Miros

Simtul mirosului este unul dintre cele cinci simturi umane, alaturi de vedere, auz, gust si atingere, care ne permite sa percepem si sa identificam diferite arome sau miasme in mediul nostru. Acesta are rolul de a ne proteja.

Este un simt definit prin capacitatea noastra de a detecta si de a interpreta moleculele volatile din aer. Acest proces are loc in partea superioara a nasului, unde se afla o mica zona specializata in acest lucru, numita epitel olfactiv.

Epitelul olfactiv are in componenta sa sute de milioane de receptori olfactivi, care sunt la randul lor compusi din proteine numite receptori de miros. Fiecare dintre aceste proteine reactioneaza la anumite molecule care se gasesc in aer, iar cand aceste molecule se leaga de receptorii de miros, se genereaza un semnal care este trimis catre creier.

Creierul primeste aceste semnale prin intermediul nervilor olfactivi, iar aceste informatii sunt interpretate si recunoscute ca fiind diferite mirosuri. Astfel, de fiecare data cand inspiram, moleculele volatile din aer ajung pe acesti receptori, care transmit aceste date catre creier.

Fiecare dintre mirosurile pe care le percepem are un profil chimic unic, iar creierul nostru are capacitatea de a detecta si de a distinge intre mii de arome diferite. Astfel, prin intermediul simtului mirosului, oamenii pot sa detecteze, sa se bucure sau sa fie avertizati cu privire la diferitele elemente din mediul lor inconjurator. De la mirosul placut al unei mese proaspat gatite, la cel al florilor de primavara, pana la mirosurile de avertizare, cum ar fi cel al fumului sau al gazelor toxice, simtul mirosului este un instrument extrem de important pentru navigarea prin lumea inconjuratoare.