor si chiar a coastelor.

Se insera un tub in trahee si pacientul este conectat la un ventilator care este un dispozitiv mecanic ce asista pacientul in timpul inspirului si al expirului. Cel mai frecvent motiv pentru realizarea unei toracoscopii este examinarea plamanilor pentru investigarea unei tumori sau a unei metastaze. Pentru a fi examinat, plamanul este partial colabat pentru a se forma o cavitate intre el si cutia toracica. Pacientul respira cu celalalt plaman, asistat de ventilator. Un endoscop special cu o camera video atasata este inserat prin peretele toracic.
Instrumentele necesare recoltarii unei probe de tesut sunt inserate prin alte incizii mici. Dupa ce probele de tesut sunt recoltate, plamanul este reumflat. Toate inciziile cu exceptia uneia sunt cusute. Incizia ramasa deschisa este folosita pentru tubul de drenaj.
Proba de tesut obtinuta este analizata la laborator.

Inainte de toracoscopie, pacientul va fi supus unor teste de rutina, de sange, urina si radiografie toracica. Pacientii in varsta vor face si o electrocardiograma intrucat anestezia si colabarea pulmonara pot pune sarcina grea pe muschiul cardiac. Nu se va manca si nici nu se va bea nimic in ziua toracoscopiei. Anestezia poate determina varsaturi si, intrucat aceasta presupune disparitia reflexului de varsatura, persoana este in pericol de a aspira alimentele in plamani, fapt ce poate declansa complicatii severe sau chiar decesul.

Dupa procedura , un tub toracic ramane la nivelul uneia dintre incizii pentru mai multe zile pentru a drena lichidul si pentru a elimina aerul rezidual din cavitatea toracica. Spitalizarea poate dura intre doua si cinci zile. Medicatia impotriva durerii este administrata in functie de nevoi. Dupa externare pacientii vor trebui sa faca doar efort fizic usor timp de cateva saptamani.

Riscul principal al toracoscopiei este cel asociat administrarii anesteziei generale. Uneori poate sa apara sangerare excesiva, hemoragie, care poate necesita toracotomia pentru a fi oprita. Alte riscuri pot sa apara atunci cand se indeparteaza tubul de dren si pacientul ar putea fi predispus la colaps al plamanului (pneumotorax).