Trista

Am 36 de ani am o fetita superba si un sot minunat care imi sunt mereu alaturi. O problema care ma tulbura foarte tare este ca prietena mea m-a abandonat sa zic asa si nu am puterea sa trec cu vederea anumite situatii..as dori sa primesc cateva sfaturi de la dumneavoastra poate eu gresesc si nu imi dau seama is capabila sa imi cer iertare dela oricine dar ma simt atat de ranita sufleteste ca nu pot face nici un pas spre impacare..va descriu pe scurt relatia cu prietena mea. Este cumnata mea la care am locuit cinci ani de zile cu bune si cu rele dar pot sa zic ca au fost cinci ani cu multe bucurii mai ales ca are si ea un baiat iar copii nostri au crescut impreuna ca doi frati si noi ne-am inteles toti ca o familie, pana acum ceva vreme cand au inceput discutii.. mereu se plangea ca is nervoasa si stau bosumflata si nu o mai salut. De ceva vreme mama mea a murit de cancer..a fost cea mai neagra perioada a vietii mele.. timp de un an sa fugi prin toate spitalele cu ceea care ti-a dat viata sa o vezi cum se stinge usor si nu poti sa faci nimic m-a marcat tare,de unde si faptul ca am devenit dintr-o persoana foarte deschisa mereu pusa pe glume mereu razand intr-o persoana mai rezervata.. nu mai pot sa zambesc ca inainte nu mai pot fiu la fel sunt mult mai trista..de cateva ori mi s-a intamplat ca nu mai bagam in seama pe nimeni si eram tot timpul nervoasa. Acum ceva timp ne-am mutat de la cumnata mea care mereu imi facea tot felul de reprosuri pe la spate ca nu fac aia ca nu e bine aia ca am un copil needucat ca nu o salut si ca s-a saturat de noi..eu am fost foarte suparata cand am auzit si am inceput sa o ignor pentru ca au fost momente cand m-a ajutat sa imi gasesc de lucru sau m-a ajutat cu altele atunci am preferat sa tac ... dar ea nu a mai vorbit de loc cu mine si nu l-a lasat nici pe baiat sa o salute pe fetita mea sau sa vorbeasca cu ea asta ma durut foarte tare.. primea tot felul de jucarii de la cineva si le lasa in casa intr-o plasa desfacuta sa le vada fetita mea dupa care le dadea la un copil din vecini..are un catelus si in fiecare dimineata il lasa liber n toata casa sa-si faca nevoile peste tot inclusiv camera noastra lasa asa toata ziua pana seara cand eu veneam de la lucru tb sa sterg ca nu puteam sa stau de miros. Cand a murit mama mea nu a venit de loc sa imi spuna nimic,nici macar o vorba de consolare sa nu mai zic ca ma asteptam macar sa spuna condoleante..avem nevoie ca de aer sa o stiu aproape mai ales ca eu o iubesc foarte mult atat pe ea cat si pe nepotelul meu cu care ne mai intalnim ocazional si se uita de parca nici nu ne cunoaste iar eu o vad pe fetita mea ca sufera...iertati-ma ca am scris mult as mai avea de zis dar sper ca esentialul s-a inteles..daca poate cineva sa-mi dea un sfat ii multumesc din suflet