Avort

Draga mea, eu nu am facut un avort deci nu ti-as putea spune cum e, dar am facut in schimb un copil si el mi-a schimbat viata... E cel mai mare miracol pe care il poate trai o femeie! Gandeste-te bine inainte de a condamna la moarte o fiinta nevinovata... Iti doresc mult bine!

Buna,
Eu am trecut prin avort, la cerere, eram tanara, naiva, iresponsabila.... a fost greseala vietii mele! Cu sistemul medical de azi , nu simti fizic aproape nimic, ti se face anestezie si .... apoi mergi acasa pe picioarele tale...... GOALA! Apoi urmeaza COSMARUL regrete amarnice, intrebari de genul "oare cum ar fi aratat? ce ar fi fost? cu cine ar fi semanat?" si multe altele si apoi .. poate imediat dupa avort sau chiar si dupa 20 de ani.......... apare SINDROMUL POST AVORT peste care nu mai poti trece si cu care doar cu ajutorul unui duhovnic si psiholog bun inveti sa traiesti mai departe! In cazul meu au trecut 10 ani si chiar si acum cosmarul continua......... Chiar azi ma gandeam ca daca l-as fi dat spre adoptie , azi sau peste 8 ani cand ar fi implinit 18 ani as fi putut sa-l caut, sa-l vad, sa-l tin in brate, sa-mi cer iertare ca am renuntat la el. AR FI FOST IN VIATA! Acum ar fi avut 10 ani si cred ca am pierdut ............ am pierdut un om minunat! De fapt am pierdut o parte imensa din sufletul meu! Am ales calea ce parea atunci mai usoara, am ales sa las sa fie rupt in bucatele si smuls din pantecele care trebuia sa-l ocroteasca!

Pe de alta parte pot sa-ti spun si cum e sa fii MAMA. E cel mai inaltator sentiment pe care il poate avea o femeie! Nu exista implinire mai mare! Sa-ti tii pruncutul in brate , sa-i vezi primul zambet, primii pasii, cuvantul MAMA, manuta lui mica si gingasa in mana ta, fericirea de pe chipul lui gingas cand te vede pe tine , MAMA lui, ocrotitoarea lui, Primele cuvinte si primele tentative de independenta.............. E minunat sa fii mama si sa iti poti creste copilasul! Are dreptul la viata si numai tu il poti ocroti si numai tu vei fi stalpul vietii lui!


Am citit si celelalte postari ale tale! E dureros ce ti s-a intamplat si va trebui sa traiesti cu asta toata viata! Sa te intrebi mereu de ce? de ce copilul meu? Insa viata trebuie traita si iata Dumnezeu te-a binecuvantat cu inca un copilas, sunt convinsa ca iti va aduce alinare si bucurie, te rog, nu il ucide. Esti curajoasa, mai curajoasa decat crezi! Nu stiu de ce te gandesti la avort? Ai fost la medic si ti-a spus ceva de vreo afectiune care sa impuna un avort? Tu ai pierdut un copilas, Dumnezeu ti l-a luat pentru ca l-a iubit, insa daca vei avorta va fi mai dureros pt ca tu alegi, te vei simti o criminala, pt ca pana la urma asta inseamna un avort .
Nu sunt din nici o secta religioasa, sunt doar o femeie care merge din cand in cand la Biserica si care s-a intors la Dumnezeu.dar vreau sa-ti spun o poveste spusa de un calugar: " o femeie a nascut un baietel, care s-a imbolnavit foarte grav, femeia s-a rugat mult si din suflet ca Dumnezeu sa-i vindece bebelusul. Noaptea Dumnezeu i-a aratat in vis soarta copilului : avea sa devina soldat si avea sa sfarseasca spanzurat in urma unei talharii comise de el. Dumnezeu i-a dat voie femeii sa aleaga daca sa traiasca copilul sau nu. Femeia a ales viata fiului si totul s-a intampalt precum i se aratase in vis, iar abia atunci a inteles femeia ca atunci cand Dumnezeu a vrut sa-l ia bebelus fiind, ar fi devenit un inger ( ca si fetita ta) pt ca era pur si Dumnezeu l-a iubit atat de mult"
Spuneai in alta postare ca nu stii cum te poate ajuta un psiholog, ei bine ajuta si nu va afla nimeni despre discutiile voastre. Du-te la maternitatea din orasul tau si discuta acolo cu un psiholog sau cauta pe net provita.ro si scrie-le si acolo sunt medici psihologi foarte buni care te vor ajuta gratuit sa iei decizia cea mai buna pt tine, ei se lovesc zilnic de cazuri ca si al tau si au deja formata o anume sensibilitate pentru aceste cazuri.

Te rog nu fa avort. Esti tanara si ai trecut printr-o tragedie, dar crede-ma viata pruncutului tau e mai presus ca orice , iar tu esti o femeie deosebita si curajoasa si ai sa vezi ca acest copil iti va aduce multa fericire.
Te rog sa ne spui ce ai hotarat. Sunt alaturi de tine.

De ce intrebi asa ceva? Nu vroiai tu bebe si sa pastrezi sarcina, in amintirea celui decedat?

la fel ca celelalte persoane iti sugerez si eu te rog din inima sa nu faci asa ceva s-ar putea sa regreti toata viata .acel suflet e nevinovat nu-i lua dreptul de a se naste
.un copil este o binecuvantare de la D-ZEU Indiferent de circumstantele in care s-a zamislit ai.AI GRIJA DE TINE

va multumesc pt sfaturi,la mine situatia este altfel,am avut o relatie care s-a terminat ,de 3 ani ,apoi am intalnit pe cineva care m-a facut sama simt altfel decat toti baietii,are toate calitatile unui om care merita orice in viata,ne-am indragostit dar ceea ce urmeaza sa va spun e ca este de culoare,si de aceea sunt confuza parintii mei nici nu sunt de acord ca eu sa dau nastere unui copil mulatru sa zicem ,ca doar asa va iesi ,nu vreau ca acest copil sa sufere mai tarziu pt ca este mai diferit de ceilalti ,nu am gfacut avort niciodata in viata mea dar acum cred ca este cazul si de cateva seri nici nu mai dorm ,ma gandesc mereu ca nu trebuie sa fac asta ,dar nu cred ca sunt suficient de curajoasa sa infrunt toata lumea care imi va sta in cale doar pt ca m-am indragostit de un baiat care nu tine de cultura noastra ,de nationalitatea noastra ,si am mai ramas si insarcinata cu el ,v-am spus cam un sfert din povestea m ea si inca o data va multumesc pt sfaturi

Angel, este alegerea ta. Trebuie sa stii ca fiecare femeie resimte avortul intr-un fel. Daca pentru una este un eveniment devastator, pentru alta este "inca o vizita la medic". Desigur exista si calea de mijloc, in care femeia regreta dar se impaca cu ideea. Problema nu este avortul in sine. Suntem in 2011, avortul este o manevra fizic sigura. Sansa sa nu mai poti avea copii dupa aceea, desi exista, este mica. De durut nu doare pt ca s eintampla sub anestezie. Consecintele pe plan psihologic, dupa cum spuneam, pot fi foarte variate. Intrebarea este daca intr-adevar iti doresti acest copil sau nu. Raspunsul sta doar in tine si in partenerul tau, nu in parerea celorlalti. Ma gandesc ca daca stai cu el, vezi un viitor impreuna. Altfel nu ar avea rost relatia, dupa logica mea. Si atunci, oare nu vei avea oricum la un moment dat un copil mulatru? Sau nu vrei deloc copii?
Daca spui ca nu este momentul dpdv financiar, dpdv al carierei tale, daca nu esti suficient de matura sau sigura ca vrei sa ramai cu el, acestea ar fi motive sa zicem intemeiate. Dar daca singura ta teama este de reactia celor din jur la vederea unui copil mulatru sau la ideea ca ai un copil cu un barbat de culoare, mai gandeste-te. Este adevarat ca in societatea romaneasca de astazi, un copil mulatru poate avea de suferit, ca orice copil diferit. Trebuie sa pui in balanta argumentele pro si cele contra.

Pe acest site vei gasi foarte multe raspunsuri fie religioase ("este un pacat sa"), fie psihologice ("vei fi devastata dupa"), fie incurajatoare ("un copil este o minune"). Eu iti spun ca raspunsul sta IN TINE, nu in parerea celorlalti. Iti doresc multa putere!

da,un viitor chiar frumos,stiu ca nu e bine sa asculti ce spune lumea ,la urma urmei nu lumea imi da de mancare si nu vine nimeni sa ma intrebe daca am sau nu ceva sau daca am cu ce sa imi platesc datoriile si asa mai departe,iau i n considerare si sansa de a da nastere acestui copil ,sunt suficient de matura sa iau decizii ferme ,dar cateodata simt ca aceasta situatie ma depaseste,sunt total derutata,imi doresc foarte mult un copil si stiu ca nu ar trebui sa-i decid viata in functie de culoare ,chiar daca parintii mei nu vor sa inteleaga acest lucru ,eu cu acest baiat ne iubim foarte mult,stiu ca pt ei ,a fost o mare dezamagire sa aleg ce am ales ,dar nu stiu cum sa-i fac sa inteleaga ca intr-adevar ma simt fericita alaturi de el,am gasit in el ce nu am gasit la nici unul din cei trei iubiti pe care i-am avut,un copil ar rezolva totul ,dar totusi nu sunt ferm convinsa ca voi avea puterea si curajul ,necesare sa trec peste toate astea,tot ce stiu este ca trebuie sa iau o decizie pana nu va fi prea tarziu in ceea ce priveste avansarea sarcinii ,e bine sa stiu ca ,chiar daca nu ne cunoastem ,ma umpleti cat de cat cu o energie pozitiva ,datorita vorbelor cu care ma incurajati ,dar stau si ma gandesc ,daca una dintre voi (de exemplu bineinteles)a-ti fi in locul meu ce a-ti face?

Ai 24 de ani din cate observ. Mie personal mi se pare o varsta mult prea tanara pt a avea copii. De aceea am insistat, insist si voi insista cat voi trai sa folositi prezervativul si nu metode antice de contraceptie care nu au nici o eficacitate. Tocmai pt a nu se ajunge in astfel de situatii. Repet, consider ca esti prea tanara pentru un copil. Un copil se face, dupa mintea mea, catre 30 de ani, cand esti matura, esti intr-o relatie de ceva timp, te-ai distrat cat de cat, ai capatat un statut social si financiar ca sa nu treaca copilul pe langa o prajitura si sa zica "mami vreau si eu" si tu sa ii zici "mami nu am bani...". Sigur, poti sa nu ai bani si la 30 de ani, dar macar ai cat de cat un statut mai bun decat la 20-25. Este important si sa nu fii la mana partenerului dpdv financiar. Un copil schimba viata pt totdeauna iar cei care zic ca nu e asa mint. Schimba viata in bine si in mai putin bine. Ai o responsabilitate care te leaga pt tot restul vietii. Trebuie sa ii asiguri un climat de siguranta, iubire, prosperitate in masura posibilului. Trebuie sa renunti la multe dar si primesti altele in schimb. Stai treaza noptile cand plange sau e bolnav, cand altfel ai dormi linistita sau ai face dragoste cu iubitul. Corpul tau sufera anumite schimbari, esti pregatita pt ele? E posibil sa nu mai poti face fata la job la fel sua sa fii nevoita sa renunti la facultate. Adica sunt multe implicatii. Din toate aceste puncte de vedere, poate ar fi bine sa te mai gandesti daca esti dispusa sa faci toate aceste sacrificii.
Pe de alta parte, daca vorbim strict de relatia cu partenerul tau, de faptul ca este de culoare si parintii "nu-l accepta", acestea pentru mine NU ar fi motive sa nu fac un copil cu el. Desigur, daca parintii au ceva impotriva comportamentului sau, daca te trateaza urat, de sus, dictatorial, se comporta urat cu parintii tai sau cu alte cunostinte, este nepoliticos, agresiv, ce vrei tu, poate parintii au dreptate. Dar daca problema este doar culoarea, nu ar trebui sa iei in seama. Mi-a povestit mama ca atunci cand m-a nascut, statea in salon cu alte cateva femei. Sotii lor veneau si nu prea. Una dintre ele, o romanca, tocmai nascuse un bebe cu un negru. A venit domnul de culoare cu cartofi prajiti facuti de manuta lui pt intreg salonul, a servit pe toata lumea, era asa fericit pt bucatica aceea de ciocolata cu lapte pe care i-o daruise sotia (sau iubita, nu stiu). A fost singurul care a facut un asemenea gest, asta intamplandu-se pe vremea lui Ceausescu, cand stii cum erau priviti strainii mai ales de culoare. Eu sunt o tipa inalta si mama mi-a spus intotdeauna mai in gluma mai in serios sa nu vin cu un tip mai scund ca mine. Ghici ce? Prietenul meu este considerabil mai scund decat mine si cred ca mama il iubeste pe el mai mult decat pe mine! Ii ia apararea de fiecare data si pe mine ma tot cearta :)
Asta ca sa iti spun ca daca as fi in locul tau, as avea 27-28-30 de ani, as fi convinsa ca partenerul este cel cu care imi voi petrece restul vietii si ca un copil are ce mosteni de la el dpdv comportamental, as avea conditii financiare, nu as ezita sa fac copilul.
Dupa parerea mea, tu trebuie sa te gandesti daca crezi ca la varsta aceasta esti pregatita pt un copil cu tot ceea ce inseamna, daca partenerul tau si-l doreste si esti sigura ca acel copil ar fi fericit daca s-ar naste. Atat!

nu pot sa spun decat ca lumea te critica indiferent daca faci greseli minore sau majore,asa ca nu se merita sa sacrifici viata unui copil,[copilul tau],pt. persoane care nu au altceva de facut decat sa critice.ori cat de greu iti e sa accepti,realitatea e aceeasi.o sa ai un copil chiar daca te decizi sa nu il pastrezi.dar gandeste-te cat de frumos e cuvantul mama si cat inseamna pt.tine,gandeste-te la zambetul unui copil,la ganguritul acestuia si la clipele frumoase si sincere pe care acesta t-i le-ar oferi.am de curand un copil pe care am crezut ca nu- l doresc,pana a venit.nu ai decat de pierdut cu avortul

nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! sa nu il dai afara ! mai bine preveneai sarcina, sint atitea metode...daca mai ai copii ,va creste si el laolalta cu ceilalti daca nu, sa nu faci greseala asta ,e crima.