Bilirubina

Adultii ar trebui sa evite sa manance si sa bea cu 4 ore inainte de recoltarea sangelui pentru dozarea bilirubinei. Pentru copii nu este necesara o anume pregatire. Inainte de recoltare trebuie ca persoana in cauza sa discute cu medicul despre necesitatea acestei examinari, despre riscurile aferente, despre cum se va desfasura aceasta investigatie si ce pot indica rezultatele.

Pentru prelevarea sangelui de la nivelul calcaiului se foloseste un tub mic si se lasa sa picure in acest tub cateva picaturi de sange. Pielea la locul punctiei este dezinfectata si se punctioneaza cu un ac mic, apoi cateva picaturi sunt captate in tubul respectiv. Cand a fost colectata o cantitate corespunzatoare de sange se opreste sangerarea prin aplicarea unui tampon si se face staza pe locul respectiv iar apoi este aplicat un bandaj usor.

Asistenta medicala va aplica un garou (banda elastica) la nivelul bratului pentru a opri temporar fluxul sangvin spre venele situate sub nivelul garoului. Acest lucru face posibila o mai buna vizualizare a venelor si usureaza introducerea acului, deoarece venele situate sub garou devin mai largi si nu se sparg usor.

Locul unde va fi introdus acul va fi sterilizat cu alcool si apoi se va introduce acul in vena. Trebuie sa fie pregatit inca un ac de rezerva in caz ca primul nu a fost corect introdus sau din vena respectiva nu vine suficient sange. Dupa ce acul a fost corect introdus in vena se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acest tub. Uneori trebuie sa se recolteze in mai multe recipiente. Atunci cand a fost recoltat suficient sange, garoul poate fi desfacut. Apoi este aplicat un tampon si acul se retrage usor. Se apasa pe locul respectiv, pentru a opri sangerarea, pentru cateva minute si apoi este aplicat un mic bandaj.

Exista un risc foarte mic de aparitie a unei probleme serioase in cazul acestui tip de recoltare. Poate aparea o mica vanataie la locul intepaturii. La copii cu probleme de sangerare poate aparea o sangerare continua in urma recoltarii. Este posibil ca aceasta problema sa fie descoperita in timpul recoltarii acestei probe.

Exista un risc foarte mic de a face complicatii la recoltarea sangelui din vena. Poate aparea o mica vanataie la locul intepaturii. Se poate reduce riscul aparitiei vanataii prin apasarea locului intepaturii timp de cateva minute dupa extragerea acului. Rareori, poate aparea o inflamatie la acest nivel, dupa recoltare. Aceasta poarta numele de flebita si se trateaza de obicei, prin aplicarea unor comprese calde de cateva ori pe zi. O sangerare prelungita poate fi o problema pentru cei cu afectiuni ale sangelui. Aspirina, warfarina sau alte medicamente anticoagulante (care subtiaza sangele) pot creste riscul de sangerare. Daca o persoana are probleme cu coagularea sangelui sau este in tratament cu aspirina sau warfarina va trebui sa anunte doctorul inainte de recoltare.

Prin dozarea bilirubinei se intelege masurarea cantitatii de bilirubina din sange.

Valorile normale pot varia de la un laborator la altul.

Valori crescute ale bilirubinei in sange pot aparea fie datorita cresterii producerii de bilirubina, fie datorita unei eliminari scazute a acesteia. Scaderea eliminarii de bilirubina poate fi cauzata de o serie de infectii cum ar fi colecistita (inflamatia vezicii biliare) sau de deficitul unor enzime ereditare. Sindromul Gilbert este o afectiune mostenita ce afecteaza modul in care ficatul proceseaza bilirubina si este o cauza frecventa a cresterii bilirubinei in sange. Desi icterul poate aparea in cazul unor persoane cu sindrom Gilbert, aceasta afectiune nu este una grava.

Scaderea eliminarii bilirubinei poate aparea ca rezultat al unei afectiuni a ficatului cum ar fi hepatita, ciroza sau mononucleoza, al unor probleme ale sistemului digestiv ce apar datorita unei reabsorbtii excesive a bilirubinei sau al unui blocaj a ductelor biliare datorita unor pietre la nivelul vezicii biliare sau a unui cancer pancreatic. Deoarece ficatul unui nou nascut este imatur din punct de vedere functional, la prematuri acesta nu este capabil sa elimine bilirubina intr-un mod adecvat astfel ca acesta este mult mai predispus sa faca icter fata de un nou-nascut la termen. Nivelele ridicate ale bilirubinei pot fi cauzate de distructia rapida a hematiilor care poate aparea in cadrul unei reactii alergice in urma unei transfuzii de sange sau in cadrul unei anemii falciforme. Medicamentele care pot creste nivelul bilirubinei includ multe antibiotice, unele anticonceptionale, indometacin, fenitoina, diazepam, flurazepam.

Medicamentele care pot scadea nivelul de bilirubina includ vitamina C (acidul ascorbic), fenobarbitalul si teofilina.
Determinarea cantitatii de bilirubina directa si indirecta poate ajuta in determinarea cauzei excesului de bilirubina. Distrugerea excesiva a hematiilor creste nivelul de bilirubina indirecta mai mult decat nivelul de bilirubina directa. Blocajul cailor biliare datorita litiazei sau cancerului pancreatic duce la cresterea cantitatii de bilirubina directa mult mai mult decit cea indirecta. Afectarea severa a ficatului creste atat nivelul bilirubinei directe cat si a celei indirecte.

Nota: Un prematur sau un nou nascut bolnav cu nivele ale bilirubinei sub cele din tabel poate necesita tratament.

Factori care pot interfera cu aceasta examinare si cu acuratetea rezultatelor, cu exceptia nou nascutilor, includ:

- cafeina, ce scade nivelul de bilirubina
- cura de slabire, care in mod normal creste nivelul de bilirubina indirecta

Multi nou nascuti pot prezenta icter fiziologic intre zilele 1 si 3 de viata. Aceasta este cauza cea mai frecventa a icterului neonatal. Icterul fiziologic apare la nou nascutii sanatosi din mai multe motive, printre care cresterea distrugerii hematiilor imediat dupa nastere. Icterul fiziologic, de obicei, dispare de la sine intr-o saptamana, fara sa cauzeze probleme. Totusi, in unele cazuri, nou nascutii cu icter fiziologic necesita tratament special – fototerapia – pentru a preveni posibilitatea aparitiei leziunilor sistemului nervos central si a unui posibil retard mintal.

Bilirubina poate fi masurata si in lichidul amniotic daca bebelusul are risc de eritroblastoza fetala (o afectiune in care sunt distruse celulele rosii). Bilirubina mai poate fi masurata si in urina. In mod normal, urina nu contine bilirubina. Daca bilirubina este detectata in urina, sunt necesare teste aditionale pentru a determina cauza prezentei acesteia. Nivelele ridicate ale bilirubinei in urina pot indica faptul ca nu a avut loc eliminarea normala a bilirubinei de catre ficat.