Nici nu vrea, nici nu poate

ma numesc anghelea fanica, am 51 de ani. am fost adusa la spital in urma unui accident feroviar, noaptea, cand era de garda dr balalau cristian.
am fost uimita de promptitudinea cu care a intervenit, de precizia si rapiditatea cu care a tratat multiplele mele rani si a oprit hemoragia,de profesionalismul de care a dat dovada, de omenia de care a dat dovada si nu in ultimul rand, de blandetea cu care mi-a tratat sufletul, ranit si el...! va multumesc ca m-ati salvat, domnule doctor.

Pe data de 14 ian 2012,a preluat-o pe matusa mea in stare ff grava,adusa cu salvarea, o persoana neinsotita de vreun membru al familiei si in varsta de 83 ani. pana am ajuns noi la terapie intensiva, adica dupa vreo ora, matusa mea era stabilizata, plina de fire si aparatura,un personal bun.domnul doctor a fost intelegator la rugamintea mea, mi-a dat toate datele despre starea bolnavei si despre prognostic. multumiri domnule doctor