Porumbar (prunus spinosa)

Porumbarul face parte din familia Rosaceae si este raspandit in Europa, Asia, Caucaz si Africa de Nord. In Romania Porumbarul creste in luminisuri, pe pasuni si fanete, dar mai ales la margine de paduri, urcand adesea pana la 1600 de metri. Este un arbust salbatic, care atinge inaltimea maxima de 1-2 metri. Ramurile sale sunt spinoase, tulpina este bine ramificata. Frunzele sunt ovale, uneori paroase si dintate pe margini. Florile apar inaintea frunzelor, in lunile aprilie- mai, au miros puternic si acopera in intregime ramurile; petalele sunt albe, ovale. Fructele sunt globuloase, albastrui-negricioase, cu aspect brumat la maturitate, foarte astringente. Compozitia chimica a plantei: flavone, saruri de magneziu si potasiu, quercetin, kemferol, acizi organici, glicozizi cianhidrogeni si glicocamferozide, flavonozizi, zaharuri, antocianini, prunicianina, acizi organici, polifenoli, saruri de calciu si magneziu,  gumirezine. Calitatile Porumbarului sunt: diuretic-depurativ, sedativ, laxativ slab, tonic general,  antidiabetic, antiasmatic, astringent, antidiareic. In scop fitoterapeutic sunt utilizate radacina, florile si fructele. Florile se recolteaza la inceputul primaverii pe timp uscat. Fructele se culeg toamna prin lunile octombrie- noiembrie, dupa caderea brumei.

Uz intern:

- oboseala generala, furunculoza, afectiuni renale, boli reumatice, boli de vezica urinara sau biliara, cistite, diaree, dischinezie biliara,  dizenterie, dureri de inima, dureri de stomac, enterite, guta,  hipertensiune arteriala, litiaza renala, nefrite, nevroze, tuse convulsiva -  sub forma de infuzie si decoct din flori si fructe, decoct de radacina.

Uz extern: 

- dermatoze, eruptii tegumentare, hemoragii usoare, dureri de dinti si intarirea dintilor (decoct de radacina) – sub forma de infuzie si decoct de frunze si fructe, comprese, bai locale sau  spalaturi.