In memoria Dl. Dr. Mircea Sandu

Mircea...un mare OM imposibil de uitat! Cine l-a cunoscut asa cum l-am cunoscut eu stie despre ce vorbesc! O viata grea cu prea putine bucurii pt un OM care a ajutat atatia oameni si a salvat atatea vieti! Frate nu mi-am dorit decat sa ne vedem si sa-ti povestesc despre cel mai bun an din viata mea care acum este ruinat de cea mai mare pierdere a mea!Fratica ai sa fi in inima mea toata viata!!!! Nu o judecati pe fata care a lasat acel mesaj din 8 pt ca nu a avut sansa sa-l cunoasca asa cum ar fi trebuit! Dumnezeu sa te odihneasca si nu regret ca ti-am insuflat pasiunile pt motocicleta si zbor pt ca stiu ca atunci cand faceai asta erai fericit!Adio Mircea...mi-ai rupt inima frate!

Am fost amici.Il cunosteam destul de bine.Dupa divort,comportamentul sau a suferit o radicala schimbare in rau.Daca nu ne respectam si nu incercam sa ne intelegem cat suntem in viata,degeaba mai spunem ,de exemplu,ca lasa de dorit cand era in viata.Dumnezeu sa-l odihneasca !

L-am cunoscut in imprejurari nefericite pentru mine.S-a prezentat scurt:"sunt dr.Mircea Sandu si va voi face bine!"S-a tinut de cuvant. Aveam in comun anii de liceu militar de la Breaza.
Si-a iubit si respectat meseria, si-a respectat pacientii, a dus totul la extrem! Chiar si viata.
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l primeasca acolo sus !

Mirciulica, nu ma gadeam sa ca o sa scriu aceste randuri pe aici. Ne cunosteam de la 14 ani cand am intrat in LM, ca si colegi de clasa. Ai fost un cavaler invingator al necunoscutului...dar se pare ca nu ti-a placut cu noi...ADIO

ADIO Mircea, te iubim.

Un om dosebit, un medic de exceptie. Niciodata nu i-am putut multumi indeajuns pentru profesionalismul, munca pana la epuizare, modestia de care a dat dovada in relatia cu pacientul.
Pentru mine a fost si va ramane medicul perfect.
Multumesc mult, D-le Doctor!

Acest doctor a fost pt mine un INGER.Cand toti imi spuneau ca nu am sanse de supravietuire el mi-a spus sa am incredere ca o sa fie bine si asa a fost,acum dupa 6 ani sunt bine sanatoasa.PACAT CA ACUM NU MAI ESTE DOMNUL DOCTOR "MAINI DE AUR".Va voi multumi toata viata mea.DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

Pacat domnule doctor ca unii nu au stiut sa va pretuiasca atunci cand erati in viata.Va multumesc etern pt.ca ati salvat viata mamei mele.

Draga Mircea,
Am avut ocazia sa ne cunoastem de foarte tineri.
Mi-as dori sa poti raspunde la anumite comentarii care nu isi au locul in aceste momente. Acesti indivizi ar trebui sa se priveasca in oglinda inainte de a deschide gura.
Te-am apreciat dintotdeauna pentru puterea ta de munca, daruirea si generozitatea ta.
Nimeni nu este perfect dar in asemenea momente tragice pentru toti care te iubesc cred ca trebuie sa ne reamintem mai ales pentru ce te iubim.
Iar cei care nu te iubesc ar trebui sa se abtina de la comentarii.

Pe aceasta cale doresc sa prezint condoleante familiei dansului..nu trebuie sa judecam noi pe nimeni..cum a spus si domnisoara (comentariu postat inainte de decesul doctorului) in primul comentariu..Mircea SAndu ca doctor a fost extraordinar ..insa ca om nu cred ca l-a cunoscut cineva mai bine ca ea!Asa ca orice comentariu rautacios ar trebui lasat deoparte ..mai ales in aceste momente!Dumnezeu sa-l ierte

Post dedicat celui ce a fost Dl. Dr. Mircea Sandu, Medic primar neurochirurg Spitalul clinic de urgenta militar central dr. CAROL DAVILA (Bucuresti)

Urmare mesajului the daughter", multi ar putea sa-si faca o impresie gresita despre Mircea.Fac urmatoarele precizari: personal stiu despre mult prea multe ocazii cand, invocandu-se diferite motive, a fost refuzat de fosta nevasta, nepermitandu-i-se sa-si vada fata. Iar pretentia ca el sa renunte la drepturile parintesti pentru ca cea mica sa poata avea numele noului tata, mi se pare dezgustatoare. The Daughter, nu are de ce sa-ti fie rusine cu numele tatalui tau. Sper ca observi aprecierea de care se bucura. Sa stii ca te-a iubit, dar nu a putut ajunge la tine. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa ramana in memoria celor apropiati lui! Eu nu l-am cunoscut pe domnul doctor, dar ma inclin cu piosenie in fata celor care isi ajuta semenii si inteleg ca acest om asta a facut toata viata. Multa putere celor apropiati lui!(Fraticu-le, permite-mi sa-ti spun asa, prietenul tau iti va fi aproape toate viata, condoleante!)

Cand am primit vestea, am sperat din tot sufletul ca e o gluma...
Si-acum as vrea sa cred ca e o alta gluma a DOMNULUI DOCTOR (de data asta �nereusita� - desi era un om foarte spiritual si cu simtul umorului... )
L-am cunoscut pe acest medic extraordinar in decembrie anul trecut (o hernie de disc urata a facut sa ni se intersecteze drumurile) - mi-a fost recomandat ca un excelent profesionist in contextul acesta.
Nu uit niciodata ca l-am enervat cumplit la prima intrevedere cand - ca orice pacient speriat de intalnirea cu chirurgul si de neplacuta perspectiva a unei interventii chirurgicale - am pus o intrebare stupida: �totusi nu se poate evita operatia?�. Nu, nu se putea si medicul Mircea Sandu imi daduse toate explicatiile si argumentele in sensul asta... dar de spaima nu-l auzisem prea bine. Imi aduc aminte ca a iesit aproape trantind usa si i-a spus mai apoi prietenului nostru comun: �Spune-i copilului aluia teribil sa-si bage mintile-n cap! Vrea sa ajunga in scaunul cu rotile de la varsta asta?�. Si nici nu cred ca �m-a definit� vreodata cineva mai bine - chiar daca mi s-a parut pe moment (si aveam sa descopar ca m-am inselat profund!) ca nu prea stie/reuseste sa comunice cu pacientii, ca n-are rabdare sau intelegere pentru unii dintre ei, ca nu e un foarte bun psiholog...
Nu uit niciodata ca l-am suparat apoi si a doua oara facandu-i o surpriza tare neplacuta cand m-am internat fara sa-l anunt, o saptamana mai tarziu. Eram la prima mea �intalnire serioasa cu spitalul� si n-am prea reusit sa �gestionez corespunzator� aceasta experienta - cu o seara inainte il rugasem tot pe prietenul nostru comun sa-l anunte ca urma sa vin a doua zi, insa cred ca a uitat. Asa ca minunatul medic s-a trezit cu mine in salon intr-o frumoasa dimineata de joi, 19 decembrie 2007 la vizita de dimineata, desi nu stia ca sunt acolo. Va dati seama ca a fost pus intr-o situatie destul de delicata in fata colegilor si a celorlati pacienti... Si s-a intors apoi ca sa ma �besteleasca un pic� si a fost una dintre cele mai dure, dar in acelasi timp si interesante si sclipitoare �dispute principiale� dintre medicul extraordinar si pacienta rebela! Presupun ca nu e greu de imaginat ce se intampla cand �se ciocnesc� doi oameni cu personalitati puternice... si simpaticul medic nonconformist nici nu cred ca s-a mai confruntat vreodata cu ceva asemanator... Dupa care, medicul a plecat grabit (cum pleca el de obicei, in viteza...) si pacienta a iesit �sa se racoreasca� un pic afara. Si tot medicul saracul (�cel mai inteligent cedeaza� intotdeauna) s-a intors zambind sa-ntrebe de pacienta lui si �sa faca pace�. N-aveai cum sa fii suparat pe el, chiar daca te certa sau te lua un pic mai tare, tot nu puteai sa te superi pe el (in marea majoritate a situatiilor avea dreptate, chiar daca nu vroiai sa recunosti asta...).
Dar ceea ce nu voi uita niciodata este momentul acela �de gratie� in care a reusit sa stinga intr-un mod elegant si delicat, dar in acelasi timp calm si ferm stupidul si banalul conflict iscat in timpul interven??iei chirurgicale (intre medicul care-l seconda si asistenta care m-a condus in sala de operatie). Si n-am sa uit niciodata modul extrem de delicat si elegant in care si-a cerut scuze (dupa operatie) pentru acel incident (pentru o vina care nu era a lui, totusi...). Si nici felul in care avut grija de mine ulterior...
Desigur, au existat si momente in care si medicul extraordinar a gresit (si cu atat mai mult rebelul pacient) pentru ca suntem oameni si nimeni nu e perfect. Ma pricep insa destul de bine la oameni si stiu (desi l-am cunoscut mai mult �intuitiv�) ca a fost un medic extraordinar si un om deosebit care - sub aparenta unei persoane dificile (avea aceasta reputatie) - ascundea un suflet de aur. Numai ca - asa cum obisnuiam eu sa glumesc pe seama dansului si cu dansul - ii placea foarte mult �sa faca pe ZMEUL�! Si mai stiu ca - pentru un om pentru care timpul e intr-adevar important si pretios - cu mine a avut intotdeauna foarte multa rabdare si intelegere �raportat la datele spetei�...
L-am revazut in august 2008 cand am repetat anumite investigatii - aveam simptome asemanatoare cu cele dinaintea interventiei chirurgicale din decembrie si mi-a fost foarte frica de o recidiva. Regret enorm (si nu mai pot repara asta) ca am plecat de data asta eu �trantind usa� (metaforic vorbind) si ca n-am reusit sa inchei relatia medic-pacient (sau viceversa) intr-un mod mai frumos si elegant. Am apucat sa-i multumesc totusi (chiar daca din nou �atipic�) pentru aceasta experienta unica din care am invatat foarte multe - pentru ca intalnirea cu el mi-a schimbat viata si m-a facut sa devin un pacient si un om mai diligent si responsabil din anumite puncte de vedere. Aveam obiceiul (foarte prost) de a-mi bate joc cu gratie de sanatatea si de organismul meu pana la momentul interventiei chirurgicale...
Sper din tot sufletul sa ma fi iertat pentru ca recunosc (cu mana pe inima, iarasi!) ca am fost unul dintre cei mai dificili pacienti cu care s-a intalnit vreodata. Si sper din toata inima sa aiba parte de liniste si pace acolo unde s-a dus pentru ca merita sa fie linistit si fericit, merita mult mai mult de la viata!
Si totusi, DRAGA DOMNULE DOCTOR, cu tot respectul, simpatia si admiratia pentru calitatile umane, personalitatea si profesionalismul dvs., pentru stilul dvs. �atat de personal� de a trai si de-a fi, n-ar fi trebuit sa plecati asa devreme! Stiu ca erati grabit si mai tot timpul �in viteza�, dar n-aveati voie sa faceti asta, aveati �o menire speciala�! Erau atatia oameni care ar mai fi avut nevoie de dvs., chiar nu v-ati dat seama de asta? Pentru ca oameni care sa puna pasiune si suflet in ceea ce fac, �oameni cu har�, sunt tot mai rari in zilele noastre!

In 1999 am fost pacientul dvs si niciodata nu voi putea uita modul in care m-ati tratat si pentru care va multumesc din suflet. Sper ca de acolo de sus sa aveti grija in continuare de cei care au nevoie de dvs. Cat timp voi exista pe aceasta lume va voi pomeni si sa fiti sigur domnule doctor ca aidoma tuturor celorlalti pacienti ai dvs nu va voi uita niciodata.Cred ca in aceste momente toti cei care v-au cunoscut ar trebui sa se gandeasca ca si ei au pacate si nimeni in aceasta viata nu este nemuritor. Adio domnule doctor. D-zeu sa va ierte.

Dr. Mircea Sandu...ca medic...no comment, ca om...lasa de dorit

Adio, prieten drag...

Imi pare rau ca nu te-am sunat mai des...ca nu am mai apucat sa te intreb ce iti mai face genunchiul, dupa cazatura aceea cu parapanta, de anul trecut...

Imi vin in cap numai amintiri, imagini cu tine si cu Eric jucandu-va in curtea din spate a casei tale...cum imi povesteai, in 2004 ca ti-ai descoperit o noua pasiune, motociclismul...ce incantat erai de primul tau Ninja si cum mai radeam de tine ca era mov...de cum asteptai weekendul sau zilele in care nu erai de garda la spital, sa fugi la "fraticii" tai bikeri din Brasov...

Cand am cazut anul trecut si mi-am rupt meniscul si ligamentul, exact ca tine, dupa episodul cu parapanta, de anul trecut, si ti-am zis sa te operezi...mai tii minte ce mi-ai spus???: -Nu ma operez...asta ar insemna sa nu ma pot da cu parapanta sau sa merg cu motorul cel putin 7-8 luni...nu pot face asta...cate zile mi-o mai da Dumnezeu, o sa fac ceea ce ma face fericit...

Inca nu-mi vine sa cred...ma uit la numarul tau de telefon si imi vine sa il formez, a suta oara...dar nimic nu te mai poate aduce inapoi.

Ai facut ce ti-a placut, pana in ultima clipa.

Ai adus speranta din nou in sufletele a sute de oameni, carora alti medici le spusesera ca nu mai au nici o sansa...tin minte cum veneau rudele celor operati dupa tine pe hol sa iti dea bani si tu, cu un ton foarte aspru, le replicai: -Auzi, domle, pana aici! in juma de ora ii fac externarea si il luati acasa! Eu nu il mai tin aici daca veniti cu de astea!

Odihneste-te in pace, acolo sus...stiu ca ai murit fericit si ca de abia asteptai sa mergi la acel concurs...odihneste-te in pace...

...... mare pacat pentru ce s-a intimplat!Am trecut si eu prin miinile acestui profesionist acum opt ani de zile, cind m-a scapat de o hernie dura si foarte agresiva.Nu am schimbat multe vorbe cu el, nici nu era nevoie. Mi-a spus exact ce a trebuit ca sa ma linisteasca si sa ma faca sa inteleg ca operatia este singura sansa de revenire la normal. Si asa a fost! Acum, dupa atitia ani, sint bine si asta datorita lui.
Mare pierdere pentru noi toti cei care l-am cunoscut. Sincere condoleante familiei si prietenilor.Dumnezeu sa-l odihneasca!

Prieteni a avut multi iar o parte din ei si-au expus aici si pe alte forum-uri gandurile. In aceste clipe grele nu cred ca este cazul sa vorbim decat de bine. Intamplator cunosc detalii iar problemele sunt mult mai nuantate decat cele expuse de tine.Acum, chiar nu mai are rost detalierea. Fiecare are bune si rele, dar...Dumnezeu sa-l ierte! Ne lipsesti la toti!

Ce ar fi sa ma lasati in pace! Sa nu ma mai comentati si sa nu va mai dati voi cu parerea despre ce s a intamplat in familia mea! Nimeni nu stie ce a fost in sufletul meu si al mamei mele in toata perioada copilariei mele. Nu i port pica si ca orice copil am tinut la tatal meu. Nimeni nu i-a refuzat nici un drept. Ba mai mult in fiecare an ai mei verificau de ziua mea cutia postala sa vada daca am primit vreun semn de ziua mea de la el. Nimic. Nu l judec. Stiu ca m-a iubit. Iar in ceea ce priveste faptul ca am vrut sa mi schimb numele. S-a gandit cineva ca poate sunt motive ceva mai profunde decat cele superficiale la care v-ati gandit voi? Am un frate mai mic, caruia i-ar fi fost tare reu sa intyeleaga de ce pe surioara lui o cheam altfel decat pe el. Explicati voi unui copil de 3 4 ani situatia daca tot sunteti destepti. Multa vreme am crezut ca nu ma iubeste. N-am stiut nimic de el de 12 ani. S-a gandit cineva oare ce a fost insufletul meu? Vedeti-va de treburi si lasati-ma in pace! Sa va fie rusine ca in astfel de momente va ganditi sa judecati! yo l-am iertat pe tatal meu, si daca am gresit cu ceva sper ca si el pe mine! Dezgustatoare esti tu draga "prietena". Crezi ca lui i-ar fi placut sa o balacaresti asa pe fiica lui? Rusine sa-ti fie!