Ajutor

Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p****** organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme.