Vreau sa ma salvez ...oare voi reusi???

Sunt baiat...si din punctul meu de vedere... singurul lucru care te poate ajuta foarte mult
chiar a ti schimba viata e ca din momentul in care citesti ce scriu.... gasirea unui partener de viata sa ti devina un prim scop...........relatia intima nu conteaza pentru inceput..... iar daca nu ai reusit in a ti forma un cuplu cu anumiti baieti ... asta inseamna ca ei nu erau pt tine sau pt ca vroiau altceva de la tine...tu. ai nevoie de un baiat care sa te inteleaga... si sa te iubeasca asa cum esti ....acel baiat sigur exista.....iar in privinta intimitatii ... o sa vina de la sine... tot ce trebuie sa faci e sa ti dai silinta sa cunosti cat mai multi ....nu astepta......fa tu primu pas.. si crede ma ca ai sa l gasesti .... ei bine poate nu o sa ma crezi...dar asta i singurul lucru care .te poate ajuta sa treci peste toate problemele... te am pupat

Buna, Mihaela! Am "intalnit" strigatul tau de ajutor luni. Am citit, am recitit. N-am avut curajul sa postez "raspuns", sa pun un cuvant de mangaiere pentru sufletul tau curat… Insa de-atunci nu mai am pace. Nu vreau sa dau prea multe detalii aici, dar iti spun doar ca as vrea din tot sufletul sa vorbim, daca vrei, cat de putin. Nu stiu daca pot sa-ti dau add pe facebook, sau poate e deplasat, avand in vedere faptul ca nu ne cunoastem, dar iti voi trimite totusi o invitatie. Te rog din suflet, daca ai putin timp, da cautare pe net cu "sfintiiarhangheli". Acolo vei gasi, printre alte "capitole" de folos pentru suflet, doua sectiuni despre care eu cred ca poate te vor ajuta si anume "Sparge tacerea" si "Seminarul iertarii". Vei cantari singura daca vrei si daca poti sa-i scrii maicii Siluana, sa-i spui ei tot ce n-ai putut spune psihologului. O incercare nu costa nimic, desi asteptarea unui raspuns uneori e foarte lunga. Dar acolo vei afla si multe marturii ale unor oameni care "s-au" salvat, asa cum iti doresc din toata inima mea sa se intample si cu tine. Am scris intre ghilimele pentru ca nu ne salvam singuri, si numai cu si prin Dumnezeu, prin atingerea directa si nemijlocita de sfintele taine. Nu pot sa nu observ ca nu L-am intalnit pe Dumnezeu nicaieri in descrierea ta. Nu stiu ce confesiune ai, dar stiu ca primii aproape 30 de ani din viata i-am trait fara El, si a fost foarte foarte greu, si-mi vine in minte acum nu un gand al meu ci o vorba minunata a parintelui Teofil Paraian (care a fost nevazator (!!!), care spunea aproximativ asa: Dumnezeu nu vine sa ne ia necazurile de pe umeri, sa ne scape de ele, dar El ne ajuta, ne sprijina, ne usureaza sarcina, si impreuna cu El vom putea iesi la liman. Nu mai suntem singuri ci totdeauna cu El, si ajungem adesea sa ne poarte chiar el Crucea, asa cum a purtat-o Simon pe a lui Hristos, pe drumul Golgotei, atunci cand acesta a cazut sub greutatea crucii… Iarta-ma daca suna prea grav, prea exagerat, prea exaltat. Poate pentru ca in sufletul meu apasa inca greu o rana veche si inca nevindecata. Si asta se intampla nu pentru ca Dumnezeu nu vrea sa ma vindec… ci pentru ca poate ca seman mai mult cu o capra neascultatoare si incapatanata in greseli. Ma rog la Dumnezeu sa gasesti cat mai curand un parinte bun, care sa te sprijine si sa te ajute si sa-ti aduca mai aproape lumina lui Dumnezeu care sa te mangaie in durere si sa vindece, treptat, toate ranile adanci. Fruntea sus, Mihaela! Doamne ajuta!