Nu stiu ce sa fac

Cum sa nu fie nimic grav?! Ti se pare un comportament normal? Imi pare foarte rau insa se impune un consult CAT DE RAPID la un medic PSIHIATRU.
Succes!

Madalina, uite iti povestesc si eu ceva , ce am patit si eu si apoi iti dau niste sfaturi " Cand eram mai mica urcam scarile blocului ( stateam la etajul 3) si cand am ajuns la etajul 1 m-am uitat in sus si am vazut o "persoana" imbracata in negru , nu i-am vazut fata , dar l-am auzit razand..iar cat am clipit nu mai era nimeni" ... oky...de atunci am tot intrebat in stanga si in drapta de unde pana unde, eu , ca si copil pe vremea aceea , am putut sa am "imaginatia" asta atat de infricosatoare...cele mai multe raspunsuri au fost : "esti atat de ingrozita de intuneric incat iti imaginezi tot felul de lucruri"... Trebuie sa vorbesti cu sora ta, sa o faci sa-ti povesteasca cu lux de amanunte tot si sa-i explici ca TOTUL este in imaginatia ei, si ca orice-ar fi nimeni nu poate sa-i faca rau! Sunt sigura ca faza cu Psihiatrul o sa o ingrozeasca, asa ca te sfatuiesc pe tine si pe parintii vostii sa nu recurgeti inca la o metoda atat de drastica! Eu inca am frica de intuneric, asta nu o sa-i treaca in veci, dar trebuie sa inteleaga ca acele "persoane" nu au cum sa-i faca rau! ce sa mai spun...tuturor ne e frica de cate ceva, fiecare avem momente dificile numai ca unii sunt mai afectati! Vorbeste cu ea si chiar daca se enerveaza , las-o sa se calmeze si mergi iar la ea , si iar...si iar... ce sa spun, mult succes si tine-ma la curent...te pup!

De duhovnic, spovedanie, Impartasanie si Sfantul Maslu ati auzit? Daca nu, cautati la orice biserica un parinte care sa va indrume.Nu e deloc de glumit! Si nicidecum sa nu se renunte la rugaciune!!!Sa citeasca Psalmul 90, mie asa mi-a recomandat duhovnicul.
De altfel, nici consultarea opiniei unui medic nu trebuie neglijata!

Doamne-ajuta!

solutii sunt multe, parerile celor de mai sus sunt bune dar nu complete
mersul la psihiatru nu rezolva problema pentru ca in mod sigur acesti medici psihiatri o vor indopa cu medicamente]
simtomele mai sus mentionate reprezinta efectul si nu cauza unei afectiuni fie ca este vorba de o problema organica fie ca este vb de o dereglare bio chimica a organismului-pentru aceasta as recomanda un RMN la nivelul capului dar la un aparat de generatie mai noua si mai performant dupa care cautat un medic neurolog din categoria celor cu 8 simturi nu cu 7.
acesta va pune cap la cap informatiile si va va spune ce sa faceti mai departe.

nu inteleg de ce sa ti fie rusine sa mergi la psihiatru........de multe ori ajuta......nu e un comportament normal,poate fi chiar si o depresie...pt ca depresia are muulte forme,,,cu ce ti strica o sedinta?important e sa o convingi si pe ea,sa mearga singura de buna voie...puteti merge impreuna prima oara..si daca ea crede ca e bine si e credincioasa parerea mea e sa mergeti si la un preot..dar si la un psiholog..merita sa incercati..nu aveti ce pierde...Mult succes si nu lasa sa se agraveze situatia!

din pacate ceea ce spui tu denota probabil un inceput probabil de schizofrenie
simptome:
- halucinatii auditive sau vizuale
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- manifestari agresive
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate., etc.
trebuie neaparat condult de specialitate, desi va fi greu (va refuza sa mearga) eventual daca gasesti pe cineva sa vina la voi si sa se dea prieten al tau sau familiei, dar repet este imperios necesar consult de specialitate, altfel va deveni agresiva si poate face mult rau involuntar atat ei cat si celorlaltii.
multa sanatate!

Este clar ca ar trebui sa mearga intai la doctor apoi la un duhovnic sau un preot si cat mai repede pana nu se agraveaza

Buna Madalina,
RMN-ul, neurologul, psihiatrul si preotul cu har sunt recomandari foarte bune. Nu stiu daca e importanta ordinea, dar cel mai important este sa actionati cat mai urgent cu putinta.

Am sa-ti povestesc un caz din familie. Un var al meu are astfel de probleme de foarte tanar. A plecat devreme de acasa si a stat mai mult plecat decat acasa. Spunea el "acasa (in sat) sunt vrajitoare care vor sa-mi faca rau, ma urmaresc". Asa ca a stat cand la noi, cand la matusile noastre, pe rand.
Problemele descrise de el erau de genul: "ma urmaresc niste oameni; uneori niste babe (nu conta ca varul meu se afla in casa noastra cu noi de fata chiar in acele momente)cocosate, imbracate in negru ma barfesc si rad de mine; alteori un omulet negru ma urmareste si ma scuipak, apoi rade de mine".

Avea obiceiul ca, daca intra in baie, nu mai iesea cu orele si consuma cantitati enorme de apa si sapun. Nu se clatea bine pe maini de sapun si iar lua sapunul in maini si se freca. Spunea ca omuletul tot il scuipa si el simte nevoia sa se spele.

Se imbraca neadecvat sezonului. Indiferent cat de frig era afara, isi lua doar o bluza (nu folosea maieu, camasa de corp, indispensabili si caciula, desi avea in garderoba proprie), o geaca pe care o tinea mereu larg deschisa.

Era mofturos la mancare. Si mai ales avea teama de a ingera mancarea pregatita (indiferent de cine si chiar daca se pregatea "sub nasul lui", chiar daca gusta si altcineva din ea) pentru ca, spunea el "mancarea are sa-i faca rau daca o mananca pentru ca are farmece".

Varul meu e o persoana foarte incapatanata si nu asculta de nimeni. La fel era si inainte de a se imbolnavi. Mama a incercat sa-l ajute incercand sa-l duca la biserica. Varul meu a fost TOTAL impotriva de a merge la biserica. I-a daruit o cruciulita sfintita si i-a zis sa o poarte cu el. Varul meu spunea ca nu o poate purta la gat ca se spanzura cu lantisorul. Atunci mama i-a spus sa o poarte in buzunar. El a spus ca e "atat de grea" cruciulita incat ii "trage in jos" pantalonii de pe el.

Cumva, cumva mama a reusit cu eforturi numeroase si in colaborare cu preoti cu har sa-l ajute, dar pentru putin timp. Nu mai statea atat de mult in baie si nu mai consuma atat de mult apa si sapun. Chiar si mancare consuma diversa si cu mai multa incredre, dar din cauza incapatanarii ce-l caracterizeaza acest rezultat a fost atat de putin, incat foarte curand a revenit la starea initiala. Varul meu nu s-a rugat si nici azi nu se roaga. Dimpotriva, injura mai "spurcat" decat birjarii. Tot timpul. Avea si el ticuri fizice. Spunea el ca "omuletul negru" apare cand in fata, cand in spate, sau in lateral. Iar el incerca sa se fereasca din fata lui ca sa nu-l poata scuipa.

Pe vremea aceea nu erau atatea posibilitati de a depista cauza si a face tratament (in urma cu multi ani). Nu exista RMN sau atat de multi psihiatri.

Acum s-a intors acasa, nu pentru ca a vrut el, ci pentru ca devenit o corvoada pt.ce-i la care locuia. De exemplu, noi stand la bloc si avand o singura baie, nu-l mai vedeam iesit, iar noi trebuia sa ne pregatim sa mergem la serviciu. Am uitat sa spun ca nici el nu putea sa se odihneasca. Asa ca la orice ora ai fi incercat sa intri in baie, mai mereu o gasea-i ocupata de el.
Cum spuneam, acum locuieste cu mama lui care e in etate. Face focul in casa de se inrosesc toate de la caldura pe care o face, atat de multe lemne consuma, indiferent de sezon, iar el sta doar in pantaloni, cu bustul gol. Nu mananca mancare gatita de mama lui, doar de sora lui care sta in alta localitate si are si copil mic. Din cauza starii lui nici serviciu nu mai are. Pe mama lui o agreseaza. Nu accepta nimic din ce ar vrea sa faca (cu sau fara acordul lui). Din partea lui ar vrea sa nu o mai vada.

Vorbeste cu parintii tai, si impreuna sa luati urgent masuri. Rugaciunea, maslul si postul nu sunt de neglijat. Domnul fie cu voi!

Un alt caz, tot din familie, tot un var dar mai tanar are cam aceleasi probleme cu sora ta. Nu se putea odihni, nu se culca in propriul pat ci pe dusumea, fara alte haine groase sub el, fara se se acopere. Auzea si vedea tot felul. A devenit foarte nervos si periculos de violent. Si-a agresat vecinii si proprii parinti. Ura femeile. Mama lui nu avea voie sa "miste" prin casa ca-l enerva la culme.
L-au dus cu politia de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie din judet. Medicii spuneau ca nu pot stabili clar un diagnostic. Spuneau chiar ca tot ce le spun parintii lui sunt "inchipuiri" ale parintilor si ca de fapt el nu are nicio problema. Atat de inteligent era varul meu in discutiile cu medicii, incat acestia ii suspicionau pe parinti, nicidecum pe fiul lor. Cum va spuneam, a fost dus cu politia si internat in spital de mai multe ori. Dupa numeroase sedinte si tratamente schimbate, au reusit in final sa gaseasca un tratament care-l ajuta se se comporte normal. Este mai linistit, doarme in patul lui, se poate discuta cu el, nu mai este atat de vehement in discutie (indiferent de subiect), ii asculta pe parinti. Din pacate e la fel de incapatanat ca si varul despre care v-am spus mai sus. Asa ca medicatia ii este data fara stirea lui. Acum ca este lucid nu-i vine sa creada de ceea ce a fost in stare sa faca atunci cand nu lua niciun fel de tratament si spunea ca parintii lui sunt nebuni nu el. Refuza categoric sa mearga la doctor sau la psiholog. Dar, el se roaga si merge si la biserica. Din pacate nici el nu are servici, desi parintii au cautat si i-au gasit mai multe joburi. Daca a mers la vreunul din ele nu s-a tinut de job si l-au concediat. Cum spuneam, regreta tot ce le-a facut in aceea perioada si nu-i vine sa creada ca fost in stare de asa ceva.
Deci, SE POATE! Credinta si speranta! Incercati tot ce e omenesc si nu va dati batuti din prima. Pana la urma si varul meu, chiar daca nici acum nu e bine definit diagnosticul, e mult mai bine.
Cele spuse mai sus sunt doar o parte din problemele verisorilor mei.

Te asteptam sa ne spui cat de curand ce ati intreprins si ce rezultate ati obtinut. Nu de alta dar dupa cum vezi, cazul surorii tale nu e singular. Asteptam sa ne spui ce parere are sora ta de a cere ajutor pentru a-si rezolva problemele si cui ar vrea ea sa se adreseze pentru a cere acest ajutor. In cine ar avea incredere mai mare? Ar fi de acord sa ceara mai multe pareri, de la specialisti din domenii diferite? Din cate am inteles, sora este o persoana credincioasa. Frica/teama/desnadejdea sunt date de bata-l toaca. Cu cat ii este mai putin teama, cu atat devine mai puternica si necuratul are si mai putina putere asupra ei. Ajut-o sa invete sa-si invinga temerile, sa devina MAI PUTERNICA.

Schizofrenie paranoidă
Draga Madalina-Gabriela sint studenta la fac. de medicina din Buc anul 6 si tocmai am terminat cursurile de psihiatrie.
Sora ta sufera de Schizofrenie Paranoida in stadiu avansat si poate culmina cu suicid ( se poate sinucide) cu cit intirziati vizita la un dr. psihiatru cu atit veti avea mai multe probleme cu ea. Asta nu este o boala care se vindeca dar se poate ameliora si tine sub control atita vreme cit isi ia medicamentele.
Acestea sint citeva simptome ale Schizofreniei Paranoide:

Halucinaţii şi / sau iluzii în prim-plan.
Hlealucinaţii sunt percepute ca fiind percepţia in sens autentic, dar care în realitate nu există.
Cele mai frecvente sunt:
halucinaţii auditive (voci, sunete)
halucinaţii vizuale (oameni, obiecte) şi
halucinaţii tactile (contacte).

Lasati maslul, postul si preotul, duhovnicul, si alte cele, fata asta este bolnava nu posedata
D-zeu a lasat doctorii pt bolnavi si boli iar preotii habar nu am pt ce, ca si cum omul nu s-ar putea ruga si citi din Buiblie singur, am nevoie de Preot si Duhovnic ca traducator, ca limba mea nu este inteleasa de D-zeu.
Sfat din parte mea mergeti cu ea cit mai repede la doctor.
Sanatate multa

Sa nu renunte la rugaciune si sa mearga la un preot bun sa i spuna tot iar acela o v a sfatui ce sa faca...Doamne ajuta

lasa-o dracului de religie ca va inegrit pe majoritatea.Duhu sfint,bau-bau...ce naiba?cred ca voi sunteti monstri din viata ei.Stinge becu si stai pe aproafe sa nu faca vre-o prostie dar lasa-o sa treaca pragul asta si va vedea ca nu este nimic....apoi vb si cu doi pshiatri da buni nu din aceeia ce au cumparat diplomele de la spiru sau de oriunde altundeva...ca tara-i plina de asemenea doftorasi.Sau vrei show?...OTV,ce zici?

Buna seara, as vrea sa va transmit si eu cateva cuvinte. Pentru orice afectiune exista solutii,medicamente,tratament.Insa va pot spune ca nicio boala din lume nu poate fi vindecata fara ajutorul lui Dumnezeu.Daca ea nu se poate ruga, puteti s-o faceti cei din familie pentru ea.
Mie mi-a spus un preot ca daca iti doresti cu adevarat sa te vindeci si crezi cu tarie ca Dumnezeu te poate ajuta, atunci , cu siguranta te vei vindeca.Cred ca o combinatie dintre medicina si credinta in Dumnezeu o poate ajuta sa se vindece!
Doamne ajuta!