Slabanog (impatiens noli-tangere)

Slabanogul este o planta din flora spontana si este raspandit in Europa, Asia si America de Nord. In tara noastra creste prin padurile de fag, jilave si bogate in humus sau este cultivat ca planta decorativa. Tulpina este ramificata spre varf si nu are frunze la baza si poate ajunge pana la 150 cm inaltime. Frunzele sunt ovale si dintate pe margini, cresc altern spre varful tulpinii. Florile se dezvolta la axila frunzelor si sunt galbene cu puncte rosii la interior si cu un pinten incovoiat in jos. fructele sunt capsule suculente, care se desfac in 5 valve si arunca semintele.
Printre elementele chimice din compozitia plantei se numara: substante amare, tanin, stigmasterine, zahar, colina, acid fosforic, substante minerale.
Principalele calitati ale Slabanogului sunt: antioxidant, catechic, hemostatic, astringent, expectorant, antiinflamator, dezinfectant, cicatrizant, diuretic.
In fitoterapie se folosesc frunzele si florile, mai rar fructele.

 

Uz intern:

 

- constipatie, diaree, dizenterie, dureri reumatice, dureri de stomac, hematurie, hemoroizi, litiaza renala sau biliara - sub forma de decoct de planta uscata, tinctura, planta fiarta in lapte.

 

Uz extern:

 
- dureri reumatice, inflamatii, leucoree, edeme, hemoroizi - sub forma de cataplasme cu decoct, fructele trecute prin razatoare si apoi puse in alcool sanitar se pot aplica pe locurile dureroase, cataplasme cu planta fiarta in lapte, comprese cu macerat in otet.