Despre depresie

Buna seara, doresc sa-mi spun pe scurt povestea si de ce nu sa si ajut pe altii prin trairile mele. Acum 3 ani dupa moartea bunicii mele care m-a crescut, eveniment care mi-a tulburat destul de mult echilibru am ajuns la psihiatru. Devenisem trista, plangeam foarte mult, nu mai puteam iesi din casa deoarece simteam o gelozie nejustificata si inexplicabila cand eram cu sotul meu in societate; reactionam la orice femeie de o anumita varsta care trecea pe langa mine si ma gandeam ca sotul meu se poate uita la ea sau se poate simti atras de ea. Niciodata nu mi a dat motive sa fiu geloasa, totul era in mintea mea si aceste ganduri au ajuns sa mi controleze viata. Am ajuns la psihiatru, mi s a dat un tratament cu cipralex si anxiar si pot spune ca am scapat de acele ganduri legate de gelozie. Insa inca iau tratament dar cu serlift si anxiar deoarece am tulburari de dispozitie, nu reusesc sa ma angajez pt ca nu am nici curaj, sunt iritata, mi am pierdut multi prieteni in tot acest timp , sunt putine persoane pe care le accept langa mine. Ma simt uneori inutila, intretinuta, fara un scop in viata la 27 de ani si poate ca viata asta a mea, de stat in casa si facut treburi casnice nu imi prieste. As vrea sa am mai mult curaj, mai multa incredere in oameni si mai multa stabilitate. Oricum ideea este ca depresia asta m a facut mai puternica si oricate caderi am, ma ridic si sunt optimista si am incredere in Dzeu. Vreau insa sa schimb ceva insa nu stiu cum sa fac .... mi ar placea sa comunic si cu alte persoane care trec prin astfel de lucruri, suferinta apropie oamenii si te face sa te simti si mai inteles. O seara buna!!