Mi-ati putea oferi un sfat?

Draga mea, sfatul meu este sa mergi de urgenta la medicul psiholog! Si, daca ai intrat intr-o stare prea grava si "nu te trage inima", poti incerca, pentru inceput, sa ceri sfatul medicului "on line" de pe acest site. Sunt sigura ca vei primi sfaturi competente, dar ceea ce conteaza cel mai mult este sa le si urmezi. Ai sa vezi ca, incet-incet, la inceput cu pasi mici, vei reusi sa iesi din aceasta stare. Ea, dupa cum bine ti-ai dat seama, nu este deloc normala si numai prin discutii si poate si tratament vei reusi sa fii din nou cum erai odata!
Mult succes si numai bine iti doresc! Iti tin pumnii!

parerea mea este ca trebuie sa mergi la un medic sa faci consiliere si de asemenea sa urmezi un tratament medicamentos crede ma ca stiu ce zic si eu am fost intr o stare aiurea si am apelat la aceste ajutoare insa ATENTIE la ce medici mergi si acest lucru conteaza foarte mult ajutorul psihiatric pe care il primesti

nu sunt un medic dar te inteleg si constientizez prin ce treci, trebuie doar sa incerci sa iti faci curaj, incearca sa vorbesti cu multe persoane in care poti avea incredere, incearca sa cauti persoane care sa te asculte. sa ai grija sa alegi un medic de in care poti avea incredere, 90% din psihiatri sunt persoane de incredere. nu te lasa, nu renunta niciodata, viata e asa frumoasa si asa de complexa incat trebuie sa incerci sa te bucuri de ia, inventeazati activitati care sa iti dea satisfactii morale, succes si tine-ne la curent cu progresurile.

La varsta ta la medic poti sa mergi doar insotita de parinte sau tutore. Singurica poti insa sa mergi la un preot cu care sa discuti despre visele, si despre gandurile pe care le ai, ai incredere in ei deoarece sunt cultivati in aceasta directie. Psihoterapia iar este buna dar ai grija mare la medicamentele pe care unii medici cu usurinta le prescriu. Cea mai grea lupta este cea cu sinele! trebuie sa inveti sa blochezi gandurile negre, este un exercitiu foarte greu,dar odata deprins simti cum iti recapeti controlul. Nu ai nicio boala! esti perfect normala! o metoda buna (demonstrata) pt a te elibera din teroarea gandurilor este postul si rugaciunea, nu produc minuni, ci pur si simplu tin departe de om gandurile rele.Ai de muncit daca vrei sa "te faci bine". multa sanatate

Iti recomand sa citesti cartea "Atacul PSI" o gasesti si pe net de downlodat... cu toate ca esti cam mica, sper sa intelegi.

„Un nebun este un om care rataceste pe caile mintii unde nu exista indicatoare!" (Din întelepciunea calugarilor shaolin)

Singurul psiholog la care m-as putea duce ar fi cel al scolii. Imi este frica totusi, caci nu vreau ca parintii mei sa afle ce am... sau profesorii ori colegii. Am avut o mare disputa cu parintii cand au descoperit unele din simptome si au reactionat intr-un mod violent. Oricat as fi incercat eu... sau altii[ caci au povestit tuturor rudelor] nu pot privi lucrurile din alta perspectiva.
Insa va multumesc pentru sfaturi, voi incerca sa ma duc.
Tyara, de cand am simtit ca depresia m-a strans in bratele ei. Dumnezeu nu mai are aceeasi putere tamaduitoare asupra mea. Este o idee intradevar foarte utila, ar putea sa mearga... insa nu mai sunt adepta bisericii, mi-am schimbat prea mult conceptiile.
Iti multumesc pentru cartea propusa. Am sa o citesc. Sunt obisnuita cu lecturile ce necesita contemplare.

draga mea in primu rand tre sa vb cu parinti tai, ei trebuie sa te inteleaga. daca sunt atat de putini intelegatori iti mai ramane sa iti cauti o prietena de incredere, incearca sa vb cu cine te intelegi mai bine poate chiar iti condivide strarile, trebuie sa mergi fara rusine si fara retineri pt ca psihologi au depus un juramant ceea ce vb cu ei ramane acolo. si e o ideie buna el poate sa te indrume pentru un medic bun si de incedere ceea ce este foarte important. daca vrei sa rezolvi trebuie neaparat sa nu mai pierzi mult timp. multa bafta si ai grija de tine, tinene la curent pa

Dar ai incercat sa vezi daca are putere sau nu?sau tie iti lipseste puterea? Nimic nu e mai presus de El deci nici depresia ta. Ai auzit de puterea gandului?! (- citeste cartea) .
"insa nu mai sunt adepta bisericii, mi-am schimbat prea mult conceptiile." - sa inteleg ca ai fost candva.. si ce s-a intamplat? ,si chiar daca nu mai esti adepta si totusi banuiesti ca un "tratament" cu post si rugaciune ar putea fi de folos , de ce nu incerci?n-ai ce pierde, nu exista efecte secundare.Mergi la un preot pt sfaturi(sau cauta online!). Mergi si la psihologul scolii si stai de vorba cu el. Dupa cum spunea si d. Constantin nu amana pt ca mai rau or sa puna stapanire pe tine, si sa ne ti la curent. Multa sanatate si vointa

Constantin iti multumesc pentru inceput pentru timpul pierdut pentru a citi aceste posturi.Am o prietena, problema e ca totul e virtual..., de un an ma asculta si imi ofera sfaturi. In vreo colega nu ma pot increde caci dupa ei depresia este nebunie. M-ai impins mai mult sa ma duc la psiholog... nu stiam de acest juramant depus. Chiar imi doresc sa rezolv asta, caci peste cativa ani voi fi un viitor cadru didactic, si nu as face fata stresului, m-as izbi de niste probleme atat de tipice la care nu as sti ce sa fac decat sa plang... cum ma obisnuisem. Dar atunci nu ar mai functiona asta.
Tyara... pana anul trecut, in clasa a VIII-a, imi gaseam linistea in biserica, in rugaciune. Era placut sa stiu ca e o forta divina care ma asculta, daca nici un muritor nu o face. Apoi, brusc am inceput sa privesc totul din alte perspective. Dar Dumnezeu chiar ma aude? De ce ar faceo pentru o simpla si banala muritoare ca mine? Este o pierdere de timp sa ma mai rog, cand stiu ca nimic nu se va schimba... doar eu pot schimba ceva in viata mea. Imi irosesc viata cu El..."
Asta gandeam atunci, mi-a venit intr-o zi in cap si nu mi-am mai putut scoate asta din minte,desi multi au incercat. Aceste ganduri inca mai colcaie prin mintea mea, si reapar de fiecare data cand vad oamenii ca se inchina. Nu mai gasesc aceeasi placere in rugaciune, chiar daca as incerca din nou. Sunt confuza... stiu ca e doar ceva tipic adolescentin care sper sa treaca. Dar, sunt atat de multe religii, Buddha, Alah, Amon-Ra, prea multi sunt venerati si slaviti incat nu stiu daca m-as ruga as faceo cui trebuie. Nu vreau sa ma rog doar din cauza ca sunt slaba si nu am alta cale. Chiar nu stiu ce sa mai cred Tyara...

Culmea cum acele ganduri apar numai cand vezi oamenii inchinandu-se, si asa brusc, de unde or proveni oare...Sunt ganduri care te impiedica sa faci un simplu gest (aparent), si de ce atata inversunare pt un simplu gest? pt ca inseamna mult!
Singura te contrazici, intai te rogi la Dumnezeu, apoi ii negi ajutorul, ca mai tarziu sa te intrebi carei forme divine sa te inchini?!

In cartea pe care ti-am recomadat-o este dat un exemplu foarte interesant : o comparatie intre individ si diamant , fiecare este unic si in functie de nivelul spiritual atins este mai slefuit si straluceste (precum un diamant). Cuvantul cheie este "unic". Materia este muritoare, spiritul nu - ("Dar Dumnezeu chiar ma aude? De ce ar faceo pentru o simpla si banala muritoare ca mine? ")

Uite ce ai postat prima oara :"Dupa multe framantari m-am decis sa cer si opinia altor persoane, credeam ca pot face fata singura... m-am inselat" - da esti slaba, cu totii suntem, si fara un ajutor divin am orbecai prin intuneric, deci ajutorul acela exista, trebuie numai sa vrei si sa-l ceri, e dreptul tau.Ai nevoie de ceva? cere! ne-ai cerut noua ajutorul, cere-l si la un nivel mai inalt, nu se supara nimeni.

Pentru problemele cu sistemul digestiv mergi la gastroenterolog, pt cele cu inima la cardiolog, daca ai suferit un accident mergi la urgenta, pt bolile sufletului mergi la ... (te las sa completezi, si asa ti-am raspuns si la intrebarea "De ce ajutor credeti ca as avea nevoie?"). Psihoterapia te va ajuta, medicamentele si ele dar temporar. Iti las un msj pe pagina personala , sper sa te ajute! Sanatate

tyara are mare dreptate in ce spune, imi place modu in care asimileaza forta divina cu tareia si vointa. insa este o preocupare mare din partea ta (Firefly) care e normala. sa nu dam deoparte ca e doar o copila inca de 15 ani care nu are inca o legatura sincera si completa cu parinti ei. nu vreau sa pun in discutie problemele financiare care le implica consultul unui medic. daca parinti tai sunt cat de cat credinciosi trebuie sa mergi la un preot comun, un preot care ii cunoste si sa ii ceri sfaturi pt. tine si in acelasi timp sfaturi pentru a te ajuta sa iti faci parinti sa te inteleaga. acelasi lucru trebuie sa il faci si cu psihologul. sa te sfatuiasca sa cum si ce sa vb cu parinti tai. pentru ca este foarte important ca ei sa stie si sa inteleaga problema care o ai. ma mira totusi faptu ca ei nu au realizat inca asta, pt ca deobicei ei sunt cei care primi apeleaza la sfaturile altora pentru asi ajuta copii. oricum esti o fata desteapta si curajoasa, si ai si mari planuri pt viitoru tau, asa ca tine tare si nu te lasa biruita de aceasta boala care distruge tot mai multi tineri in zilele astea. in privinta medicamentelor nici eu nu sunt prea deacord, important e ca tu sa constientizezi sa iti faci prieteniu care sa te inteleaga si care sa fie langa tine ca sa poti sa iti descarci sentimentele si sa iti creezi altele noi. pt ca sunt sigur ce in clasa cu tine sunt cel putin unu dsau mai multe cazuri de acelasi tip doar ca la fel ca tine nu au reusit sa isi faca curaj sa o recunoasca si sa ceara ajutor. eu as vorbi si cu dirigintele taca e o persoana deschisa, sa faca ore de dirigentie in care sa va ajute sa comunicati.
noi faceam un joc scriam fiecare problemele noastre intrun tex scurt anonim pe foi de hartie identice si le puneam pe catedra si la ora de dirigentie vorbeam despre cate 2 3 probleme fara sa stim a cui era problema si la urma daca se simntea inteleasa persoana care avea aceea problema se ridica si multumea sau argumenta. incearca sa vb poate te ajuta. multa bafta si tinene la curent. ai grija de tine si de ce nu DOAMNE AJUTA

Tyara:"Singura te contrazici, intai te rogi la Dumnezeu, apoi ii negi ajutorul, ca mai tarziu sa te intrebi carei forme divine sa te inchini?! "
Constientizez ca sunt intr-o continua contradictie cu mine insami si ideile pe care le am.
Iti multumesc pentru acel mesaj. Am sa incerc sa apelez si la sfaturile celor de acolo si sper sa-mi mai limpezesc mintea.
"pt bolile sufletului mergi la ... preot" Voi incerca sa ma impac din nou cu biserica incetul cu incetul, deasemenea sa trec peste aceasta teama si sa ma duc la psiholog. Mersi, chiar mi-ai mai ridicat moralul.
Constantin, ideea oferita de tine imi pare foarte utila. Nu stiu daca am atat de mult curaj sa-i propun totusi asta. Desi dansul este profesor de logica, psihologie, filosofie, o persoana calma si intelegatoare. Teama ma impiedica sa o fac. Sper sa gasesc totusi o cale.
Iti multumesc pentru timpul acordat si sfaturi.

Draga Firefly, am citit mesajul tau si am ramas placut impresionata de puterea ta de a-ti marturisi durerea. Iti multumesc pentru curajul pe care l-ai avut de a ne spune ceea ce te nelinisteste. Draga mea, daca ai avut atat de mult curaj de a ne spune noua probleme tale cu atat mai mult trebuie sa ai curaj sa ii spui lui Dumnezeu, sa vorbesti cu El prin taina spovedaniei cu ajutorul unui preot. Chiar daca relatia ta cu Dumnezeu nu este una intocmai cum o doresti, Dumnezeu te asteapta, de fapt ne asteapta pe fiecare in parte sa ii cerem ajutorul. Aftfel de ce crezi ca a spus Dumnezeu: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi." (Matei 11, 28)? Pentru ca noi toti, cei care nu stim cu cine sa vorbim, nu avem pe nimeni care sa ne asculte, sa ne ajute, sa Il cautam pe El, iar atunci cand Il gasim sa mergem si sa-I vorbim. Cauta un preot la care sa mergi sa te spovedesti si vei vedea cum te vei elibera de gandurile negre si te vei simti mai bine. In legatura cu trecutul tau, iti pot spune ca exista un seminar cu tema "Sa ne vindecam iertand" care cred ca te poate ajuta sa treci peste trecut si sa ii ierti pe cei care ti-au gresit. Pentru mai multe detalii imi poti scrie aici si vom mai vorbi. Le multumesc pe aceasta cale Tyarei si lui Constantin pentru ca te-a sfatuit extraordinar de frumos. Si inca ceva se spune ca "Ceea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu", adica ceea ce nu pot face medicul, psihologul, omul in sine, poate face Dumnezeu, la El este rezolvarea noastra! Draga mea, Bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute! Scrie-mi aici in caz ca pot sa te ajut cu ceva.

Seminarul (studiul) se numeste "Terapia iertarii" si se gaseste si in format electronic , de downlodat. numai bine si mosul sa fie generosi cu voi

Tyara, cred ca vorbim de lucruri diferite. Seminarul despre care scriam eu mai sus, se numeste "Sa ne vindecam iertand" - Seminar duhovnicesc. De seminarul(studiul) "Terapia iertarii" eu nu am stiu nimic pana acum. Oricum iti multumesc pentru precizare. Sarbatori fericite tuturor!

cred k iti inteleg intr-un fel durerea si teama de a comunica in ideea de a fi neinteleasa..mie mi se intampla ceva asemanator tie..sper sa treaca cu timpul si sper sa se mai gaseasca oameni de incredere..desi cam rar in ziua de azi.nu sunt de parere ca trebuie sa ceri sfaturi unor preoti..si iti dau dreptate cand zici k nu mai stii in ce Dumnezeu sa mai crezi,cu siguranta exista un singur Dumnezeu care ne-a creat...si e bine sa crezi in El,dar cu atatea religii care exista..eu sincer nu cred in niciuna.consider ca ai puteaa merge si la psihologul scolii,eu cred ca o sa te ajute,pe mine chiar m-a ajutat lucrul asta.multa bafta!!!!!!!

sa inteleg ca nici Craciunul nu l-ati sarbatorit ?! ...

Iti multumesc Mada pentru opinia ta... pare simplu, dar chiar daca m-as ruga la El, eu simt nevoia de o prezenta fizica, cineva cu care sa port o discutie si sa realizez un schimb de replici. Sufletul mi-ar fi mai usor dar... imagineaza-ti sa petreci atat de mult timp intr-o incapere intunecata singura, iar apoi sa te rogi cuiva si sa speri ca vei revedea lumina din nou. Imi este greu...
Bell... mersi, ma voi limita si eu la psiholog pentru inceput. Imi e frica sa ma complic cu preotii. Cred in Dumnezeu ca o divinitate suprema,ce sta doar si ne vegheaza, nu cel pe care Biserica ti-l baga pe gat.
Tyara, am sarbatorit Craciunul. A fost tare placut desi nu se mai simte acel spirit al sarbatorilor ca pe vremuri. Toata dragostea si afectiunea se pare ca a disparut... sau cel putin nu mai e asa evidenta. Oricum a fost o zi tare relaxanta.
Va urez si voua sarbatori fericite si un an nou plin de bucurii. Deasemenea imi permiteti sa va multumesc din nou pentru ajutorul vostru.

firefly vezi ca ti-am dat un msj privat ... numai bine

IN cele citite de minie am aflat ca esti din sexul frumos. De obicei la asemenea persoane (asemeni tie) au probleme cu dialogare cu partenerul.Incearca cit mai mult sa discuti sa intri in dealog indiferent de rezultat, deaici vei afla ca toti sunt ca tine si tu ca toti nimic diferit .