Sarcina

Buna draga mea, sa stii ca nu se poate pierde un copil fara chiuretaj, dealtfel nu stiu ce religie imbratisezi, dar oricare ar fi nu cred ca ar fi cazul sa-ti intorci spatele si sa faci ce te gandesti tu ....Dumnezeu vede tot si daca ti-a dat acest al doilea copil inseamna ca a avut motiv bine intemeiat...eu am aproape 40 de ani si am avut timp sa-mi dau seama ca nimic pe lumea asta nu este intamplator, toate au o motivatie si sfatul meu este sa faci copilul si sa te bucuri de amandoi pentru ca la batranete ....daca o sa ajungi ...ei te vor cauta si te vor ingriji la nevoie...succes...

intra pe

www.adevaruldespreavort.ro

Eu cred ca acest mesaj este o gluma foarte p****** din partea unei persoane care doreste sa isi bata joc intr-un mod hidos de toti oamenii care incearca sa ajute dupa puterile lor pe forum.

Sunt convinsa ca un om si mai ales o femeie in toate mintile nu ar scrie asa ceva niciodata in zilele noastre (pentru un moment am crezut ca am vazut un mesaj din anii 1970...).

Daca este totusi real, chiar sfatuiesc aceasta persoana sa nu mai faca un copil. Cu mentalitatea pe care o are, ma intreb cu groaza cum isi va creste primul copil. Nu inteleg de ce totusi daca nu isi mai dorea copii, nu si-a legat trompele sau nu si-a pus un sterilet.

Oricum...multe ii e dat omului sa citeasca...

esti foarte incisiva claudia si chiar nu e cazul....fiecare isi spune parerea lui,atat.tu faci cum crezi de cuviinta.tot ce pot sa ti spun este ca intr o oarecare masura am fost in situatia ta si pot sa iti spun ca gresesti cand gandesti asa.fiica mea cea mare acum are 11 ani,de la 3 ani bat spitalele cu ea:tg mures,bucuresti,iar tg mures.tratamente de 7 ani,probleme neurologice evolutive,mai exact polineuropatie cronica demielinizanta plus HIC,retard in dezv neuro psihica.am ramas o mama singura,am divortat deoarece partenerul in loc sa ma sprijine si a gasit refugiul in alcool si violente asupra mea.am cunoscut pe cineva si dupa 2 ani de relatie am ramas insarcinata cu tot cu contraceptive.cand l am informat pe omul langa care credeam ca voi imbatrani,am primit o lovitura dura:sa aleg pe el sau copilul,si am ales :copilul.nu mi am pus nici o secunda problema ca acest al doilea copil se va naste cu probleme deoarece niciodata medicii la care am fost nu au spus ca ar fi ceva genetic la cea mare.am batut drumurile pana intr un centru universitar sa vad daca bebe e ok sau e afectat de postinor,ca asta luasem plus contraceptive locale pharmatex.mi s a spus ca bebe e ok si am pastrat.acum cand iti scriu stefania are deja un anisor.nu stiu,e legea compensatiei cred,e un copil superb:sanatos,deosebit de frumos(nu o spun eu ci persoanele care ma vad cu ea prin supermarketuri la cumparaturi si care se opresc sa o admire,are niste ochisori albastri remarcabili),ff cuminte,nu am simtit ca am copil pana acum.Sunt o mama singura,cu un copil incadrat in grad de handicap,cu tratamente si investigatii perioadice pt cea mare,stau in chirie si sunt "un amarat de bugetar".Fetita cea mica e nerecunoscuta de catre tata si in consecinta nu are nici macar o pensie alimentara.cea mare are 200 ron pensie alimentara.CE vreau sa spun cu asta?ca ma descurc draga claudia ,singura cu 2 copii,fara un sprijin material sau moral din partea cuiva.am uitat de cand nu am mai fost la sfanta liturghie,dar de crezut in D-zeu ,cred.Cand tatal celei de a doua fetite facea presiuni enorme asupra mea sa fac avort,eu aveam un sg gand si anume:ca daca imi voi ucide copilul,il voi supara pe cel de sus atat de tare incat mi o va lua si pe cea mare si voi ramane un om fara niciun sens pe acest pamant.Gandeste te bine,nu e corect sa nu ii spui sotului tau,are dreptuyl sa stie....e sf sarbatoare a nasterii domnului...sper sa iti de a un gand bun....sanatate copilutului tau

Am avut ocazia sa cunosc o mama a carei copil avea probleme grave de sanatate: un asm bronsic ce ii dadea uneori convulsii si stari de rau de abia il putea salva sa nu moara asfixiat. L-a ingrijit enorm si a mers la cei mai renumiti medici, dar nici unul nu ii dadea un tratament care sa ii usureze in mod evident suferinta. Au trecut ani - copilul avea de acum 11-12 ani, starea lui de sanate era tot mai p******. Mama lui a visat, intr-o noapte, sa mearga si la preoti . A pornit pe aceasta cale iar , la un moment da, un preot a sfatuit-o sa mai aduca pe lume un copil. A ezitat , pentru ca nu avea o stare materiala nici macar buna, dar, totusi, cu nadejde la bunul Dumnezeu , dupa un an, a venit pe lume un fratior pentru copilul mai mare. Un copilas sanatos si voinic, cuminte si bun. Din acel moment , copilul mai mare NU A MAI FOST BOLNAV.
Au trecut cam 7 ani de atunci. Acea mama mai are acum si o fetita, mai mica doar cu 9 luni decat al doilea baietel . Imi spunea ca a vazut acest al treilea copil ca pe o incercare a Domnului, dar si ca pe o mare binecuvantare. Sunt toti sanatosi, copilul cel mare asteapta sa isi dea bacalaureatul. Nu a mai facut niciodata crize, toate testele medicale au iesit foarte bune- spre marea mirare a medicilor care il cunosteau. iar situatia lor materiala nu este deloc rea in prezent. Sunt o familie multumita si fericita.
Nu este o poveste, chia daca pare, este o situatie reala. Cine doreste sa inteleaga ceva din cele spuse de mine - va intelege.
Va doresc , la toti, intelepciune si puterea de a crede si de a alege calea cea buna!