Ce poate fi/posibile solutii?

Buna ziua!Incep prin a va spune ca am urmat tratament psihiatric ultimii 3 ani pt diferite tipuri de depresie.Apoi s-a aflat ca nu e defapt depresie,ca sunt mai degraba ''simptome negative'' aparute ''din senin''.Nu mi s-a potrivit nici un tratament,m-a ajutat doar un singur antidepresiv,la inceput,cand simptomele erau mult mai blande si apoi nu si-a mai facut efectul.Mi-am terminat cu mare greutate studiile,acuma sunt in strainatate,urmez un master.Nu fac fata,abia ma trezesc dimineata din pat de oboseala,apoi plang in nestire din lucruri nesemnificative, din senin,ori in locuri publice.Abia rezist la cursuri,abia ma concentrez,nu retin lucruri.Totul parca se misca prea repede pt mine,am ajuns sa nu mai inteleg fraze complicate,ca si cum as dormi pe jumatate,de parca totul e un vis si nu sunt reala.Nu pot termina studiile de caz la timp:nu am idei(de obicei aveam multe),formulez cu greu,iar a doua zi nici eu nu mai inteleg ce am vrut sa scriu asa ca ma apuc din nou de treaba.Am observat ca la cursuri nu mai pot face calcule simple din cap,uit deseori tabla inmultirii(sau gramatica) sau zile importante de nastere etc,lucruri pe care le stiam dintotdeauna.Cand starea asta de vis/oboseala(fara un motiv) e accentuata fac lucruri ''pe pilot automat'' gen pun lucruri unde nu ar trebui(mai tarziu imi dau seama) sau vb singura in public(eu credeam defapt ca vb cu mama la telefon,dar telefonul era in buzunar si eu eram cu o prietena la cumaparaturi).Mi s-a atras atentia dar am zis ca gandeam doar cu voce tare,in orice caz asta a durat cateva secunde cred,nu stiu exact.Marea problema e urmatoarea:deoarece tartamentele nu au dat roade parintii(mai ales tata) a zis ca e clara treaba:lipsa mea de motivatie e de vina,si ca in fiecare zi trebuie sa ma fortez sa fac un pic mai mult si tot asa pana imi revin.Eu abia ma mentin acum cu masterul si simt aici ca e limita,si asa nu stiu de o sa il termin.Ma duc si la fitness la insistentele lor,desi sunt fara vlaga,stiu ca nu ma ajuta,desi stiu ca sportul e sanatos,de aia o fac.Apoi,mai urmeaza si un job part-time de la anul.Inainte de medicatie,am mai incercat schimbarea stilului de viata(alimentatie/sport),apoi medicamente naturiste dar nimic.Nu stiu ce sa mai fac.Nu stiu de unde sa incep,lucrurile se complica la o rata exponentiala si eu nu pot nici sa procesez.Am mai consultat si aici un medic,care nu parea tare interesat,am facut ceva analize,apoi m-a trimis la psiholog(desi am urmat deja psihoterapie 9 luni),deci sedintele le incep in cateva luni,listele de astepare sunt lungi.Asta nu a facut decat sa intareasca convingerea tatalui meu ca nu e nimic inafara de lipsa de ambitie.El a zis ca sunt f normala,ca tin pasul,ca doar nu vin acasa in camasa de forta.Are dreptate,ceea ce nu stie el e ca eu abia rezist,aici mi-e limita.Pur si simplu speram sa nu dau iara in starea asta de suparare,care amplifica toate simptomele deja demult existente,dar uite,s-a intamplat.Sa nu mai vb de viata sociala/personala,nu am timp de asa ceva si nu mai simt placere in nimic.Cand am totusi timp liber prefer sa dorm si sa nu ma mai trezesc,presimt ca am fost,sunt,si voi fi (mai ales) o povara pt ai mei.Am scris aici in speranta ca poate cineva va avea vreo idee pt pasul urmator.Nu ma astept la solutii/pastile miraculoase si nici la faptul sa imi rezolve cineva problemele.Daca ati citit pana aici,va multumesc din suflet pt. rabdarea si interesul acordat(am incercat sa fac un rezumat cat mai scurt). Va multumesc,doresc multa sanatate tuturor !