Relatia cu sotul dupa nastere

Sunt impreuna cu sotul meu de 13 ani, de 4 ani su tem casatoriti, iar de 4 luni avem o fiica minunata.
Cand am decis sa avem un copil, am fost intr-un momemt in care simteam ca nu putem sa iubim mai mult, totul era perfect. In momentul in care i-am spus ca sunt insarcinata, a avut o reactie putin rezervata , dar am pis totul pe seama emotiilor.
Perioada de sarcina, nu am bagat nimic in seama, am vrut sa ma simt bine si sa elimin orice stres din viata mea. Relatia cu sotul era in continuare perfecta, simteam ca sunt iubita, respectata.... sau poate doar ma amageam si eram prea oarba sa vad ca se indeparteaza de mine.
Dupa ce am nascut, nu am simtit nici o clipa ca sunt apreciata pentru ca am trecut printr-o nastere naturala, ca am adus o minunatie de copil in lume, tot ce am auzit dupa aproape 30 de ore de travaliu actov a fost cat de obosit este el , ca il doare spatele si ca ce efort a depus pentru a fi langa mine .
Dupa ce am ajuns acasa, eram foarte stresata, viata mea s-a schimbat la 180 de grade, cred ca e normal sa te simti putin depasita de aceasta situatie, a trebuit sa ma adaptez skngura, fara pic de intelegere sau suport dkn partea lui, pentru ca el inca era obosit si trebuia sa mai si munceasca , desi a avut un concediu de 2 saptamani, tot ce a facut a fost sa stea la calculator, si sa imi zica ca "ma ajuta cum poate cu fata" pentru ca doar eu am obligatia sa am grija de ea, doar sunt in postnatal pentru un motiv.
Dupa cele 8 saptamani recomandate de medic in care sa nu intretinem relatii intime , am incercat o apropiere in acest sens, a fost bine la inceput , dar totul s-a schimbat rapid. Bineinteles ca tot corpul meu a suferit modificari in urma sarcinii, dar pana cand nu a inceput sa ma respinga nu m-am simtit atat de neatragatoare, atat de umilita doar pentru ca am nascut. Am inceput sa ma inchid in mine si sa incerc sa fac tot ce pot pentru a reveni la silueta dinainte de sarcina, dar este destul de greu , pentru ca dupa 24 de ore de plansete, rasete, jucat, hranit si plimbari cu fetita , plus ca in momentele libere incerc sa am o relatie cu sotul meu, sa vorbesc cu el, sa intretin si casa ....parca nu mai am timp si de mine. Incerc sa imi gasesc o rutina, dar e greu.
Intre timp sotul meu se indeparteaza din ce in ce mai mult. Mergem la petreceri, prefera sa ramana in clntinuare, desi eu si fata venim acasa, cand e acasa, prefera calculatoru, in schimbul companiei noastre, de iesit la plimbari, ies singura, pentru ca el este prea obosit. Viata intima, nu avem, decat atunci camd probabil nu mai poate el rezista. Simt ca ceva s-a schimbat. L-am intrebat daca ma inseala, mi-a zis ca nu, desi instinctul imi spune altceva, sau poate sunt doar paranoia, nu ca as avea timp sa ma mai preocup de asta, dar macar sa stiu de ce exista o astfel de lipsa de respect, interes fata de mine, fata de noi.
Nu stiu incotro sa o iau, cu cine sa vorbesc, incep sa cad usor in depresie. Tot incerc sa vorbesc cu el, dar de fiecare data eu cad de vina, pentru ca il inteleg cat de obosit e, pentru ca lucreaza, desi....lucra si inainte sa fku insarcinata, iar noptile el doarme ca un prunc , cand eu am grija de fata

Sper sa nu va plictisesc si ca poate cineva care a trecut prin asta , imi poate da un sfat