Anemia hemolitica

Printre cele mai frecvente simptome ale anemiei hemolitice se enumera:
- paloare anormala a pielii;
- icter sau ingalbenirea pielii, sclerei ochilor si a gurii;
- culoarea inchisa a urinei;
- febra;
- slabiciune;
- ameteli;
- confuzie;
- intoleranta la activitati fizice;
- marirea splinei si a ficatului;
- cresterea frecventei cardiace (tahicardie);
- murmur cardiac.

Alaturi de un examen fizic complet, medicul poate recomanda urmatoarele teste de diagnostic:
- analize de sange (pentru masurarea valorilor hemoglobinei si a reticulocitelor, test ce releva cat de multe celule rosii din sange, noi, sunt produse);
- teste suplimentare de sange (pentru verificarea functiei hepatice si a prezentei anumitor anticorpi);
- analize de urina;
- aspiratia de maduva osoara si/sau biopsie - procedura care presupune recoltarea unei mostre de lichid din maduva osoasa (prin aspirati) si/sau substanta solida de maduva din tesutul osos (biopsie de baza), de obicei din oasele soldului. Se va evalua numarul, dimensiunea si maturitatea celulelor sanguine si/sau a celulelor anormale.

Tratamentul specific pentru anemia hemolitica va fi stabilit de catre medic pe baza:
- varstei, starii generale de sanatate si a istoricului medical;
- gradului de evolutie al bolii;
- cauza bolii;
- toleranta fata de anumite medicamente, proceduri sau modalitati de tratament;
- asteptari privind cursul bolii;
- optiuni si preferinte ale bolnavului.

Tratamentul anemiei hemolitice va varia in functie de cauza bolii si poate include:
- transfuzii de sange;
- corticosteroizi;
- imunoglobulina administrata intravenos (pentru intarirea sistemului imunitar).

In cazurile mai severe poate fi necesara spitalizarea, care va include urmatoarele masuri:
- transfuzia de schimb (similara cu o transfuzie normala de sange dar care prespune injectarea unei cantitati mai mari de sange bolnavului, de la o alta persoana - urmata de eliminarea unei cantitati egale de sange hemolizat);
- indepartarea chirurgicala a splinei;
- terapie cu imunosupresoare.