Familia ?

Bună seara, am 20 de ani și ai mei au divorțat când eram mai mic, știu ca am suferit mult atunci. Mama a găsit pe altcineva. Ideea e ca tata nu și după l am văzut în ipostaze foarte nasoale, adică depresiv și vedeam ca nu mai poate era și frustrat. Mama știu ca îl certa foarte mult din cauza ca a înșelat o la începutul căsătoriei îl și bătea el i a spus ca i pare rău și asa mai departe am auzit multe lucruri despre amândoi, după am auzit multe lucruri despre bunici și asa mai departe. O perioada am fost un fel de psiholog al părinților. Mama m a întrebat pe mine de divorț și asa și etc adică au început sa se confeseze înspre mine am suferit foarte mult asa e ideea nu am mai avut protecția aia de tata de la 10 ani și asa mai departe nu știu dacă este abuz emoțional sau nu din partea lor ideea e ca știu ca tata când eram mai mic ma bătea rău îmi era frica de el și la un moment dat și a cerut scuze și nu m a mai bătut și atunci mama a zis ca m am îndepărtat de ea și m am apropiat de tata și erau multe certuri pe tema mea și pe educație și asa mai departe. După asta bărbatul care stătea cu mami a devenit tatăl meu viteg. Tata a luat o pe cai greșite și asa mai departe. Tatăl vitreg a văzut de mine doar ca eu am rămas foarte închis în mine și nu ma mai primit empatia necesara știu ca 2 ani cam asa am suferit după tata și asa mai departe m am și închis în mine și practic nu a avut nimeni grija de mine familiile s au certa. Adicăbunica lui tata nu o suporta pe mama și pe cei din partea lui. Din câte mi a spus mama au fost 2 oameni îndrăgostiți dar nu a mers relația și am aparut eu care nu a avut parte de foarte multe lucruri ce i drept nici nu mai am încredere în ai mei mi au spus multe lucruri despre fiecare nus îs la pământ simt ca m am născut prost ideea e ca am auzit de la mama ca tata i ar fi tras o palma când era însărcinată cu mine și tot asa deci nus ce sa mai fac mi greu. Și seara nu pot dormi bine pentru ca și eu la școală am fost o victima a bulling ului nus ce e cu mine ma simt prost stima de sine nu mai am mi foarte greu și știu ca la 14 ani am mers la un liceu în alt oraș și acum sunt la facultate.
Nu m a obligat nimeni eu am vrut doar ca parca mi s a umplut paharul. Nu ma simt capabil de nmk și acum un an eram foarte bine. Eram și într o relație ce i drept cu o fata dar am greșit în relație ca am început sa fiu posesiv și nu am mai iubit o asa cum trebuia și nus asa a fost sa fie am suferit f mult după ea dar am acceptat. Ce pot sa fac nu vreau sfaturi de la părinți ideea e ca trebuia sa cresc într un mediu bun pentru mine nu unul ostil și etc. Colegii de la facultate mai fac mișto de mine ma vad închis în mine se vede ca am suferit mult. Ce as putea face
Tot timpul ma gândesc la trecut aproape aproape tot timpul.