Sunt disperata in tacere.Depresie anxietate incep sa imi pierd mintile sau mor incet

Sunt disperata si nu mai stiu ce sa fac!Nu stiu cum sa gandesc sau ce gandesc,ce sa vorbesc sau cu cine si cand?Sunt o persoana pesimista din fire offfffffff nu stiu nici cum sa incep ca in mintea mea totul este un HAOS total.Imi iubesc partenerul si am sa va scriu pe scurt povestea in care am cerut un sfat pe un site,dar nu mi s-a dat nici un raspuns concret,insa nu este totul caci are si continuare,dar pentru inceput am sa scriu ce ma macina in principal sipe parcurs daca vreti sa ma intrebati ca sa va dati seama de situatie pentru ca povestea asta mica in care cer sfatul este doar o parte... aceasta este povestea:
In iunie implinim 8 ani de relatie.Deci e evident ca e o relatie serioasa si ca am trecut prin multe...acum insa suntem intr-o situatie groaznica,nu stiu cu ce sa incep,dar este frecventa poveste ca la multe alte cupluri ca familia este impotriva si de cand au vazut ca avem o relatie serioasa au profitat de orice sa ne desparta si nu au reusit.Acum insa nu stiu incotro sa o mai iau.Am fost impreuna noi 2 pentru cules de portocale in Spania si am fost inselati,patronul fiind rrom.Parintii mei ne-au ajutat sa iesim din situatie financiar.El sa mearga acasa in Romania si eu la tata in Portugalia sa imi gaseasca de munca aici si deja stau de doua luni degeaba,nici nu isi da interesul sa imi caute decat cand il "imping" eu de la spate si contribuie planul cu mama (pe internet) ca ei sunt divortati dar au relatie buna de prietenie.Acum intrebarea mea este ce pot sa fac sa ies din situatie daca depindem de ei financiar ?si daca ma cert cu ei nici el nici eu nu mai avem unde sta pentru ca apartamentul este al matusii si familia lui nu ne agreeaza nici ei...Help sunt asa de disperata ca nu stiu nici daca m-am exprimat corect incat sa intelegeti situatia mea.Parintii sunt impotriva si oricum as vorbi cu ei CAUTA cu indarjire pretexte sa ne tina departe unul de altul si profita enorm de bunul meu simt si respectul fata de ei.Iubirea e mai presus de orice si am trecut peste multe si am reusit,dar de data asta e mult mai serios.De atunci inca nici el nu a gasit de munca in tara,dar asteapta un raspuns pe marti daca merge in Italia si asa planul parintilor mei va iesi cum au dorit,ceea ce nu vrem.Daca ma intorc acasa o sa imi caut si eu de munca,dar ei nu inteleg ca imi spun ca de aia am plecat si noi in Spania ca nu gaseam in tara si daca ma intorc tot asa o sa fie ca nu sunt locuri de munca,etc.Depindem financiar mai mult in privinta locuintei ca de muncit mai gasim noi cate ceva,dar daca stricam relatia si ramanem fara locuinta,o sa fim mai rau.Ei sunt DECISI sa mearga pana in panzele albe sa ne desparta,asta vreau sa intelegeti ca nu se mai poate discuta cu ei subiectul asta DELOC!