Sunt trista mereu, nu ma pot bucura de nimic niciodata

Draga roioana

Eu te inteleg foarte bine, pentru ca ma aflu in aceeasi situatie ca si tine, cu stari de nervi aproape spontan, tristete, aproape tot timpul sunt sobra si ganditoare...toate din cauza unei copilarii nefericite urmata de o adolescenta nefericita, din cauza ca parintii mei s-au despartit de cand eram mica si apoi s-au recasatorit fiecare si am ajuns sa fiu singura pe lume, ca si cei abandonati prin camine. M-am luptat fiecare zi a vietii mele sa ma mentin pe linia de plutire, sa muncesc sa ma descurc singura printre straini, sa nu fac lucruri cu care sa-mi fie rusine, dar, toate s-au adunat intr-o stare de tristete "iremediabila" asa cum spune poetul. Acum sunt un adult in toata regula, adica as putea sa-ti fiu mama tie, am 41 de ani, am 2 copii, un sot, si constientizez ca ii obosesc si pe ei cu nervii mei si nu merita pentru ca ii iubesc foarte mult.
De aceea TE ROG, pentru ca esti atat de tanara, sa lupti cat poti tu, sa nu te adancesti in depresie, sa scapi de ea! In niciun caz nu renunta la facultate nici macar pentru un an, in ideea ca reiei la anul, pentru ca la anul poate interveni altceva si sigur, "la anul"se transforma in 10-15 ani de amanare( a fost cazul meu: am renuntat sa dau examen la facultate la sfarsitul liceului, pentru a o ajuta pe sora mea mai mica, in ideea ca voi da anul urmator. Dar stii cand am dat? La 38 de ani! Am terminat facultatea la 41. Tarziu. Nu mai am ce face cu ea! Am varsta care nu ma mai ajuta! Daca o faceam la timp, eram in randul generatiei mele, dar asa...e doar pentru amorul propriu!)Asa ca roag-o pe mama ta sa se implice mai mult in sustinerea voastra macar financiara, si mai ales las-o mai moale cu fratele mai mic si mai ocupa-te de tine. Stiu, este greu, pentru ca sigur ai un suflet bun si un spirit de sacrificiu, dar, este de datoria mamei sa-si ingrijeasca copiii, deci nu sa te impovareze pe tine ci sa va sustina pe amandoi, pentru ca oricat de mare ai fi, esti tot copil pentru ea. Daca nu se poate, incearca si ia-ti un job si sustine-te financiar, dar LUPTA sa iesi din tristete! Inveseleste-te pana ce tristetea nu devine natura ta, pentru ca apoi te imbolnavesti de altele si in fata bolii esti singura!
Cam lunga postarea mea, dar ti-am raspuns cu drag (chiar daca nu sunt medic), ca si cum ai fi fata mea.
Iti doresc sa-ti fie bine si tie si fratelui tau, care TREBUIE sa fie cuminte pentru el in primul rand dar si pentru tine, sa-ti fie alaturi, sa fiti aliati.

buna!sun si eu cam in aceiasi situatie ca si tine,sunt mereu trista,nimic nu ma poate face fericita,nu mai stiu sa zambesc.Acum 6 ani a decedat mama printr-un infart,a murit pot sa spun in bratele mele si a fratelui,am suferit enorm,dar de atunci viata mea sa schimbat total.Pe atunci eram pe clasa a Xll a in pragul examenului de bacaloreat,a fos pt.mine totul un calvar,plangeam si plang in fiecare zi.Am un prieten, mai bine spus viitorul sot pt.k la anul vom face nunta,dar credema k nici macar asa nu sunt fericita,mi-e frica,sun confuza,dar nu sunt fericita in sensul k nici macar nunta,k voi fi mireasa nu ma face sa fiu altcumva.nu sunt ca si alte fete care vad k sunt f impresionate k fac acest pas,dar credema k nu stiu dece eu trebuie sa fiu asa.Pe viitorul sot il iubesc enorm,dar mie frica ca-i voi face si lui rau daca continui asa,este un om f bun si nu vreau sa-l fac sa sufere.Asi vrea din tot sufletul sa ma schimb,sa zambesc din nou,sa fiu iarasi acea fata vesela,cu zambetul pe buze

Buna ziua...nam avut niciodata pe tatal meu langa mine care a murit acum 2 ani de zile.am 4 fratii mai mari eu am 19 ani.miam lasat liceul knd eram in clasa a doisprezecea dn cauza k,ma certam mereu cu mama mae imi spunea sa stau acasa cu nepotul ma chema de la scoala acasa.a stat cu mai multi barbati nu a stiut decat sa ne bata si sa ne vorbeasca urat nu a stiut sa se comporte ca o mama sa ne explice ce e bine si ce nu...de acea toate surorile mele sau maritat km au avut sansa.eu am cunoscut un baiat cu kre am un baietel de 8 luni si nu ma prea inteleg.vrea sa fie tot ca el nu are servici nu iesim nicaieri nu pot sa cumpar nimic nici mie,nici copilului....sunt nervoasa,trista nu stiu ce sa fac.nul mai suport langa mine.imi vb urat si avem 2 ani de zile impreuna,ma jigneste...oare ce ar trebui sa fac nu stiu???

Buna Roioana! Te apreciez pt cat de puternica esti. mi-ar placea sa te pot ajuta, dar se pare ca tu ai mai multa experienta in suferinta decat mine, adica eu as avea de invatat de la tine.. totusi, mi-ar placea sa stam de vorba, dar nu in dialog public asa cum este pe acest site.. Ce mai faci acum, esti mai bine?

buna ziua !!!vreau sa va spun ca am un an si 3 luni de cand sunt in depresie tot timpul ma gandesc la moarte nu ma pot bucura de nimic ma simt nefericita trista si ganditoare ma gandesc numai la metode cum sa sfarsesc mai repede simt ca nu mai pot face fata depresiei parintii mei incerca sa imi fie alturi sa imi ridice moralul dar eu simt ca nu mai pot ma simt f singura si parasita !!!ajutati ma daca puteti !!!va multumesc !!!