Depresie dupa o despartire neasteptata

...in urma cu 3 ani l-am cunoscut pe EL, un tanar mai mic cu 6 ani decat mine. Pe atunci faceam un extra job, ma ocupam de evenimente la un restaurant..a fost oarecum o atractie la prima vedere, si mi-a placut curajul lui de a incerca sa intre in vorba cu mine, a fost foarte elegant si simpatic...nu m-a convins sa-i las numarul de telefon, dar a facut multe opriri in acea zi si am decis sa ne auzim prin intermediul internetului. Eram foarte ocupata in perioada aceea, si nu avea timp prea mult sa stau in fata Pc-ului. A mai revenit pe la restaurant si in cele din urma am acceptat o intalnire... nu realizez nici in acest moment cum treptat a reusit sa ma faca sa ma indragostesc cum nu am mai fost niciodata...chiar daca nu concepeam diferenta mare spuneam eu ,de varsta. Mi-am demonstrat ca nu asta conta, i-am cunoscut familia, toti m-au indragit, era o adevarata dragoste intre noi...plimbari, iesiri la munte aproape lunar, cadouri...eram in al noulea cer..Am decis sa se mute la mine, locuiam singura si am crezut ca asta va fi benefic pentru noi.. Usor usor au inceput sa mai apara cate o cearta, gelozie din partea amandurora...dar, am reusit sa trecem peste ele. Anul acesta am renuntat la ultimul an de facultate pentru a merge la o verisoara de-a lui in Anglia, aveam ceva sigur de munca, iar dupa ceva timp urma sa vina si el ..mi-a fost enorm de greu acolo, verisoara m-a lasat pe drumuri si fara servici si a trebuit sa ma descurc singura asa cum a putut...La o luna a venit si EL, am incercat sa ne adaptam ,dar lipsa unui loc de munca si pentru el ne-a facut sa ne intoarcem acasa si cu datorii. Au inceput certuri, reprosuri si din partea mea, si a decis sa mearga singur sa munceasca si sa ne achitam datoriile...desi nu vroiam, am fost nevoita sa accept. Problema este ca de cand a plecat a inceput sa fie foarte rece, nervos si foarte schimbat...am incercat sa il inteleg, ca e distanta, stresul, dar ce avea cu mine? Am vrut doar sa-i fiu alaturi si sa fiu un sprijin pentru el, am incercat prin alte cunostinte, i-am gasit job.. A inceput cu gelozii ultima oara, eu nu i-am vorbit tocmai elegant, pentru ca l-am respectat si m-au durut enorm acuzele lui, imi este greu si mie, fiind invatati sa stam doar impreuna, incerc sa muncesc sa imi gasesc ocupatie... insa a decis ca totul se termina aici, ca isi doreste sa fie singur, sa fie respectat si in final ca nu ma mai iubeste. Am izbucnit in plans si ceream explicatii si o logica, cum, asa de-odata...practic din nimicuri ..nu pot sa realizez, pentru ca i-a fost mai mult decat bine langa mine, din tot ce castigam, nu ma gandeam niciodata la mine, mereu i-am oferit ce si-a dorit, atat lui cat si familiei, am preferat sa nu am eu dar sa aduc zambete pe fata lor, ma facea fericita in alte feluri...i-am oferit sufleutl meu si tot ce am insemnat in toti acesti 3 ani, dar totul a luat sfarsit doar pentru ca el s-a saturat.
Acum stau si plang cat pot, nu ma mai regasesc in nimic, nu mai vad sens in viata asta si nu ma mai plac...am ramas oarecum si fara prieteni, pentru ca m-am cam detasat de toata lumea, oferindu-i tot timpul meu lui, ne facusem planuri, chiar am incercat sa facem un copil inainte sa plece ..
Imi este rusine si de mama mea saraca... care sufera langa mine si care mi-a spus de atatea ori ca nu vede in noi o relatie de viitor ... nimeni nu vedea, eu eram singura "oarba" si alaturi de el nu-mi mai trebuia nimic.
Mi-as dori sa pot dormi zi si noapte sa nu ma mai trezesc...ma simt ingrozitor, si mereu cu semne de intrebare....si foarte enervat mi-a spus sa nu mai plang cu lacrimi de crocodil pentru ca s-a saturat... si asa s-au sfarsit visele si tot in ce credeam eu...