VREAU UN RASPUNS DE LA UN PSIHOLOG!!!

Ti-am raspuns si dincolo. Medicul psihiatru nu are voie sa dezvaluie nimic unei persoane straine despre un pacient.

Va multumesc ptr raspuns!Aveam nevoie sa vorbesc cu un psiholog!El mi-a recunoscut ca a fost intotdeauna un baiat mai retras,mai tacut!Ma framanta faptul ca nu reactioneaza la emotii,nu rade cand e cazul,nu plange niciodata(a recunoscut ca nu mai plange la la 5 ani)!
Mi se pare ciudat si modul in care el vorbeste la telefon cu mama lui,un mod "indiferent",fara sa gesticuleze un zambet,sau macar un mic interes|Pana si seful lui i-a atras atentia ca isi pierde locul de munca daca nu devine mai activ la munca!
Ma framanta "pasivitatea" lui!Si as avea multe de spus...Eu i-am fost alaturi pana acum si sunt dispusa sa-i raman alaturi dar atata timp cat nu stiu un diagnostic precis,nu risc,nu ma joc cu viitorul meu!
Sunt speriata si am mereu o stare de neliniste,de oboseala,pe deasupra k si situatia mea familiara nu e chiar asa de roz!Si eu inainte eram o fire "mai tacuta" dar mi-am revenit,am multe pasiuni si intr-o zi fac o mie de lucruri,mai nou ca sa nu ma gandesc la iubitul meu si la probleme am inceput sa plantez flori,sa curat gradina(am o gradina mare si frumoasa)!
Revin si mentionez ca sunt confuza si as dori doar sa stiu adevarata lui situatie...am uitat sa mentionez ca el are ganduri de suicid,mi-a confesat ca uneori cand vede un autobuz o voce ii spune sa se arunce in fata lui...asta se intampla aproape zilnic...

Am vorbit deschis cu el de nenumarate ori si sustine ca sufera doar de o simpla depresie,datorata problemelor suferite in adolescenta!Revin si spun din nou k sunt confuza!Cu cine sa mai vorbesc???Eu cred k poate mama lui stie adevarul,avand in vedere ca tine legatura cu psihiatrul!Poate i-a ascuns fiului,din frica de a nu-l speria!Dar eu o sa actionez,ma duc la psihiatrul lui si pana nu aflu adevarul,pana nu ma lamureste,eu de acolo nu plec!
Psihiatrul sustine k iubitul meu nu are nevoie de sedinte de psihoterapie pentru ca nu e un caz grav!
Referitor la voci,el imi spune ca ii vine din creier instinctul de a se sinucide,are ganduri care ii vin instantaneu!Imi e si mila de el,el spune mereu ca nu si-a programat viata ca sa decurga in felul acesta...
Apropo,sunt printre voi persoane care au trait ceea ce mi se intampla mie acum????????????????

Schizofrenia este totusi o boala . Ce raspunsuri crezi ca vei afla in plus? De fapt tu crezi ca discutand cu cineva vei afla un raspuns favorabil, cum ar fi acela ca iubitul tau nu are decat o simpla"confuzie"-cum ii spui tu - si atat. Cunosc persoane care au avut aceasta problema si din pacate relatia nu a mers deloc in directia pe care si-o doreau, pentru ca unul din ei a considerat ca nu mai are de ce sa mearga mai departe in viata asta, iar cealalta persoana a ajuns la divort. Asadar, hotararea iti apartine, numai tu poti sa spui cat de motivata esti sa continui aceasta relatie.
Mult succes.

Eu zic sa fii alaturi de el. pana cla urma nimic rau nu ti-se poate intampla. Trebuie sa sa-i vorbesti deschis ca si cum ar fi un om sanatos phisic. Daca faci asa poate chiar il ajuta. Nu uita :Afectiunea si dragostea pot schimba oameni.

Un medicament pe care scrie ca trateaza si schizofrenia, nu e neaparat numai pentru schizofrenie. Poate sufera de altceva, tulburare afectiva bipolara, depresie sau altceva. Cand merge la psihiatru si ii da reteta, pe acea reteta trebuie sa scrie ce diagnostic are. Hotaraste-te daca vrei sa ii fii alaturi in continuare sau e prea mult pentru tine si vrei sa te desparti de el.

Buna ziua,as vrea sa va povestesc ceva si pe urma va intreb...Am 24 de ani sunt casatorita de 6 ani si am o fetita de 2 ani.Am luat viata in piept inca de mica crezand la vremea aceea ca asa o sa-mi fie mai bine,avand in vedere ca nici acasa nu am avut o viata tocmai fericita.Parintii mei au divortat cand eu aveam 7 ani mama nu a mai putut suporta cruntele bataii pe care ii le dadea tata,si a decis sa divorteze si sa plece singura cu 3 copii.Dupa o perioada mama s-a recasatorit,la inceput totul era numai lapte si miere cu tatal meu vitreg dar dupa un timp,lucruriile nu au mai decurs la fel,tatal meu vitreg a incercat sa abuzeze de mine,si atunci copil fiind am zis ca trebuie sa plec sa fac ceva.La 17 ani ma-m casatorit,sotul meu si cu mine eram amandoi daramati in momentul cand ne-am cunoscut,mama lui suferea de cancer si a si murit dupa 2 luni,el ramanand doar cu tatal lui si bunica din partea tatalui.Numai ca nu a fost asa cum am sperat eu,tatal lui este alcoolic si bunica nu mai este in toate mintiile.Timp de 4 ani am avut o viata de cosmar,tatal lui ma agresa fizic ma batea,ma dadea afara din casa,ma imi adresa injurii,si in aceelasi timp si mamei lui adica bunicii.O batea si pe ea si o dadea afara din casa,dar toate lucruriile astea se intamplau cand sotul meu era la munca.Nu stiu cum sa va explic,deci acum ma batea si daca sotul meu aparea la poarta socrul meu ma lua in brate si ma pupa si imi zicea sa nu-i spun sotului meu.Am indurat asa o perioada pana nu am mai suportat si ia-m spus sotului ce se intampla.....Sotul meu a tinut cu mine de la inceput si ma sustine in continuare.Timp de 4 ani eu am gatit ptr toti ,eu am spalt eu am facut ordine in casa.Acum 2 ani socrul meu a gasit o femeie, pa ziarul cu anunturi matrimoniale si s-a mutat la noi,acum 3 luni s-au cununat,si de atunci a inceput alt calvar.Se poarta urat cu mine si ea si socrul meu,imi vorbesc urat casuna amandoi pe mine,imi gonesc prietenele,pe fetita mea aproape ca nici nu o observa,si ii mai umple capul si cu tot felul de prostii sotului meu,adica vor sa ne desparta.V-am spus povestea mea pe scurt ca nu mi-ar ajunge 2 romane sa va spun prin cate am trecut si inca trec.....Acum am inceput sa sufar cu nervii,ma enervez din orice,cateodata tip la fetita din senin,si numai cand ma gandesc la vreo cearta pe care am avut-o cu ei,incep sa tremur si imi palpiteaza inima foarte tare.Va rog ajutati-ma....Ce trebuie sa fac sa nu o iau razna,cateodata zic ca...VIATA MEA TREBUIE SA SE OPREASCA AICI.Dar ma uit la fetita mea si nu as vrea sa o las fara mama.Va rog sa ma ajutati.Cu mult respect Violeta
una ziua,as vrea sa va povestesc ceva si pe urma va intreb...Am 24 de ani sunt casatorita de 6 ani si am o fetita de 2 ani.Am luat viata in piept inca de mica crezand la vremea aceea ca asa o sa-mi fie mai bine,avand in vedere ca nici acasa nu am avut o viata tocmai fericita.Parintii mei au divortat cand eu aveam 7 ani mama nu a mai putut suporta cruntele bataii pe care ii le dadea tata,si a decis sa divorteze si sa plece singura cu 3 copii.Dupa o perioada mama s-a recasatorit,la inceput totul era numai lapte si miere cu tatal meu vitreg dar dupa un timp,lucruriile nu au mai decurs la fel,tatal meu vitreg a incercat sa abuzeze de mine,si atunci copil fiind am zis ca trebuie sa plec sa fac ceva.La 17 ani ma-m casatorit,sotul meu si cu mine eram amandoi daramati in momentul cand ne-am cunoscut,mama lui suferea de cancer si a si murit dupa 2 luni,el ramanand doar cu tatal lui si bunica din partea tatalui.Numai ca nu a fost asa cum am sperat eu,tatal lui este alcoolic si bunica nu mai este in toate mintiile.Timp de 4 ani am avut o viata de cosmar,tatal lui ma agresa fizic ma batea,ma dadea afara din casa,ma imi adresa injurii,si in aceelasi timp si mamei lui adica bunicii.O batea si pe ea si o dadea afara din casa,dar toate lucruriile astea se intamplau cand sotul meu era la munca.Nu stiu cum sa va explic,deci acum ma batea si daca sotul meu aparea la poarta socrul meu ma lua in brate si ma pupa si imi zicea sa nu-i spun sotului meu.Am indurat asa o perioada pana nu am mai suportat si ia-m spus sotului ce se intampla.....Sotul meu a tinut cu mine de la inceput si ma sustine in continuare.Timp de 4 ani eu am gatit ptr toti ,eu am spalt eu am facut ordine in casa.Acum 2 ani sotul meu a gasit o femeie,si s-a mutat la noi,acum 3 uni sa-u cununat,si de atunci a inceput alt calvar.Se poarta urat cu mine si ea si socrul meu,imi vorbesc urat casuna amandoi pe mine,imi gonesc prietenele,pe fetita mea aproape ca nici nu o observa,si ii mai umple capul si cu tot felul de prostii sotului meu,adica vor sa ne desparta.Va-m spus povestea mea pe scurt ca nu mi-ar ajunge 2 romane sa va spun prin cate am trecut si inca trec.....Acum am inceput sa sufar cu nervii,ma inervez din orice,cateodata tip la fetita din senin,si numai cand ma gandesc la vreo cearta pe care am avut-o cu ei,incep sa tremur si imi palpiteaza inima foarte tare.Va rog ajutati-ma....Ce trebuie sa fac sa nu o iau razna,cateodata zic ca...VIATA MEA TREBUIE SA SE OPREASCA AICI.Dar ma uit la fetita mea si nu as vrea sa o las fara mama.Va rog sa ma ajutati.Cu mult respect Violeta

Buna,

Daca iti doresti sa primesti un raspuns de la un psiholog, iti recomand sa te adresezi unuia de pe platforma de comunicare top experti.ro. Aici vei gasi peste 25 de psihologi cu care poti discuta pe chat sau prin mesaje private. Numai bine.