Nelamurire

Hei.Iti scriu pentru ca am niste chestii similare.Cam de doua luni.Am fost diagnosticata cu anxietate,atacuri de panica si episod psihotic acut si am si fobii:adica imi e frica sa ies afara,imi e frica sa ascult unele melodii,imi e frica de soare,de umbre si de reflexii,uneori ma sperii cand ma uit in oglinda.Iar uneori am un fel de halucinatii,ba vad niste figuri geometrice care plutesc ,uneori vad oameni care merg la departare sau cand inchid ochii vad lumini care mi se plimba in ochi sau daca ridic mainile spre tavan pot vedea un cerc sau un fel de aura pe care pot sa o ating si ma pisca.Si tot la fel am impresia ca cineva ma urmareste si ca imi stie fiecare miscare si ma face sa fac unele chestii fara sa vreau de exemplu:acum 2 saptamani am dat cu mainile intr-o farfurie si sa spart si apoi am inceput sa dau in tata parca fara sa imi dau seama parca ma punea cineva ,aveam impresia ca tata vroia sa ma omoare.Si imi e frica de oameni si parca se transformau in monstii mai ales cei pe care ii cunosc si cand vorbesc vocile lor imi raman in cap si se repeta iar uneori cand vreau sa fac ceva parca mai am alta voce care ma contrazice.Visez foarte mult si uneori ma blochez in vise sau ma trezesc de multe ori si am migrene parca cineva imi spune sa fac ceva incontinu.Si imi pare rau daca nu pot sa te ajut :( ca nu prea stiu multe.Am vazut intrebarea ta si oarecum m-am regasit asa ca m-am gandit sa scriu.Eu momentan am tratament de o luna cu Trittico,un antipsihotic si actovegin.

:(.Asa am si eu si cu paranoia si cu tot, acum urmeaza sa ma duc iar la control.Nu imi mai revin,ma simt rau incontinuu si am devenit alta persoana intr-un fel.Ma simt ca intr-un vis,totul pare incetosat,aud fiecare zgomot tare,fiecare picatura care cade,aud totul enervant de tare.Si uneori si eu devin foarte paranoica adica am impresia ca ma urmareste cineva sau ca parintii vor sa imi faca ceva... si eu simt ca nu pot sa imi mai controlez reactiile si ca nu mai pot sa imi coordonez corpul dar am observat ca se intampla asta din cauza faptului ca ma concentrez prea tare asupra actiunilor pe care le fac si am o perceptie ciudata asupra vietii si a oamenilor,ma pierd mereu intr-un vid si uneori simt ca nu mai pot trai cu mine ca eu ma inebunesc pe mine.Dar cine sunt eu defapt?Cine e persoana mea?.Si uneori ma gandesc prea mult la moarte ma concentrez prea mult la subiect si iar cad intr-un gol.,,Daca raiul si iadul nu exista?Atunci cand murim nu se intampla nimic.Murim pur si simplu,ne pierdem cunostinta si devenim un obiect fara semnificatie,de ce suntem asa de legati de lumea in care traim?De ce aveam atat de multe concepte?''''''''si mereu imi vin in minte intrebari asemanatoare care ma aduc intr''''o stare oribila si confuza.E ca si cum nu as mai trai,sunt doar un privitor care analizeaza orice miscare.Si urasc sa ies afara pentru ca totul arata ireal,si parca toate persoanele se uita la mine,se holbeaza in sufletul meu.Si parca pur si simplu nu exist si mi se amesteca toate gandurile in cap si gandurile mele se contrazic asa de tare de parca as avea mai multe persoane in mine si fiecare vrea sa aiba dreptate.Depresiva nu ma simt,ma simt doar pierduta in alta lume care ma izoleaza de normalitatea pe care obisnuiam sa o traiesc.Si ma frustreaza ca nici macar nu stiu sa explic cea ce simt, e dincolo de cuvinte.Si mereu ma gandesc daca e ceva neurologic,pentru ca am ameteli dureri de cap...etc.Si sunt si singura deci nu am cui sa ii spun.