Tulburare de concentrare, atentie si de memorie?

Va multumesc pentru rapsuns,

deficitul de atentie exista dinainte doar ca nu i-am dat importanta insa acuma mi-am dat seama sau l-am constientizat, pentru ca nu mi se intampla doar in relatie ci si la locul de munca sau daca port co conversatie cu cineva,nu ma pot concentra sau ma concentrez putin, dar pe urma ma pierd si pe langa asta nu sunt capabila sa reproduc daca e o discutie mai lunga, ma pierd, la fel este si cu cititul trebuie sa tot recitesc si dupa o ora tot nu reusesc sa redau. Nu pot sa spun ca am fost functionala pana la aceasta relatie, adica vorbeam doar strictul necesar, dar am realizat acuma ca nu vorbeam pt ca nu stiam despre ce sa vb sau sa imi dau cu parerea. AM fost la fel, doar ca nu am sesizat cum sunt de fapt. Ma sperie faptul ca din cauza acestui deficit de atentie si tulburare de concentrare sa nu reusesc sa fiu un om normal si sa fie asta o bariera in relatiile mele cu oamenii.
AM fost si la psiholog, dar nu m-a ajutat zicea ca nu poate fi adevarat si incerca sa ma incurajeze, dar din moment ce eu imi dau seama de acest aspect si observ ca ma impiedica sa relationez cu oamenii din jurul meu e clar ca exista o problema,

Va multumesc pentru rapsuns cu siguranta voi reveni cu un feedback indata ce voi gasi un specialist indicat ,pentru ca ma apasa problema si poate mai sunt persoane in aceeasi situatie.

Ai putea sa detaliezi putin cum ai reusit sa rastorni situatia, ai avut probleme asemanatoare. Iti multumesc

Buna.Ceea ce ai tu mi se intampla si mie.Din cauza ca nu avem sau ne pierdem increderea in noi.ne autoblocam.pur si simplu se duc niste informatii in mintea noastra ce se transforma in niste temeri.

Este doar un exemplu mic din toate astea si poate te gandesti ca nu ti se aplica. Si poate asa e. Tu poate ai alte "greutati" asemanatoare.

Insa ideea principala este dupa ce am reusit sa corectez multe din acele comportamente tipice pentru oamenii fara incredere in sine, totul a inceput sa vina mai natural. Increderea, comunicarea sociala si inclusiv concentrarea aceea de care vorbesti. Mi-am dat seama ca acea lipsa de concentrare provenea si de la faptul ca sunt mai aiurit si visator ( ceva ce nu vreau sa corectez pentru ca imi place asa) dar si de la acea neliniste ce o aveam in situatiile sociale si de la tensiunea emotionala provocata de neputinta de a ma simti comfortabil intre oameni iar probabil creierul se decupla pentru a nu continua sa alimenteze acele stari, si cum ai zis si tu, nu prea mai eram prezent.

Dar de-a lungul timpului si aceasta lipsa de concentrare a cam disparut de la sine. Uneori mai apare dar mai ales deoarece, cum ziceam mai inainte, asa este firea mea, in sensul ca am o fire foarte creativa si de multe ori prea usor incep sa-mi aduc aminte de o chestie la care lucrez si sa caut mental solutii si alte lucruri.

Pe scurt, incearca sa citesti un pic despre cum functioneaza psihicul omului, despre conditionarea mentala, despre experimentul lui Pavlov, afirmatii si mai ales articole despre stima de sine si increderea in sine. Poate chiar aceste studii iti vor deveni hobby.

Pe parcurs, facand progrese, o sa observi ca multe lucruri vor incepe sa iti vina in mod natural: de exemplu, nici eu nu aveam subiecte de discutie in situatii sociale. Si niciodata nu am studiat anume ce subiecte se pot discuta intre oameni ci pur si simplu, pe masura ce incepeam sa ma simt mai bine in pielea mea chiar simteam ca am ce spune cand ma aflam intre oameni si veneau ideile de la sine fara sa fac mari eforturi.

Iar acum ca incheiere, dupa ce te-am facut sa citesti cat pentru 10 ani, iti mai dau de citit.

1). Am uitat sa mentionez ca una dintre cele mai critice schimbari a fost schimbarea a ceea ce se numeste "self-talk". Adica schimbarea ''atitudinii'' acelei voci interioare cu care iti formezi gandurile. Acea voce interioara a mea ( gandurile mele) erau extrem de nocive si pline de ura si critica la adresa mea si a tot ceea ce faceam. ( si acum ma mai blastam uneori dar apoi rad de ce tampenie am gandit). Ideea e ca am schimbat fortat absolut orice gand din negativ, in pozitiv. Oricat de aiurea parea si de exagerat. In loc sa-mi zic constant " ba, ce idiot esti", am invatat sa-mi zic " ba, ce destept esti". Da, stiu. E simpatica situatia. Dar stiam ca obiectivul era sa schimb acel obicei al creierului de a ma considera idiot cand stiam ca sunt idiot dar vroiam sa cred ca sunt opusul. Si creierul, pana la urma crede orice ii repeti indeajuns de des si de puternic. Cauta articole si despre "self-talk" sau vocea interioara ( in domeniul psihologiei, nu cel religios).

2). Iti recomand, una dintre cele mai importante carti, care mi-a schimbat viata: " Mintea subconstienta - Duhul tau fermecat" de Harry W. Carpenter. Are un titlu mai de neluat in serios dar este o carte serioasa si care sper sa te ajute cel putin cat m-a ajutat pe mine.

Buna Simo. Avand cam aceleasi probleme ca si tine, am dat de postarea ta. Am vazut ca a trecut ceva timp de cand ai postat, da voiam sa te intreb daca ai reusit sa imbunatatesti situatia, si daca da, cum? Multumesc frumos.

Buna. Ma confrunt cu aceasi problema. Dacă ai reușit sa o rezolvi mi ar plăcea sa primesc niște sfaturi . Dacă nu ai reușit sa o rezolvi poate vom găsi o soluție împreuna pt ca știm prea bine ca noi cei fără încredere in sine avem nevoie întotdeauna de cineva sa ne împingă de la spate iar unde sunt doi puterea creste .

Buna, da din fericire am reusit sa imbunatatesc situatia. A fost un drum lung, dar a tinut foarte mult si de mine deoarece mi-am dorit enorm de mult sa imi revin. Si chiar daca in urma cu 5 ani as fi zis ca nu este posibil, acum zic: este posibil, se poate, daca iti doresti si faci tot ce tine de tine pentru a iesi din cumpana.
Ce am facut concret: Am luat legatura cu un psiholog, dar dupa ce am schimbat in jur de 5, care a stiut cum sa abordeze problema si sa ma ajute. De asemnea m-a ajutat mult si credinta, dar asta este individual, poate nu se potriveste la toata lumea. Am realizat ca am mari mari probleme cu anxietatea si din cauza aceasta eram blocata in multe situatii si de asemenea aveam o gandire de tip negativist care nu m-a ajutat deloc. Am reusit sa imi depasesc aceasta problema, documentandu-ma foarte mult pe acesta subiect, am vorbit cu mai multi oamenii, am citi mult despre asta am incercat in primul rand eu sa ma ajut, iar pe urma am lasat si pe altii sa ma ajute.
Acuma privind retrospectiv pot sa spun ca sunt un alt om, sunt un om mai deschis, mai prezent, care resuseste sa aiba conversatii cu oamenii din jur, asta nu insemna ca vorbesc non-stop si despre orice subiect, nu este felul meu, sunt mai interiorizata de fel, dar reusesc duc o conversatie pana la final si sa imi argumentez ideile, in orice caz sunt cu mult schimbata, am mai multa incredere in fortele proprii si ma pot concentra mult mai bine. Am evoluat foarte mult si cu toate ca in trecut eram foarte demoralizata din cauza faptului ca mi-am dat seama ca am atatea probleme, in ziua de azi ma bucur ca am ajuns sa imi descopar problemele pentru ca in felul acesta am reusit sa ma dezvolt foarte mult si sa invata pe aceasta cale foarte mult.
Chiar daca poate parea cliseic, totul tine de noi de setarea noastra, de gandirea noastra, trebuie sa incercam sa gandim pozitiv, sa luam partile bune din viata si sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.
Si in urma experientei mele sunt convinsa ca tot ceea ce ni se intampla are un scop, a carei semnificatie o gasim mai devreme sau mai tarziu.

Ma bucur pt “regăsirea” ta!Eu sunt la început de drum,sper sa am aceeași evoluție ca și a ta,sa fiu puternic mental!Momentan,simt ca ma copleșește,ma doboară tot!Am făcut o descriere mai jos care practic,ma definește ca și persoana ce sunt acum!Nu știu dacă îmi voi găsi vreodată locul in lumea asta,ma bucur însă pentru cei ce au reușit!!👏🏻🤝

Salut, crezi ca ai putea sa lasi un mail/telegram? orice dorești doar sa putem vorbi, as dori sa-ti cer niste sfaturi doar daca ai avea ingaduința si timp candva, Mersi!

Buna, vreau sa-ti spun ca m-am regasit fiecare cuvant pe care l-ai spus; cautam un ajutor si mi-a apărut mesajul tau. Poate ciudat, dar m-am bucurat sa vad mesajul tau, asta pentru ca m-am regasit, dar m-am bucurat mai tare cand am citit ca acum esti bine.
Eu am 23 de ani, si traiesc cu tot ce ai zis: sentimentul de anxietate, ca nu sun suficient de buna, limitat in vorbire si gandire, toate astea imi fac existenta mai grea.
Mi-am dat seama ca la baza a tot ceea ce traiesc este sentimentul de neincredere si stima de sine scazuta, lucrez la asta, simt ca am pornit pe drum, insa momentan este ceata.
M-as bucura daca ai putea sa-mi lasi un nr de telefon, adresa de email, insta fb orice, ca sa putem vorbi
Multumesc
Diana