Brancuta (sisymbrium officinale)

Planta specifica florei din Europa si Africa de nord, face parte din familia Crucifere. In unele zone este cultivata pentru frunzele ce pot fi folosite in salate si pentru semintele comestibile. In Romania se intalneste ades in flora spontana din zonele de deal si campie, pe marginea drumurilor, pe terenurile arabile sau virane. Planta creste nu foarte inalta, are tulpina erecta, terminata cu inflorescenta de culoare galben. Tulpina si frunzele sunt acoperite cu perisori. Daca are conditii bune se va dezvolta sub forma de tufisuri. Componenta chimica cea mai importanta este signigrozida. In fitoterapie sunt intrebuintate semintele si partea aeriana a plantei inflorite, culeasa in perioada de inflorire. Are proprietati antiinflamatoare, diuretice, expectorante, tonice.

Uz intern:

- afonie, bronsite, cistita, colici abdominale, dureri abdominale diverse, erizipel, faringite, guturai, laringite, litiaza vezicii urinare, raguseli rebele, scorbut, tuse - sub forma de gargara cu infuzie sau decoct, infuzie, tinctura, praf de planta uscata tinut sub limba.

Uz extern:

- dureri abdominale sau colici la copii mici - sub forma de comprese calde cu infuzie.